Plati

Sentinţă civilă 4638 din 01.11.2012


Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 14.08.2012, sub nr.4598 /207/2012, reclamanta -  S.C. C. D. S.A, prin mandatar C.R.C. M. S.S.R.L, a chemat în judecată pe pârâta P.L., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtului la plata debitului în cuantum de 3081,37lei, reprezentând recuperare energie electrică agenţi economici/casnici, la plata dobânzii legale calculate până la data achitării integrale a debitului şi cheltuieli de judecată în sumă de 130,2 lei.

În fapt, motivând acţiunea, reclamanta arată că în urma verificărilor instalaţiei electrice de alimentare şi măsurare la locul de consum aparţinând pârâtului, inspectorii din cadrul societăţii reclamante au întocmit procesul verbal de constatare/notă de constatare, privind nereguli observate la faţa locului.

Arată reclamanta că procesul verbal de constatare/notă de constatare a fost întocmit în prezenţa pârâtului şi a fost adus la cunoştinţă acestuia, fiind semnat de către acesta, fără să formuleze obiecţiuni la înscrisul constatator.

Susţine reclamanta că s-a constatat că pârâtul consuma energie electrică fără să fie înregistrată de aparatul de măsurare/contorul electric, fapt evidenţiat în procesul verbal de constatare/notă de constatare întocmită.

A menţionat reclamanta că în aceste condiţii a procedat cu acordul pârâtului la inventarierea aparatelor de consum energie electrică, urmând a se stabili consumul în conformitate cu art.142 alin. 4 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori din data de 25.06.2004 probat prin HG nr.1007/2004 potrivit căruia în cazul consumului fraudulos, perioada de recalculare va fi de 1 an pentru consumatorii casnici şi de 6 luni pentru ceilalţi consumatori.

Precizează reclamanta că prejudiciul cauzat din culpa pârâtului, este în sumă de 3081,37 lei pentru care s-au emis facturile cuprinse în fişa de client.

Solicită reclamanta ca instanţa să constate că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale: existenţa unui prejudiciu, existenţa faptei ilicite, existenţa raportului de cauzalitate între faptă şi prejudiciu şi există vinovăţia pârâtului constând în consumul de energie electrică fără ca aceasta să fie înregistrată de aparatul de măsurare/contorul electric, vinovăţie recunoscută de pârât prin semnarea procesului verbal de constatare/notă de constatare, precum şi prin faptul că acesta nu a formulat obiecţiuni/nu a contestat înscrisul în discuţie.

Susţine reclamanta că a încercat rezolvarea pe cale amiabilă a litigiului, prin notificări adresate pârâtului, însă aceste  demersuri nu au avut nici un rezultat.

În drept, reclamanta-creditoare invocă dispoziţiile art.112 şi urm.Cpc, art.1357 şi urm. C.civ., art.1516 – 1521 C.civil, art.142 alin.4 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori din 25.06.2004 aprobat prin HG nr.1007/2004, Legea nr.13/2007, solicitând şi judecarea în lipsă în conformitate cu dispoziţiile art. 242 C.pr.civ.

În sprijinul si dovedirea cererii reclamanta-creditoare a  ataşat la dosar următoarele acte in copii:, notă de constatare NTI nr.9678 din 13.05.20011, fişă de calcul energie de recuperat pentru perioada 13.05.2010 – 13.05.2011, factura nr.1061190449 din 16.05.2011, nr.1061190459 din 16.05.2011, procura specială autentificată sub nr.2887 din 30.11.2011 de BNP Ilie V. F. din Craiova,

Hotărârea nr.1007/2004 din 25.06.2004, ordinul de plata prin care se face dovada achitarii taxei de timbru aferente actiunii in cuantum de  219lei.

S-au solicitat cheltuieli de judecată, constând în taxa de timbru şi timbru judiciar, în temeiul art.274 alin.1 C.pr.civ..

Cererea a fost legal timbrată în conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. 1 lit. c din Legea 146/1997 şi art. 3 alin. 2 din O.G. 32/1995 cu suma de  219 lei reprezentând taxă judiciară de timbru şi  3 lei timbru judiciar.

Analizând ansamblul probator existent la dosarul cauzei, instanţa constată următoarele:

Urmare a verificarilor efectuate de catre reprezentantii SC C.D. SA-D. NTL R. E., la domiciliul paratului  P. L. s-a constatat ca aceasta s-a racordat în mod ilegal la reţeaua de energie electrică prin folosirea unei instalaţii improvizate.

Situatia de fapt expusa anterior reiese atat din nota de constatare NTI nr.9678 din 13.05.2011 depusa de catre reclamant la dosarul cauzei(fila 10) semnata de catre parată.

Totodată instanţa observă că pârâta deşi legal citată cu menţiunea de se prezenta la interogatoriu nu s-a prezentat în instanţă în vederea administrării acestei probe. Atitudinea celui chemat la interogatoriu, constând în refuzul nejustificat de se prezenta, poate fi considerat de către instanţă ca o mărturisire sau un început de mărturisire în conformitate cu dispoziţiile art.225 Cod pr.civ.  Având în vedere că în prezenta cauză au fost administrate şi alte mijloace de probă instanţa va considera refuzul pârâtului de a se prezenta la interogatoriu ca un început de dovadă în cauză cu privire fapta reţinută prin nota de constatare NTI nr.9678 din 13.05.2011.

In ceea ce priveste legea civila aplicabila in cauza instanta apreciaza ca fiind aplicabile dispozitiile Codului civil de la 1864(vechiul cod civil) pentru urmatoarele considerente.

 In materia raspunderii civile delictuale  Legea71/2011privind punerea in  aplicare a codului civil prin art.103 arată că obligatiile nascute din fapte juridice extracontractuale sunt supuse legii in vigoare la momentul nasterii lor.. Fata de acsete  instanta urmeaza a se raporta si la dispozitiile art.6 alin.2 din Codul civil de la 2009,  motiv pentru care apreciaza ca fapta paratului fiind savarsita  sub imperiul reglementarii anterioare, respectiv Codul Civil de la 1864 este supusa acestei legi.

Potrivit disp. art. 998, 999 Cod civil, orice fapta a omului, care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara, omul fiind responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa

Potrivit prevederilor art. 142 din HG1007/2004 privind regulamentul de furnizare a energiei electrice,consumul de energie electrica se stabileste in sistem pausal iar in cazul consumului fraudulos de energie electrica perioda de recalculare va fi de 1 an pentru consumatori  casnici.

 Avand in vedere situatia de fapt si de drept anterior expusa instanta apreciaza ca fiind îndeplinite condiţiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei.

Astfel parata a savarsit o fapta ilicita care consta în folosirea de instalaţii pentru racordarea în mod ilegal la reţeaua de energie electrică.

Fapta a comisa cu vinovatie si a condus la inregistrarea in patrimoniul reclamantei a unui prejudiciu.

In ceea ce priveste valoare prejudiciului acesta este stabilita de lege respectiv de art.142 din Hotararea nr.1007/2004 pentru aprobarea regulamentului de furnizare a energiei electrice la consumatori avandu-se in vedere puterea normala a receptoarelor electrice si durata de utilizarea normata a acestora pe o perioada de 1 an. Astfel ca urmare a criteriilor de evaluare anterior mentionate a rezultat un prejudiciu in cuantum de 3081,37 lei asa cum reiese din fisa de calcul si facturile fiscale anexate la dosarul cauzei.

 Instanta constata ca fapta ilicita a paratei a generat un prejudiciu de 3081,37 lei reclamantului, fiind dovedita legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu si in consecinta va  abliga pârâa la plata către reclamant a sumei de 3081,37 lei reprezentând contravaloarea energiei electrice consumate şi a dobânzii legale calculate la debitul de 3081,37 lei începând cu data rămânerii definitive a acţiunii şi până în momentul achitării efective a debitului..

 Avand in vedere situatia de fapt si de drept anterior expusa instanta in baza art.998-999 Cod civil si art.142 din Hotararea nr.1007/2004 pentru aprobarea regulamentului de furnizare a energiei electrice la consumatori  va admite  acţiunea reclamantei.

In conformitate cu prevederile art.274 alin.1 C.pr.civ., partea care cade in pretentii va fi obligata la cerere sa plăteasca cheltuielile de judecata. Fata de dsipozitiile legale anterior menţionate reiese ca la principiul ce sta la baza acordarii cheltuielilor de judecata este culpa procesuală a părţii care cade in pretenţii.

Instanta constata ca reclamantului i-a fost admisă cererea de chemare în judecată dar în ciuda faptului că a achitat suma de 219 lei taxa judiciara de timbru prin cererea formulata nu a solicitat decat suma de 130,2 lei motiv pentru care instanţa a acordat aceasta ultima suma cu titlu de cheltuieli de judecata pentru a nu se pronunta plus petitia.

Postat 30.11.2012

Domenii speta