Art. 307 Cod penal

Prin rezoluţia Prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria N din data de 03.06.2013, în dosarul nr. …./P/2013, s-a dispus în temeiul art. 228 alin. 6 C.p.pen., raportat la art. 10 lit. a) C.p.pen., neînceperea urmăririi penale faţă de numita MD, pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a măsurilor privind încredinţarea minorului, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 307 C.pen.

Pentru a adopta această soluţie, s-au avut în vedere actele premergătoare efectuate şi referatul organului de cercetare penală al poliţiei judiciare, potrivit căruia minora rezultată din relaţia părţilor nu a mai dorit să meargă la tatăl său, fără însă a fi influenţată în vreun mod de mama sa sau alte persoane.

Împotriva rezoluţiei s-a formulat, potrivit art. 278 C.pen., plângere la procurorul ierarhic superior, ce a fost respinsă prin rezoluţia nr. 1259/II/2/2013 din 10.07.2013 dată de Prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul G.

Împotriva soluţiei de netrimitere în judecată, petentul s-a adresat cu plângere la instanţă, în temeiul art. 2781 C.p.pen., învederând că mama se opune vizitării minorei, că nu a fost chemat de organul de cercetare penală pentru a-şi susţine poziţia iar martorii invocaţi în referat nu sunt credibili, neasistând niciodată la tentativele sale de a-şi vizita fiica minoră.

De asemenea, a arătat că nici numitul RF, care l-a însoţit de mai multe ori, nu a fost audiat ca martor, deşi l-a menţionat în plângeri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată că plângerea formulată de petent este întemeiată, urmând a fi admisă în baza art. 278 alin. 8 lit. b) C.p.pen., cu consecinţa trimiterii cauzei la parchet pentru începerea urmăririi penale.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa are în vedere că, prin sentinţa civilă nr. 2444/2011 pronunţată de Judecătoria TJ în dosarul nr. …../318/2010, s-a încuviinţat înţelegerea părţilor în sensul ca reclamantul GC să aibă legături personale cu minora G.E.I, rezultată din căsătoria cu numita G (M) D, la domiciliul său conform programului stabilit, urmând ca reclamantul să o ia şi să aducă înapoi minora la domiciliul mamei.

Prin plângerea adresată organelor penale, petentul a arătat că intimata nu respectă măsurile privind încredinţarea minorei, începând cu data de 02.02.2013 minora refuzând să mai plece de la domiciliul mamei cu tatăl său.

Cercetările efectuate însă în cauza penală sunt insuficiente pentru a susţine soluţia propusă, confirmată de procuror.

Astfel, în cauză nu s-a reţinut şi nici nu s-a înlăturat motivat declaraţia numitului RF, care a arătat că mama fetiţei nu a lăsat-o să meargă cu tatăl ei (declaraţie 16.03.2013, 06.04.2013) însă au fost reţinute declaraţiile numiţilor BE şi GF, deşi din acestea nu rezultă motivul refuzului minorei de a-şi însoţi tatăl.

În acest sens, se reţine că minora, la acel moment, avea vârsta de 4 ani şi jumătate iar faptul că, după ce în perioada ulterioară pronunţării sentinţei şi până la data de 02.02.2013 a mers de bună voie la tatăl său, ulterior a refuzat fără a se determina motivele acestei schimbări de atitudine, obliga organul penal să efectueze cercetări suplimentare, avându-se în vedere şi declaraţiile mamei care a invocat manifestarea de voinţă a fiicei, fără însă a putea oferi ea însăşi motivele acestei atitudini.

Or, potrivit art. 307 alin. 2 Cod penal, constituie infracţiunea de nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului fapta persoanei căreia i s-a încredinţat minorul prin hotărâre judecătorească, spre creştere şi educare, de a împiedica în mod repetat pe oricare dintre părinţi să aibă legături personale cu minorul, în condiţiile stabilite de părţi sau de organul competent.

Simplul refuz al minorului de a lua contact cu tatăl nu pune la adăpost de răspundere penală pe mama căreia i-a fost încredinţat, deoarece acest refuz poate fi un reflex al atitudinii mamei faţă de tatăl copilului.

Prin urmare, reţinând din cuprinsul actelor de cercetare efectuate că între petent şi fiica sa nu s-au stabilit legăturile în modalitatea prevăzută prin hotărârea judecătorească, era necesar a se lămuri temeiurile lăuntrice pentru care minora refuză să-şi mai însoţească tatăl, respectiv efectuarea unor anchete sociale la domiciliile părţilor pentru a se verifica în mod concret situaţia fiecărui părinte, mediul oferit de fiecare şi condiţiile în care relaţiile părinteşti pot fi menţinute, precum şi întocmirea unui referat de evaluare a minorei, de specialişti din cadrul Direcţiei de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Gorj, pentru a se determina dacă aceasta refuză în mod real a-şi mai vizita tatăl, în caz afirmativ să se stabilească motivele, mai exact dacă eventualul refuz manifestat de minoră este expresia atitudinii sale neconstrânse, sau mai curând rezultatul unei atitudini induse de mama sa, cu care locuieşte în mod obişnuit (având în vedere şi vârsta fragedă a minorei) ori există alte temeiuri care justifică această atitudine, primând ocrotirea interesului superior al minorului, independent de relaţiile dintre foştii soţi, părinţi ai acestuia, în orice caz putându-se identifica modalităţi de reluare a legăturii cu tatăl.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite plângerea formulată de petentul GC, cu domiciliul în …, în contradictoriu cu intimata MD, cu domiciliul în ….

Desfiinţează rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale din 03.06.2013 dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria N în dosarul nr. …./P/2013.

Trimite cauza Parchetului de pe lângă Judecătoria N în vederea începerii  urmăririi penale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 03 Septembrie 2013.

Preşedinte,

Grefier,

Domenii speta

Spete similare