Divort - pastrare nume dupa divort. Conditii

Divort - pastrare nume dupa divort. Conditii

(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE - DOSAR NR.97/303/2009 - DECIZIA CIVILA NR.1723/14.12.2009)

Prin actiunea înregistrata la data de 08.01.2009 sub nr.97/303/2009 pe rolul Judecatoriei sectorului 6 Bucuresti, reclamantul M.B.A. a chemat în judecata pe pârâta M.C., solicitând instantei pronuntarea unei sentinte prin care sa se dispuna desfacerea casatoriei partilor din culpa comuna si revenirea pârâtei la numele purtat anterior casatoriei.

Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a învederat ca este de acord cu desfacerea casatoriei, dar solicita instantei încuviintarea de a-si pastra numele dobândit prin casatorie.

În motivarea acestei cereri, pârâta a sustinut ca este angajata cu contract de munca pe durata nedeterminata si figureaza în fisa specimenelor de semnatura în relatia dintre institutia în care lucreaza si alte institutii ale statului, existând motive temeinice ce justifica pastrarea numelui dobândit prin casatorie, chiar si în situatia în care pârâtul nu ar fi de acord.

Prin sentinta civila nr.828/03.02.2009, Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti a admis, în parte, actiunea reclamantului, a dispus desfacerea casatoriei partilor prin acord si pastrarea numelui dobândit de pârâta prin casatorie.

Împotriva acestei sentinte a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie doar cu privire la solutia prin care s-a încuviintat pârâtei pastrarea numelui dobândit prin casatorie.

Prin decizia civila nr.830 A din 15.06.2009, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a Civila a admis apelul, a schimbat în parte sentinta instantei de fond si a dispus revenirea pârâtei la numele purtat anterior casatoriei.

Pentru a decide astfel, tribunalul a retinut ca nu exista acordul reclamantului pentru pastrarea numelui, iar motivele invocate de pârâta nu pot fi considerate motive temeinice, în sensul art.40 din Codul Familiei, de vreme ce aceasta a purtat numele dobândit prin casatorie numai doi ani, iar normele interne ale bancii în care lucreaza permit schimbarea numelui si a specimenului de semnatura.

Împotriva deciziei instantei de apel a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru interpretarea si aplicarea gresita a legii si invocând în drept dispozitiile articolului 304 pct.9 Cod Procedura Civila.

În dezvoltarea acestei critici, recurenta a sustinut ca instanta de apel a interpretat si aplicat gresit dispozitiile articolului 40 din codul familiei, atunci când a dispus revenirea sa la numele purtat anterior casatoriei, desi, prin concluziile puse în fata instantei de fond, în subsidiar, intimatul reclamant a fost de acord cu pastrarea acestui nume .

Pe de alta parte, sustine în continuare recurenta,  înscrisurile administrate în cauza, din care rezulta ca este angajata cu contract de munca pe perioada nedeterminata în functia de economist-inspector de specialitate la Consiliul National al Persoanelor Vârstnice si figureaza în fisa specimenelor de semnatura în relatia cu Trezoreria Statului Sector 1 si cu Ministerul Muncii, dovedeau cu prisosinta existenta unor motive temeinice, în sensul celor mentionate în articolul 40 din codul familiei, pentru pastrarea de catre aceasta a numelui dobândit prin casatorie.

Analizând decizia instantei de apel în raport de dispozitiile articolului 40 din codul familiei si de critica dezvoltata de recurenta, Curtea va retine ca recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente .

Textul de lege mentionat anterior reglementeaza în cazul divortului revenirea sotilor la numele purtat anterior casatoriei, dar si doua situatii de exceptie de la aceasta regula, respectiv cazul în care sotii se învoiesc ca cel ce a dobândit prin casatorie alt nume sa-l pastreze si dupa divort si cazul în care, desi nu exista o astfel de învoiala, instanta constata ca exista motive temeinice pentru pastrarea numelui dobândit prin casatorie.

În speta dedusa judecatii nu se poate retine ca ar fi existat o învoiala a sotilor pentru pastrarea de catre recurenta pârâta a numelui dobândit prin casatorie, doar pentru simplul fapt ca intimatul reclamant ar fi sustinut la fond, prin concluziile puse în subsidiar, ca lasa la aprecierea instantei solutionarea cererii pârâtei.

Învoiala sotilor cu privire la pastrarea numelui dobândit prin casatorie trebuie sa fie clara si nu putea rezulta în cauza de fata  decât din acordul expres al intimatului reclamant.

Un astfel de acord expres nu numai ca nu exista, dar este si infirmat de concluziile puse de intimatul reclamant în fata instantei de fond, de apelul promovat ulterior împotriva sentintei instantei de fond si din întâmpinarea depusa în prezentul recurs.

Cea de a doua exceptie prevazuta de articolul 40 din codul familiei, are în vedere situatia în care se constata de instanta de judecata ca, desi nu exista învoiala sotilor, exista totusi motive temeinice pentru ca sotul respectiv sa pastreze numele dobândit prin casatorie.

În conditiile în care legiuitorul nu a prevazut în textul normativ care sunt aceste motive temeinice si nici criteriile ce trebuie avute în vedere la stabilirea lor, sarcina identificarii acestora revine instantei de judecata, iar acest lucru nu se poate face decât pornind de la situatia de exceptie prevazuta de text si de la probele administrate de parti.

Fiind o exceptie de la regula revenirii sotilor la numele purtat anterior desfacerii casatoriei prin divort, aceasta este de strica interpretare si aplicare, iar motivele ce pot justifica aplicarea ei trebuie sa fie temeinice, în sensul ca, daca instanta nu încuviinteaza pastrarea numelui se produce sotului în cauza o vatamare grava.

Faptul ca recurenta pârâta este angajata cu contract de munca pe perioada nedeterminata într-o functie de decizie si figureaza în fisa cu specimene de semnatura nu reprezinta un motiv temeinic, care sa justifice, conform articolului 40 din codul familiei, încuviintarea pastrarii de catre aceasta a numelui dobândit prin casatorie, cum în mod corect a apreciat si instanta de apel.

Aceasta deoarece legea permite schimbarea specimenului de semnatura, iar o astfel de schimbare nu produce recurentei intimate un prejudiciu moral, singurul în masura sa justifice pastrarea numelui dobândit prin casatorie, fara acordul intimatului pârât.

În consecinta, apreciind ca instanta de apel a interpretat si aplicat corect dispozitiile articolului 40 din codul familiei, Curtea va dispune în baza articolului 312 Cod Procedura Civila, respingerea recursului ca fiind nefondat.

Domenii speta

Spete similare