Stabilire program vizitare minor

Prin  cererea  înregistrată la această instanţa la data de 13.12.2011  reclamantul P.L. a chemat în judecată pe pârâta C.C.A., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se încuviinţeze să aibă legături personale cu minorul P.S.C., născut la 28.09.2005 în următoarea modalitate: în prima şi a treia săptămână a fiecărei luni, de vineri, orele 16.00 până duminică orele 16.00, două săptămâni în vacanţa de iarnă, o săptămână în vacanţa de primăvară şi o lună şi jumătate în vacanţa de vară.

In motivarea acţiunii a arătat că  prin decizia nr.72/2011 a  Tribunalului Mehedinţi, minorul a fost încredinţat spre creştere si educare pârâtei, iar în prezent acesta locuieşte cu bunicii materni care nu-i permit reclamantului să aibă legături personale cu fiul său.

Prin sentinţa minori şi familie nr.290/2012, a fost admisă acţiunea şi s-a încuviinţat ca reclamantul să aibă legături personale cu minorul în prima şi a treia săptămână a fiecărei luni, de vineri, orele 16.00 până duminică orele 16.00, două săptămâni în vacanţa de iarnă, o săptămână în vacanţa de primăvară şi o lună şi jumătate în vacanţa de vară, la domiciliul reclamantului, urmând ca minorul să fie luat de reclamant de la domiciliul pârâtei şi adus la acelaşi domiciliu. 

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că prin decizia nr.72/2011 a  Tribunalului Mehedinţi, minorul P.S.C., născut la 28.09.2005, a fost încredinţat spre creştere si educare pârâtei, iar din ancheta socială efectuată la domiciliul acesteia rezultă că minorul se află la domiciliul bunicilor materni.

Potrivit art. 496-al.5 C.civ. „Părintele la  care copilul nu locuieşte în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuinţa acestuia.”

Din cuprinsul acestei dispoziţii se deduce preocuparea legiuitorului ca fiecare dintre părinţi să aibă posibilitatea de a menţine şi dezvolta legături personale cu copilul său chiar dacă nu i s-a  stabilit domiciliul la el.

Pe de altă parte trebuie precizat că dispoziţia menţionată, în opinia instanţei, este în concordanţă cu disp.art.8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului potrivit căreia orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale. Deşi prin deciziile CEDO Curtea nu a definit ce este aceea viaţă de familie, în cuprinsul deciziei Lebbnik c.Olandei, viaţa de familie este înţeleasă ca fiind o legătură biologică şi/sau juridică (rudenie,căsătorie,adopţie etc.) peste care se suprapune o relaţie personală reală, efectivă. Dacă aşa este văzută noţiunea de viaţă de familie, nu este mai puţin adevărat că prin dispoziţiile art.8, paragraful 2 sunt consacrate obligaţiile statului de a face toate demersurile pentru a proteja viaţa de familie, dar, în acelaşi timp, nu este admisă nici o ingerinţă în această viaţă de familie. Aşadar, prin măsurile pe care statul le ia, trebuie respectată viaţa de familie a unei persoane, iar pentru un părinte şi copilul său, a fi împreună ( cauza Ticli şi Mancuso c. Italiei, hotărârea din 23.03.1999), ca şi exerciţiul drepturilor părinteşti (cauza R c.Marii Britanii, hotărârea din 08.07.1987)sunt elemente esenţiale al vieţii de familie.

Potrivit disp. art. 14 şi 15 din Legea nr. 272/2004, copilul are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii şi rudele, aceste relaţii putându-se realiza prin întâlniri ale copilului cu părintele, vizitarea şi găzduirea copilului pe perioade determinate. În realizarea acestui deziderat, Legea nr. 272/2004 impune respectarea principiului interesului superior al copilului, principiu impus inclusiv în legătură cu drepturile şi obligaţiile ce revin părinţilor copilului, altor reprezentanţi ai săi, precum şi oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal, acest principiu prevalând în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti.

Modalitatea în care se realizează această legătură trebuie adaptată permanent la vârsta copilului, la evoluţia sa continuă fizică şi psihică, fiind în interesul acestuia să crească în apropierea ambilor părinţi, beneficiind de grija, afecţiunea şi interesul acestora.

Interesul minorului cere ca acest drept legal să fie exercitat continuu, iar în situaţia în care există neînţelegeri cu privire la exercitarea acestuia, intervine instanţa de judecată prin stabilirea unui program de vizitare.

În speţă, instanţa a reţinut că vârsta minorului permite luarea din domiciliul mamei fără a-i crea dificultăţi de adaptare şi de a-i periclita sănătatea şi faţă de disp. art.401c.civ., potrivit cărora părintele separat de copilul său păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, a încuviinţat legătura reclamantului cu minorul, în următoarea modalitate: în prima şi a treia săptămână a fiecărei luni, de vineri, orele 16.00 până duminică orele 16.00, două săptămâni în vacanţa de iarnă, o săptămână în vacanţa de primăvară şi o lună şi jumătate în vacanţa de vară, la domiciliul reclamantului, urmând ca minorul să fie luat de reclamant de la domiciliul pârâtei şi adus la acelaşi domiciliu.

Domenii speta

Spete similare