Legea nr. 544/2001. Comunicarea informaţiilor de interes public ce au făcut obiectul unui eveniment public, neconsemnate în vreun registru al unităţii administrativ teritoriale.

Nicio dispoziţie din Legea nr. 544/2001 nu conţine vreo derogare de la obligaţia autorităţii sau instituţiei publice de a furniza informaţia publică solicitată, iar împrejurarea că evenimentul în legătură cu care se solicită comunicarea informaţiilor, a fost unul public, nu impietează asupra comunicării informaţiilor. De asemenea, nici lipsa unei consemnări scrise a informaţiilor nu poate reprezenta o justificare a refuzului de comunicare a informaţiilor întrucât legea nu face distincţie în acest sens.

Prin sentinţa civilă nr. 709/26.02.2013 pronunţată de Tribunalul Covasna – secţia civilă – în dosarul nr. 3959/119/2012 s-a respins excepţia lipsei capacităţii  procesuale,  invocată de pârât.

S-a admis plângerea formulată de reclamantul T D împotriva pârâtului  Primarul Municipiului S şi în consecinţă,

Pârâtul a fost obligat să comunice în scris reclamantului informaţiile de interes public solicitate prin cererea din 22 octombrie 2012, constând în comunicarea faptului dacă Primarul  mun. S a participat la evenimentul public „Comemorarea celor 13 de la Arad”, ce a avut loc la data de 6 octombrie 2012 şi dacă acesta a respectat  cu acea ocazie dispoziţiile  art. 67 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 215/2001, în sensul dacă a purtat eşarfa cu culorile drapelului naţional al României.

Pârâtul a fost obligat să plătească reclamantului suma de 100 lei cu titlul de daune morale.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele considerente:

În fapt, reclamantul T D la data de 22 octombrie 2012 prin intermediul poştei electronice a cerut pârâtului Primarul Municipiului S – (fila 6 dosar) - să-i comunice dacă Primarul municipiului S a participat la evenimentul public intitulat „Comemorarea celor 13 de la Arad” din data de 6 octombrie2012 şi în caz afirmativ să-i comunice dacă  a respectat dispoziţiile art. 67 alin.2 şi 3 din Legea nr. 215/2001, în sensul dacă a purtat eşarfa în culorile drapelului naţional al României (f.6).

Solicitarea formulată de reclamant potrivit art. 6 alin.1 din Legea 544/2004 a fost primită de pârâtă, întrucât acesta prin adresa nr. 54.308/25.10.2012 i-a adus la cunoştinţă că nu există nicio dispoziţie legală care să prevadă efectuarea, deţinerea unei evidenţe statistice în acest sens şi astfel nu-i poate comunica  informaţiile solicitate (f.7)

Nemulţumit fiind de acest răspuns, reclamantul a promovat prezenta acţiune întemeiată pe dispoziţiile Legii 544/2004.

În ceea ce priveşte invocarea excepţiei lipsei capacităţii procesuale a primarului Municipiului S, instanţa a reţinut că, potrivit art. 21 din Legea nr. 215/2001, autorităţile administraţiei publice prin care se realizează autonomia locală în comune şi oraşe sunt consiliile locale, comunale şi orăşeneşti, ca autorităţi deliberative, şi primarii, ca autorităţi executive. Consiliile locale şi primarii se aleg în condiţiile prevăzute de Legea privind alegerile locale.

Consiliile locale şi primarii funcţionează ca autorităţi ale administraţiei publice locale şi rezolvă treburile publice din comune şi oraşe, în condiţiile legii, iar conform art. 66 din aceeaşi lege, primarul îndeplineşte o funcţie de autoritate publică. El este şeful administraţiei publice locale şi al aparatului propriu de specialitate al autorităţilor administraţiei publice locale, pe care îl conduce şi îl controlează.

Primarul răspunde de buna funcţionare a administraţiei publice locale, în condiţiile legii. Totodată, conform art. 67, primarul reprezintă comuna sau oraşul în relaţiile cu alte autorităţi publice, cu persoanele fizice sau juridice române sau străine, precum şi în justiţie. Capacitatea procesuală reprezintă reflectarea pe plan procesual a capacităţii civile din dreptul civil material definită ca fiind acea parte a capacităţii juridice a persoanei care constă în aptitudinea acesteia de a avea şi de a exercita drepturile civile şi de a avea şi de a-şi asuma obligaţia civilă prin încheierea de acte juridice.

Pornind de la dispoziţiile art. 34 din codul civil privitor la persoana fizică, potrivit cărora: „Capacitatea de folosinţă este aptitudinea persoanei de a avea drepturi şi obligaţii civile”, capacitatea procesuală de folosinţă apare ca fiind aptitudinea unei persoane de a avea drepturi şi de a-şi asuma obligaţii pe plan procesual. Persoana care are capacitate de folosinţă a drepturilor civile are şi capacitate procesuală de folosinţă în legătură cu drepturile şi obligaţiile sale.În condiţiile art. 41 alin. (1) Cod procedură civilă  „orice persoană care are folosinţa drepturilor civile poate fi parte în judecată”. Per a contrario, persoana fizică sau juridică ce nu are folosinţa drepturilor civile nu poate fi parte în judecată.

În speţă, a fost chemat în judecată în calitate de pârât Primarul mun. S, care potrivit art. 66 din Legea nr. 215/2001, îndeplineşte o funcţie de autoritate publică.

În consecinţă, instanţa, faţă de textele de lege descrise, a respins ca nefondată excepţia lipsei capacităţii procesuale a pârâtului, potrivit dispozitivului de mai jos.

În  soluţionarea pe fond a acţiunii instanţa a avut în vedere în drept că potrivit dispoziţiilor art. 6 alin.1 din Legea 544/2004 – “Orice persoană are dreptul să solicite şi să obţină de la autorităţile şi instituţiile publice, în condiţiile prezentei legi, informaţiile de interes public.”, iar potrivit alin. 2 – “ Autorităţile şi instituţiile publice sunt obligate să asigure persoanelor, la cererea acestora, informaţiile de interes public solicitate în scris sau verbal.”

Totodată potrivit art. 7 din acelaşi act normativ – “  (1)Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să răspundă în scris la solicitarea informaţiilor de interes public în termen de 10 zile sau, după caz, în cel mult 30 de zile de la înregistrarea solicitării, în funcţie de dificultatea, complexitatea, volumul lucrărilor documentare şi de urgenţa solicitării.…(2) Refuzul comunicării informaţiilor solicitate se motivează şi se comunică în termen de 5 zile de la primirea petiţiilor. (3) Solicitarea şi obţinerea informaţiilor de interes public se pot realiza, dacă sunt întrunite condiţiile tehnice necesare, şi în format electronic.”.

În continuare instanţa a avut în vedere că potrivit art. 22 alin. 1 din Lege  - (1) În cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorităţii ori al instituţiei publice. Plângerea se face în termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut la art. 7.”, iar potrivit alin.2 – “ Instanţa poate obliga autoritatea sau instituţia publică să furnizeze informaţiile de interes public solicitate şi să plătească daune morale şi/sau patrimoniale.”

De asemenea instanţa a avut în vedere că potrivit art. 2 din Lege - în sensul prezentei legi: a) prin autoritate sau instituţie publică se înţelege orice autoritate ori instituţie publică ce utilizează sau administrează resurse financiare publice, orice regie autonomă, companie naţională, precum şi orice societate comercială aflată sub autoritatea unei autorităţi publice centrale ori locale şi la care statul român sau, după caz, o unitate administrativ-teritorială este acţionar unic ori majoritar; b) prin informaţie de interes public se înţelege orice informaţie care priveşte activităţile sau rezultă din activităţile unei autorităţi publice sau instituţii publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informaţiei”.

Potrivit art. 66. din Legea nr. 215/2001, primarul îndeplineşte o funcţie de autoritate publică. El este şeful administraţiei publice locale şi al aparatului propriu de specialitate al autorităţilor administraţiei publice locale, pe care îl conduce şi îl controlează.

Totodată, primarul răspunde de buna funcţionare a administraţiei publice locale, în condiţiile legii, iar conform art. 67, primarul reprezintă comuna sau oraşul în relaţiile cu alte autorităţi publice, cu persoanele fizice sau juridice romane sau străine, precum şi în justiţie.

 Semnul distinctiv al primarului este o eşarfă în culorile drapelului naţional al României.

Eşarfa va fi purtată, în mod obligatoriu, la solemnităţi, recepţii, ceremonii publice şi la celebrarea căsătoriilor

În speţă instanţa a constatat că cererea a fost adresată de reclamant unei autorităţi publice în sensul vizat de art. 2 lit. a din lege, iar informaţiile solicitate au evident caracter public, având în vedere că se referă la comunicarea informaţiilor legate de  respectarea dispoziţiilor art. 67 din Legea nr. 215/2001, în sensul dacă  primarul a purtat  eşarfa în culorile drapelului naţional al României la evenimentul din 6 octombrie 2012 cu ocazia  „Comemorării celor 13 de la Arad”.

Sub acest aspect nu a putut fi reţinută apărarea invocată de pârâtă prin întâmpinare conform căreia informaţiile solicitate ar fi putut  fi cunoscute de reclamant pentru că evenimentul a fost public şi totodată, tribunalul a reţinut că informaţiile solicitate  nu sunt  exceptate de la comunicare conform art. 12 lit. c din Lege conform căruia – “ Se exceptează de la accesul liber al cetăţenilor, prevăzut la art. 1 şi, respectiv, la art. 11^1, următoarele informaţii:…c) informaţiile privind activităţile comerciale sau financiare, dacă publicitatea acestora aduce atingere dreptului de proprietate intelectuală ori industrială, precum şi principiului concurenţei loiale, potrivit legii” nefiind vorba despre datele de identificare aparţinând anumitor persoane fizice sau juridice ori despre activitatea comercială sau financiară a unor societăţi comerciale, ci strict despre indicarea publicaţiilor şi a radiourilor care au publica anunţuri de mică publicitate în perioada indicată la solicitarea autorităţii publice, noţiunea de activitate financiară referindu-se în cauză la autoritatea publică.

În sensul celor de mai sus instanţa a constatat că în speţă pârâtul nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de a comunica reclamantului informaţiile de interes public solicitate, sens în care a fost admisă cererea, dispunându-se în conformitate cu art. 22 alin. 2 din Lege obligarea pârâtului să-i comunice reclamantului dacă Primarul mun. S a participat la ceremonia  publică intitulată  „Comemorarea celor 13 de la Arad”, ce a avut loc la data de 6 octombrie 2012 şi dacă acesta a respectat  cu acea ocazie dispoziţiile art. 67 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 215/20011 în sensul, dacă a purtat  eşarfa cu culorile drapelului naţional al României.

În ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata de daune morale în sumă de 100 lei instanţa a avut în vedere că potrivit dispoziţiilor art. 22 alin.2 din Lege conform căruia –„instanţa poate obliga autoritatea sau instituţia publică … să plătească daune morale şi/sau patrimoniale”, daunele având rolul de a repara prejudiciul suferit de persoana care a solicitat informaţia şi care nu a primit răspunsul în conformitate cu Legea 544/2004.

S-a reţinut că, în principiu, simplul fapt al anulării actului administrativ atacat sau obligării comunicării unor informaţii de interes public nu este de natură a duce la concluzia reparării prejudiciului cauzat prin producerea vătămării psihice iar pentru acordarea daunelor morale este nevoie de existenţa unor elemente probatorii adecvate care să permită găsirea unor criterii de evaluare a întinderii acestora, nefiind suficientă libera apreciere a instanţei. Acest aspect la reţinut şi Înalta Curte de Casaţie prin decizia nr. 635/2005.

 Prin prisma celor de mai sus, instanţa a constatat că în cauză reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata daunelor morale în cuantum de 100 lei, apreciind că suma aceasta este îndestulătoare pentru repararea daunelor morale suferite, datorate refuzului Primarului municipiului S de a-i comunica informaţii de interes public.

Daunele morale sunt acordate pentru a repara atingerea adusă personalităţii umane, demnităţii, onoarei sau altor valori asemănătoare. Pentru acordarea daunelor morale este nevoie de existenţa unor elemente probatorii adecvate, de natură să permită instanţei găsirea unor criterii de evaluare a întinderii acestora, nefiind suficientă libera exprimare a instanţei, bazată pe gradul de percepere de către aceasta a universului psihic al fiecărei persoane.

Prin comportamentul său abuziv ca urmare a necomunicării informaţiilor de interes public solicitate, pârâtul i-a vătămat părţii reclamante un drept fundamental, cauzându-i prejudicii de ordin moral prin afectarea imaginii şi credibilităţii.

Atitudinea pârâtului de desconsiderare a dreptului părţii reclamante de a-i comunica informaţiile solicitate în raport de obligaţia prevăzută de art. 7 din Legea nr. 544 2001 reprezintă manifestarea lipsei de respect la adresa cetăţeanului şi desconsiderarea acestuia. Tot cu privire la stabilirea cuantumului daunelor morale, instanţa a avut în vedere ca acestea să aibă efecte compensatorii, neputând să constituie nici amenzi excesive pentru autorul daunelor şi nici venituri nejustificate pentru victima acestuia. Aprecierea cuantumului daunelor morale, în situaţia în care nu se poate apela la probe materiale, se poate face doar în raport de consecinţele suferite de partea vătămată, prin acordarea unei sume globale care să compenseze prejudiciul moral cauzat prin atingerea adusă valorii ocrotite de lege, respectiv dreptul de a avea acces la informaţiile de interes public.

Nu a putut fi reţinută susţinerea autorităţii publice în sensul că nu este justificată acordarea daunelor morale întrucât nu există nicio obligaţie  ca să-i comunice reclamantului  informaţiile legate de evenimentul din 6 octombrie 2012. În opinia Tribunalului pârâtul şi-a manifestat atitudinea de a refuza accesul la aceste informaţii.

Daunele morale, ca o măsură reparatorie corectă pentru faptul că părţii reclamante i-a fost pricinuit un prejudiciu va fi stabilită într-un cuantum de 100 lei, sumă ce ar determina astfel pârâtul să nu mai ignore pe viitor aceste solicitări de comunicare de informaţii de interes public.

Văzând cele descrise, instanţa a admis acţiunea reclamantului potrivit dispozitivului.

Împotriva acestei hotărâri  a formulat recurs pârâtul Primarul mun S care a solicitat admiterea căii de atac şi modificarea sentinţei civile atacate în sensul respingerii acţiunii.

În susţinerea recursului au fost invocate aceleaşi argumente ca şi în întâmpinarea formulată în primă instanţă. S-a mai arătat că în cauză nu s-a făcut dovada daunelor morale, lipsind elementele probatorii adecvate, de natură să permită instanţei găsirea unor criterii de stabilire şi evaluare a întinderii acestora, impunându-se administrarea de probe pentru dovedirea producerii prejudiciului.

Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate şi a dispoziţiilor art. 304/1 cod procedură civilă, Curtea constată că recursul formulat este nefondat pentru următoarele motive:

Recurentul Primarul Mun S nu a contestat faptul că informaţiile solicitate de către intimatul reclamant nu ar intra în categoria celor de interes public prevăzute de Legea nr 544/2001, ci a apreciat că şi-a îndeplinit obligaţia de furnizare a informaţiilor solicitate prin asigurarea publicităţii evenimentului. Un alt motiv al respingerii cererii de furnizare a informaţiilor a fost lipsa unui registru sau a unei evidenţe de consemnare a unor astfel de informaţii.

Se constată însă că nicio dispoziţie din Legea nr. 544/2001 nu conţine vreo derogare de la obligaţia autorităţii sau instituţiei publice de a furniza informaţia publică solicitată, iar împrejurarea că evenimentul în legătură cu care se solicită comunicarea informaţiilor, a fost unul public, nu impietează asupra comunicării informaţiilor.

De asemenea, nici lipsa unei consemnări scrise a informaţiilor nu poate reprezenta o justificare a refuzului de comunicare a informaţiilor întrucât legea nu face distincţie în acest sens, iar în mod particular, în prezenta cauză, cererea de comunicare s-a formulat după un interval foarte scurt de timp după ce evenimentul în discuţie a avut loc, informaţia fiind păstrată cel puţin în memoria persoanei vizate de solicitarea de informaţii, persoană ce reprezintă o autoritate publică.

Ca urmare, se constată că hotărârea primei instanţe, prin considerentele expuse, converge în mod logic şi pertinent la concluzia dovedirii refuzului nejustificat al autorităţii publice de a comunica informaţiile solicitate, astfel că în mod corect acţiunea a fost admisă, iar pârâtul a fost obligat la comunicarea informaţiilor de interes public.

În privinţa daunelor morale, se constată că Legea nr. 544/2001, la art. 22 al 2, prevede posibilitatea acordării de astfel de daune, cadru legal ce creează premisa posibilităţii analizării unei astfel de cereri.

Considerentele primei instanţe ce constituie temei al acordării, în prezenta cauză, a daunelor morale, sunt întemeiate şi nu pot fi supuse cenzurii prin prisma criticilor aduse în recurs. Prima instanţă a argumentat în mod solid acordarea daunelor morale care au fost solicitate într-un cuantum mic, având astfel caracterul unei reparaţii morale a insatisfacţiei resimţite de intimatul reclamant urmare a refuzului nejustificat al autorităţii publice de comunicare a informaţiilor de interes public solicitate.

Pentru toate aceste considerente, Curtea va respinge recursul formulat.

Fără cheltuieli de judecată în recurs.

Decizia nr. 2426/R/10.05.2013, dosar nr. 3959/119/2012 – redactat-judecător LB

Domenii speta

Spete similare