Contravenţie la legea 50/1991

S.C. 205/09.02.2012

Contravenţii

Contravenţie la Lg. 50/1991

Constată că prin plângerea înregistrată la data de 18 octombrie 2011, petentul D. E.-C., dom. în M. ,str. A. E. nr.- bl.- ap.- a solicitat anularea procesului-verbal de contravenţie nr.11/16.09.2011 emis de Primăria M. şi exonerarea de la plata amenzii în sumă de 1.000 lei.

În motivarea plângerii petentul a invocat pe cale de excepţie prescripţia dreptului de a constata şi sancţiona contravenţia reţinută în procesul-verbal atacat, pretinsele construcţii de amenajare fiind realizate în urmă cu mai bine de 2 ani de zile, termen prev. de art. 31 din Legea 50/1991. Pe fond, se învederează că procesul-verbal nu respectă condiţiile de validitate prev.de OG 2/2001, o primă deficienţă semnalată fiind aceea că nu se indică  textul exact de lege  a cărui nesocotire agentul a reţinut-o, fapt ce atrage  nulitatea absolută a actului atacat conform art. 17 din OG 2/2001. Un alt neajuns pe care procesul-verbal îl prezintă este că agentul constatator nu a realizat o descriere suficientă a faptei şi nu a inserat nici o menţiune cu privire la împrejurările în care ar fi fost comisă pretinsa faptă contravenţională, precum şi cu privire la data efectuării lucrărilor,  insuficienţă ce de asemenea atrage  nulitatea absolută. O altă neregularitate invocată de petent se referă la nerealitatea menţiunii precum că ar fi refuzat semnarea procesului-verbal de contravenţie, în fapt, actul constatator fiind încheiat în lipsa sa, neconcordanţă ce atrage  de asemenea nulitatea absolută în condiţiile art. 16 alin.7 din OG 2/2001. Pentru  toate aceste motive, conclude petentul, sancţiunea aplicată este nelegală , aşa încât solicită a se dispune anularea în întregime a procesului-verbal atacat.

În drept, s-au invocat prev.art.31 din Legea 50/1991 ; art.16,17 din OG 2/2001.

În probaţiune, petentul a solicitat încuviinţarea probei testimoniale.

Ataşat plângerii au fost depuse în copie o serie de înscrisuri constând în :

procesul-verbal nr.11/2011; protocol nr.3555/10.03.2009; corespondenţă diversă.

Pentru partea intimată chemată în judecată, Primăria M., a răspuns Municipiul M.-prin Primar, această entitate juridică depunând întâmpinare  – fila 15 dosar, solicitând respingerea plângerii .În ceea ce priveşte prescripţia invocată, intimata susţine că nu sunt date  condiţiile împlinirii ei, întrucât potrivit Deciziei 7/2000 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, termenul de 2 ani se socoteşte de la finalizarea construcţiilor , iar pe fond, intimata învederează că amenajările efectuate de petent exced protocolului de care se prevalează,  prin aceste lucrări, petentul acaparând în fapt  o parte din domeniul public, amenajându-şi o curte proprie la bloc, după bunul său plac şi cu încălcarea flagrantă a drepturilor celorlalţi colocatari.

La precizările petentului inserate în cadrul încheierii – fila 18 dosar, precum că îşi îndreaptă plângerea împotriva pârâtei Primăria mun. M., reprezentantul intimatei a invocat pe cale de excepţie, lipsa calităţii procesuale pasive, pe considerentul că potrivit art. 77 din Legea 215/2001 , primăria nu are personalitate juridică.

Urmare a acestei susţineri, petentul a găsit de cuviinţă să depună alte două cereri precizatoare arătând că înţelege să opună plângerea sa, pe lângă Primăriei M. şi altor două entităţi distincte Municipiul M.-prin Primar , respectiv Primarului mun. M./ filele 20,47 dosar/.

Acelaşi reprezentant al entităţii chemate în judecată Municipiul M.-prin Primar, a invocat , reiterând, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

Instanţa a unit excepţiile invocate cu fondul.

În dezbatere, părţile au formulat cereri în probaţiune. Astfel , petentul a solicitat încuviinţarea probei testimoniale cu martorul N. G.,probă admisă şi administrată, declaraţia acestuia aflându-se în dosar la fila 35 dosar. La cererea intimatei a fost administrată proba testimonială cu martorii O. D. şi H. G. , filele 37- 40 dosar, precum ambelor părţi le-a fost încuviinţat dreptul de a depune toate înscrisurile de care înţeleg să se folosească.

 Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele :

 Prin procesul-verbal de contravenţie nr.11/ 16.09.2011 emis de Primăria mun. M., petentul a fost sancţionat  cu amendă de 1.000 lei, pentru contravenţia prev. de art. 26 lit. a din Legea 50/1991 săvârşită prin aceea că: în data de 12.09.2011 orele 11,00 la locaţia specificată de pe str. A. E.nr.- ap.- din M. s-a constatat la faţada posterioară a blocului amenajare acces direct din balcon  pe domeniul public;  a fost montat mobilier urban pe domeniul public , fiind efectuată şi o împrejmuire a locului astfel amenajat în scop strict personal, fără acordul celorlalţi coproprietari, toate aceste lucrări fiind executare fără autorizaţie de construire, potrivit Legii 50/1991.

Prin rezoluţia de aplicare a sancţiunii s-a stabilit totodată şi desfiinţarea acestor lucrări, prin anularea accesului direct din balcon pe domeniul public şi dezafectarea gardului ce împrejmuieşte domeniul public , având ca termen stabilit data de 26.09.2011.

Procesul-verbal poartă menţiunea refuzului de semnare din partea contravenientului.

Prin plângerea formulată, petentul a contestat acest proces-verbal de contravenţie criticându-l de nelegalitate şi netemeinicie, la care partea adversă a opus excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, iar pe fond , apreciind că actul de constatare este temeinic şi legal.

Sub aspectul calităţii procesuale pasive, se constată că procesul-verbal de contravenţie este emis sub antetul Primăriei mun. M. , existând specificaţia că aceasta este autoritatea din care face parte agentul constatator.

În fapt, calitatea procesuală transpune în plan procesual calitatea de parte dintr-un raport juridic, în cazul de faţă unul administrativ. Art. 33 alin.1 din OG 2/2001, actul normativ cadru al contravenţiilor statuează asupra faptului că în plângerile contravenţionale se citează în mod obligatoriu organul care a aplicat sancţiunea, atribuind astfel calitate procesuală pasivă organului din care face parte agentul constatator . În cazul de faţă, în mod neîndoielnic rezultă din cuprinsul procesului-verbal de contravenţie că Primăria mun. M. este menţionată a fi această persoană,  şi ca atare, din perspectiva reglementării menţionate are calitate procesuală pasivă.  Este neobişnuit şi contravine chiar unui principiu fundamental de drept că nimeni

nu-şi poate invoca propria turpitudine, faptul că, intimata care a aplicat sancţiunea  tot ea să fie cea care să invoce lipsa calităţii sale procesuale pasive  pentru că atunci, într-adevăr înseamnă că procesul-verbal ar fi lovit de nulitate şi că de fapt intimata prin agentul său nu a urmărit altceva,  decât să creeze aparenţa că a luat o anumită măsură , în contextul constatării unei situaţii prezumtiv abuzive  ,  de acaparare a domeniului public.

De altfel, în Legea administraţiei publice locale, nr.215/2001 se prevede la art.77 faptul că primarul, viceprimarul, secretarul şi aparatul de specialitate al primarului, constituie o structură funcţională cu activitate permanentă denumită primăria comunei, oraşului sau municipiului care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local şi dispoziţiile primarului, soluţionând problemele curente ale colectivităţii locale. Aşadar, instituţia primăriei există din punct de vedere legal, textul nu face referire că această structură nu ar avea capacitatea unei persoane juridice şi, mai mult,  se constată  că  în speţa în cauză  au fost depuse înscrisuri cu antetul primăriei şi sigiliul acestei entităţi juridice, împrejurări din care rezultă că are o organizare legală de sine-stătătoare, sediu propriu, un scop propriu circumscris atribuţiunilor statuate prin lege. Mai mult, prin faptul că în procesul-verbal există menţionat că plata amenzii se poate efectua prin virament sau direct prin serviciul de contabilitate,  înseamnă că ea figurează înscrisă la autorităţile fiscale şi are cont propriu, elemente ce  toate la un loc definesc primăria ca şi persoană juridică cu capacitate juridică de folosinţă şi exerciţiu. Transpusă în plan procesual, calitatea procesuală pasivă a petentei îşi are sorgintea în capacitatea de exerciţiu circumscrisă limitelor capacităţii de folosinţă  şi se  întemeiază pe prev.art.33 din OG 2/2001, de unde rezultă în mod explicit că are calitatea de a sta în proces ca parte intimată, dispoziţiile art. 27 din Legea 50/1991 relative la calitatea primarului ca entitate juridică,  nefiind derogatorii de la dreptul comun în materie , ci doar stabilind  deosebit competenţele funcţionale de aprobare a aplicării unei sancţiuni contravenţionale, care în acest caz revin primarului .

Ca atare, caracterul dual al actului administrativ emis justifică , calitatea procesuală pasivă a celor două entităţi juridice chemate în judecată Primăria Mun. M. cât şi a Primarului mun .M..

Fiind vorba despre un act administrativ cu reglementări specifice,  se exclude dreptul de reprezentare întemeiat pe prev. art. 21 din Legea 215/2001 şi respectiv a calităţii procesuale a unităţii administrativ-teritoriale.

 În ceea ce priveşte nulitatea invocată de petent , analizând motivele de care acesta se prevalează prin prisma menţiunilor agentului constatator din procesul-verbal întocmit, instanţa apreciază că aserţiunile petentului în această privinţă nu pot fi reţinute.

Astfel, în ceea ce priveşte motivul invocat cu privire la lipsa indicării textului legal exact  a cărui încălcare se invocă se constată că procesul-verbal face menţiunea art. 26 lit. a din Legea 50/1991, aşa încât nu subzistă nici un motiv de nulitate din această perspectivă.  Neraportarea potrivit exigenţelor petentului la vreuna dintre situaţiile de la art. 3 nu reprezintă o deficienţă, atâta timp cât la art. 26 se regăseşte definită norma contravenţională a cărei nesocotire agentul a constatat-o , şi nicidecum a art. 3 , unde se regăsesc reglementate categoriile de lucrări  pentru  care legea cere şi  impune obligaţia  deţinerii unei autorizaţie de construire .

În ceea ce priveşte descrierea faptei, se constată că, din observarea descrierii făcute de agentul constatator, rezultă că aceasta cuprinde , data, ora şi locul unde a fost comisă pretinsa faptă contravenţională, precum şi conţinutul acesteia constând în amenajare acces direct din balcon pe domeniul public, montare mobilier urban pe domeniul public, îngrădirea acestuia în scop strict personal fără acordul celorlalţi coproprietari.  În cazul contravenţiilor continue data constatării faptei se identifică cu cea a săvârşirii faptei , potrivit art. 13 din OG 2/2001.Prin urmare, se constată că starea de fapt enunţată cuprinde toate elementele esenţiale a căror lipsă se sancţionează cu nulitatea absolută , potrivit  art. 17 din OG 2/2001 , şi este completă , fiind specificate suficiente date de concretizare a condiţiilor şi împrejurărilor de fapt.

Cât priveşte încălcarea invocată, a art. 16 alin.7 din OG 272001,  această dispoziţie legală se referă la obligaţia agentului constatator de a aduce la cunoştinţa celui sancţionat a dreptului său de a face obiecţiuni cu privire la conţinutul actului de constatare. Relativ la aceste dispoziţii legale,  instanţa noastră supremă a statuat prin decizia XXII din 19 martie 2007, dată în soluţionarea unui recurs în interesul legii, faptul că nerespectarea acestei cerinţe atrage nulitatea relativă şi nu absolută, context în care, partea trebuie să facă dovada existenţei unei vătămări care nu ar putea fi înlăturată altfel decât anulând actul în întregime. În cazul de faţă nu s-a făcut o astfel de dovadă  şi mai mult, lipsa obiecţiunilor la care ar fi fost îndreptăţit petentul să le facă, este complinită aşa după cum se reţine în decizia Curţii, de faptul depunerii plângerii înseşi , în susţinerea căreia, partea a arătat toate motivele sale de nemulţumire faţă de sancţionarea sa.

Pe fondul cauzei, instanţa reţine faptul că petentul a fost sancţionat pentru efectuarea unor lucrări fără autorizaţie de construcţie la apartamentul pe care îl deţine şi în zona împrejmuitoare locuinţei sale constând în : amenajare acces direct din balcon pe domeniul public; montare  de mobilier urban pe domeniul public şi realizarea unei împrejmuiri a domeniului public în scop strict personal.

Petentul deşi nu a contestat că aceste lucrări s-au realizat în fapt,  şi în lipsa  deţinerii unei autorizaţii de construcţie, a pretins că la baza realizării lor a existat protocolul încheiat cu Primăria M. care i-a atribuit dreptul de a se ocupa de administrarea domeniului public şi având acordul celorlalţi colocatari, învederând totodată că,  dreptul de a constata şi aplica sancţiunea s-a prescris prin împlinirea termenului de 2 ani prevăzut de lege, aceste lucrări realizându-se în cursul anului 2009, mai precis în august 2009 când ar fi achiziţionat şi montat nişte geamuri termopan la locuinţa sa.

 Dimpotrivă, partea intimată a susţinut că înscrisurile respective nu i-au conferit petentului dreptul pentru realizarea lucrărilor respective , şi că în fapt , acestea au condus la aproprierea de către petent a unei părţi din domeniul public, pe care l-a folosit în mod exclusiv şi după o afectaţiune specială pe care i-a conferit-o dânsul, după bunul plac şi pentru folosinţa sa exclusivă.

 Într-adevăr, se constată că potrivit înscrisului depus la fila 6 dosar, acordul colocatarilor viza lucrări de închidere a camerelor aferente apartamentului, cu un balcon. Protocolul invocat avea drept obiect întreţinerea şi amenajarea zonei verzi în suprafaţă de 245 mp, şi în concret acest drept de administrare se referea,  potrivit menţiunilor precizate în înscrisul respectiv, la activităţi de  conservare a vegetaţiei şi reducerea deficitului de spaţii verzi.

Or, declaraţiile martorilor O. D. şi H. G. de la filele 37-39 dosar  sunt elocvente în sensul depăşirii acestor atribuţii, aceştia relatând practic despre faptul  acaparării de către petent a  unei porţiuni din zona verde din faţa apartamentului său pe care  l-a amenajat cu bănci, leagăn, groapă de nisip pentru copii, dar pe care l-a împrejmuit cu gard din sârmă ghimpată pe lângă gardul viu existent, a constituit porţi de intrare şi ieşire din această zonă, folosind porţiunea respectivă  ca şi un spaţiu privat , pentru dânsul şi familia sa,  în mod exclusiv, având chei la portiţe.

 Petentul a susţinut că aceste lucrări au fost finalizate în august 2009, prevalându-se în aceste susţineri de depoziţia martorului N. G., şi întemeiată pe existenţa unor înscrisuri, cu care s-ar corobora declaraţia martorului,  înscrisuri din care  rezultă că atunci în august 2009 s-au achiziţionat şi montat nişte ferestre din geam termopan.

 Aşa după cum rezultă însă din înscrisurile respective – filele 41-43 dosar, achiziţia şi montarea de ferestre termopan vizează o altă adresă , M. str. - nr.-, aşa încât în faţa evidenţei, declaraţia martorului N. nu se mai coroborează cu nici o altă probă.

Martorii O. şi H. în mod univoc au relatat că lucrările de împrejmuire au fost realizate treptat , fiind finalizate în primăvara anului 2010, aşa încât raportat la data încheierii procesului-verbal de contravenţie 16.09.2011, termenul de prescripţie de 2 ani, nu era împlinit. Încadrarea juridică dată faptei este corectă, întrucât  montarea mobilierului urban şi modificarea împrejmuirii sunt lucrări ce potrivit art.3 lit. d din lege, presupun  obţinerea prealabilă a autorizaţiei, iar sancţiunea  aplicată este legală, fiind orientată spre limita minimă.

În privinţa celorlalte măsuri dispuse de agentul constatator, instanţa urmează a înlătura  dispoziţia din rezoluţia finală a procesului-verbal atacat, referitoare la anularea accesului realizat din balcon direct pe domeniul public, întrucât ,  aşa după cum rezultă din sentinţa civilă nr.3237/16.12.2011 a Judecătoriei Mediaş, această chestiune,  a montării  unei uşi de  acces din balcon, a format obiect de judecată între aceleaşi părţi,  dispunându-se anularea

procesului-verbal de contravenţie, aşa încât din acest punct de vedere operează autoritatea de lucru judecat.

Conclusiv, pentru considerentele de fapt şi de drept enunţate, în baza art. 31 şi urm .din OG 2/2001 plângerea petentului va fi admisă în parte numai în sensul înlăturării măsurii dispuse prin rezoluţia procesului-verbal atacat referitoare la anularea accesului din balcon, păstrând în restul dispoziţiilor sale, procesul-verbal de contravenţie nr.11/16.09.2011.

Domenii speta

Spete similare