Minori

Cu cererea înregistrată la data de 31.01.2013 pe rolul instanţei sub nr.904/207/2013, reclamanta FCa chemat în judecată  pe pârâtul CF, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună stabilirea locuinţei minorilor FI, născut la ….2003 şi AM, născută la ….2004, la reclamantă în reşedinţa sa din Italia.

În fapt, arată reclamanta că prin sentinţa civilă nr.1306/25.03.2008 pronunţată de Judecătoria Caracal, s-a dispus desfacerea căsătoriei, iar minorii au fost încredinţaţi spre creştere şi educare tatălui pârât, cu acordul reclamantei. Susţine reclamanta că acest fapt a fost necesar deoarece la acel moment nu avea condiţii materiale şi optime pentru creşterea acestora, iar pârâtul a promis că va face tot ce îi stă în putinţă pentru a le asigura liniştea şi siguranţa materială.

A mai susţinut reclamanta că în prezent, reclamantul a intrat în relaţii de concubinaj cu o altă femei, relaţie din care a rezultat un minor, iar cei doi copii minori FI şi AM, au fost lăsaţi în grija bunicii paterne, fără ca acesta să se intereseze în vreun fel de ei, mai mult din ceea ce le trimite din Italia, copiilor, soacra sa le mai dă şi pârâtului şi concubinei acestuia.

Reclamanta de asemenea, a mai învederat că în ultima perioadă, pârâtul îl obligă pe băiat să meargă cu animalele la păşunat şi să care apă cu un bidon de circa 50 litri.

S-a precizat de către reclamantă că dispune de condiţii optime pentru a-i îngriji şi ocroti pe cei doi minori, deoarece este căsătorită legitim, realizează venituri împreună cu actualul soţ care este de acord să-i aibă pe copii, alături.

În drept, reclamanta a invocat dispoz. art. 112 şi urm.CPC, art.403 NCCiv.

]n dovedire, reclamanta a depus sentinţa civilă nr. 1306/25.03.2008 pronunţată de Judecătoria Caracal, certificat căsătorie, certificate naştere minori, contractul de locaţiune în limba italiană şi traducerea acestuia, taxă timbru.

Din oficiu, instanţa a dispus introducerea în cauză a Autorităţii Tutelare din cadrul Primăriei Radomireşti,  Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei Curtea şi Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei Stoeneşti şi către Primăria Montesilvano  - Provincia Pescara Italia,  pentru efectuarea anchetelor psihosociale la domiciliile celor doi soţi.

În şedinţa Camerei de Consiliu din data de 19.03.2013 a fost audiată minora  CAM, care a declarat că mama sa i-a trimis bani şi pachete din Italia, dar nu vrea să meargă la ea, în altă ţară, exprimându-şi dorinţa să rămână alături de tatăl său şi femeia cu care acesta este în concubinaj, care se ocupă de  îngrijirea sa.

Totodată în aceeaşi şedinţă a fost audiat şi minorul CFI, care a declarat că doreşte ca pe viitor să locuiască împreună cu mama sa, deoarece nu se înţelege cu tatăl său şi cu femeia cu care acesta locuieşte în prezent.

La termenul din 19.03.2013, pârâtul a învederat instanţei faptul că este de acord ca doar minorul CFI să locuiască pe viitor cu reclamanta, iar minora CAM să locuiască în continuare cu el.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Reclamanta şi pârâtul au fost căsătoriţi din anul 2003 până în anul 2008, când prin sentinţa civilă nr. 1306 din 25.03.2008 s-a dispus desfacerea căsătoriei din vina ambilor soţi, iar cei doi minorii rezultaţi din această căsătorie respectiv CFI, născut la data de ...2003 şi CAM, născută la data de ....2004, au fost încredinţaţi spre creştere şi educare tatălui lor, conform învoielii părţilor.

În prezent, minorul CFI, locuieşte în prezent cu bunica paternă, deoarece tatăl său a intrat într-o relaţie cu o altă femeie cu care minorul nu se înţelege.

Potrivit disp. art. 403 din noul Cod Civil, instanţa de tutelă, la cererea oricăruia dintre părinţi sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituţiei de ocrotire, a instituţiei publice specializate pentru protecţia copilului sau a procurorului, va putea modifica măsurile privitoare la drepturile şi obligaţiile părinţilor divorţaţi faţă de copiii lor minori.

Măsura schimbării locuinţei copilului minor de la un părinte la celălalt îşi găseşte justificarea şi poate fi luată numai atunci când se stabileşte că s-au schimbat condiţiile avute în vedere de instanţă cu ocazia stabilirii acestei locuinţe sau când interesele minorului o cer.

În speţă, apreciază instanţa că în cauză s-au schimbat condiţiile avute în vedere de instanţă şi este în interesul CFI, să locuiască în domiciliul mamei sale.

La aprecierea acestui interes instanţa a avut în vedere faptul că în prezent minorul nu mai locuieşte împreună cu tatăl său căruia i-a fost încredinţat, ci împreună cu bunica paternă în domiciliul părinţilor acestuia, deoarece nu se înţelege cu actuala femeie cu care tatăl său are o relaţie, iar cu faptul ca acest minor să locuiască pe viitor cu mama lui, este de acord şi pârâtul.

În plus, aceasta este şi dorinţa minorului, care poate aprecia la această vârstă care este părintele cu care are relaţii mai apropiate şi cu care este bine pentru el să locuiască pe viitor.

Potrivit disp. art. 2 alin.3. din Legea nr. 272/2004, principiul interesului superior al copilului trebuie să prevaleze în toate demersurile şi deciziile care privesc copii, întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti.

Nerespectarea acestui  principiu de către instanţa de judecată, ar face ca hotărârea pronunţată să fie afectată de nelegalitate.

În speţă, faţă de probele administrate, instanţa constată că este în interesul minorului CFI, să i se schimbe locuinţa de la cea a tatălui, cum a fost stabilit prin hotărârea judecătorească de divorţ, la locuinţa mamei sale, instanţa raportându-se de asemenea şi la disp. art. 6 lit. i. din legea nr. 272/2004 care prevăd ca pentru protecţia copilului să se realizeze respectarea şi garantarea dreptului acestuia prin asigurarea unor condiţii corespunzătoare pentru îngrijirea, creşterea şi educarea copilului, condiţii pe care reclamanta le poate oferi minorului, fapt care rezultă din ancheta socială efectuată la domiciliul acestuia.

Potrivit art. 503 C.civ., părinţii exercită împreună şi în mod egal autoritatea părintească, iar potrivit art. 504 din acelaşi act normativ „dacă părinţii sunt divorţaţi, autoritatea părintească se exercită potrivit dispoziţiilor referitoare la efectele divorţului în raporturile dintre părinţi şi copii”.

Având în vedere că, cu ocazia pronunţării divorţului dintre părţi, instanţa a încredinţat spre creştere şi educare ambii minori tatălui, nedispunând cu privire la exercitarea autorităţii părinteşti deoarece la momentul respectiv nu exista instituţia autorităţii părinteşti, oricare dintre părinţi, poate solicita după pronunţarea unui astfel de divorţ ca instanţa de tutelă să dispună cu privire la această exercitare.

În plus, un caz important de modificare a împrejurărilor şi care justifică rejudecarea cauzelor cu minori este cel legat de intrarea în vigoare a noului Cod Civil. Părinţii care au pierdut exerciţiul unor drepturi părinteşti printr-o sentinţă definitivă şi irevocabilă dată anterior intrării în vigoare a noului cod civil, pot depune, după data de 1.10.2011, cerere de reinstaurare a autorităţii părinteşti, în baza art. 403 coroborat cu art. 512 din noul cod civil.

Conform art. 403, cauzele cu minori nu sunt definitive niciodată, iar la schimbarea conjuncturii oricare dintre părinţi poate cere reanalizarea măsurilor dintre părinţi şi copii. Trecerea de la vechiul cod civil la noul cod civil reprezintă o schimbare majoră de conjunctură care motivează o astfel de acţiune de „reinstaurare” a autorităţii parentale comune, după cum rezultă şi din disp. art. 46 din Legea nr. 71/2011 care spun că”dispoziţiile hotărârilor judecătoreşti privitoare la relaţiile personale şi patrimoniale dintre copii şi părinţii lor divorţaţi înainte de intrarea în vigoare a noului cod civil pot fi modificate potrivit art. 403.

Instanţa având în vedere disp. mai sus menţionate şi anchetele sociale efectuate în cauză, urmează să dispună ca exercitarea autorităţii părinteşti cu privire la minorul CFI, să se efectueze în comun de către ambii părinţi.

Este adevărat că reclamanta a solicitat ca exercitarea autorităţii părinteşti cu privire la minorul CFI să se exercite de către ea personal, dar instanţa apreciază că în cazul de faţă acest lucru nu se poate dispune deoarece nu s-au făcut dovezi cu privire la faptul că există vreun motiv pentru care această autoritate să nu fie exercitată în comun sau în sensul că pârâtul este pus sub interdicţie, este decăzut din drepturile părinteşti sau se află în neputinţă de a-şi exprima voinţa, aşa cum cer disp. art. 507 C.civ. referitoare la exercitarea autorităţii părinteşti de către un singur părinte, iar interesul minorului nu este acela de a se exercita această autoritate doar de către un singur părinte, deoarece ambii părinţi au drepturi şi obligaţii faţă de copilul lor la care părinţi nu pot renunţa.

Faptul că reclamanta locuieşte într-o altă ţară decât cea în care locuieşte pârâtul, nu o îndreptăţeşte pe aceasta să solicite exercitarea autorităţii părinteşti în mod exclusiv, din moment ce cunoaşte domiciliul pârâtului, iar până în prezent acesta a fost părintele care s-a ocupat de acest minor, fapt cu care ea a fost de acord cu ocazia desfacerii căsătoriei.

În plus, acordul celuilalt părinte, la care copilul nu locuieşte, este necesar a fi cerut doar în cazul luării unor decizii importante cu privire la viaţa minorului şi nu în cazul unor decizii cum sunt cele cotidiene, zilnice.

Având în vedere aceste considerente, instanţa urmează să admită în parte cererea formulată şi precizată de reclamantă, să dispună ca exercitarea autorităţii părinteşti cu privire la minorul CFI, să se efectueze în comun de ambii părinţi şi să schimbe măsura dispusă prin sentinţa civilă nr. 1306/25.03.2008 de Judecătoria Caracal în ds. nr. 805/207/2008, cu privire la CFI, născut la data de 23.09.2003, în sensul că va stabili locuinţa acestui minor la domiciliul mamei reclamante, conform învoieli părţilor.

Urmează să se ia act că nu se solicită de către reclamantă cheltuieli de judecată.

Postat 27.06.2013

Domenii speta

Spete similare