Culpă procesuală. Greşita obligare a Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului la plata cheltuielilor de judecată.

Culpă procesuală. Greşita obligare a Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului la plata cheltuielilor de judecată.

Conform dispoziţiilor procedurale o parte în proces nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată decât dacă s-a aflat în culpă procesuală.

Secţia pentru cauze cu minori şi de familie  –  Decizia civilă nr. 49/19 mai 2008.

Prin sentinţa civilă nr. 49/31.03.2008 pronunţată de Tribunalul Hunedoara – Secţia civilă s-a respins excepţia prematurităţii acţiunii invocate de către pârâtul B.A.; s-a respins acţiunea civilă înaintată de DGASPC Hunedoara în contradictoriu cu pârâţii N.L.M. şi B.A., pentru plasamentul copilului B.A.- N., reclamanta fiind obligată la plata sumei de 2.000 lei cheltuieli de judecată parţiale către pârâtul B.A.

În motivarea hotărârii Tribunalul a arătat următoarele:

Cauza s-a judecat în al doilea ciclu procesual, iniţial la cererea DGASPC Hunedoara instituindu-se măsura de protecţie specială a plasamentului copilului B.A.N. la numita A.D.M., aceasta urmând să îndeplinească şi drepturile şi obligaţiile părinteşti cu privire la copil.

În recursul declarat de pârâtul B.A. cauza a fost casată de Curtea de Apel Alba Iulia deoarece procedura de citare nu a fost îndeplinită cu pârâtul B.A. – tatăl copilului.

În rejudecarea cauzei, pe cale de excepţie pârâtul a solicitat respingerea acţiunii ca prematur introdusă raportat la prev. art. 61 pct. 2 lit. b din Legea nr. 272/2004, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii.

Cu privire la excepţia prematurităţii acţiunii invocate de pârât:

Potrivit art.61 pct.2 lit.b din Legea nr.272/2004 măsura plasamentului se stabileşte de instanţa de judecată la cererea D.G.A.S.P.C. în situaţia copilului prevăzut la art.56 lit.b atunci dând nu există acordul părinţilor sau al unuia dintre ei.

Deoarece art.61 pct.2 lit.b condiţionează sesizarea instanţei de lipsa acordului părinţilor sau al unuia dintre ei, ca în speţa de faţă, şi nu instituie obligativitatea de a solicita acordul celuilalt părinte şi numai dacă există un refuz expres al acestuia să fie sesizată instanţa, excepţia invocată se priveşte ca nefondată urmând a fi respinsă.

Reclamanta D.G.A.S.P. Hunedoara a iniţiat  cererea de  instituire a măsurii de protecţie specială a plasamentului pentru copilul B.A.N. în urma demersurilor mamei copilului N.L.M. care prin declaraţia din 19.04.2007 a  solicitat ca în perioada în care va fi plecată la muncă în Italia fiul ei să rămână în îngrijirea mătuşii sale d-na A.D.M.

Copilul B.A.N., născut la Roma, Italia este fiul lui N.L.M. şi B.A., provenind din relaţia de concubinaj a acestora.

În perioada de timp dintre 4 luni şi 14 luni copilul a fost crescut de bunica paternă, în localitatea P. de sub M., judeţul M., aspect reliefat prin ancheta socială întocmită de primăria comunei (f.27) şi de declaraţia martorului L.F.

După despărţirea în fapt a părinţilor, copilul a fost adus de mama sa  la domiciliul acesteia din D. şi a fost ajutată la creşterea acestuia de mătuşa sa maternă A.D.M., persoană la care Direcţia reclamantă a solicitat a se institui plasamentul copilului.

Din raportul privind situaţia copilului întocmit de direcţia petentă (f.3) înainte de casarea cu trimitere rezultă această situaţie de fapt.

În prezent mama copilului nu mai solicită o măsură de protecţie specială deoarece nu mai subzistă motivul plecării la muncă în Italia, în plus doreşte ca acest copil să crească împreună cu sora lui P.L.A.

Din noul raportul întocmit de D.G.A.S.P.C. Hunedoara şi din ancheta socială (f.24) rezultă că minorul poate creşte în familia mamei.

D.G.A.S.P.C. Hunedoara nu şi-a mai susţinut acţiunea solicitând a se constata că a rămas fără obiect în urma opţiunii mamei  de a nu mai solicita o măsură de protecţie specială.

Faţă de cele expuse mai sus instanţa a apreciat că în cauză nu există nici unul dintre motivele prev. de art.56 din Legea nr.272/2004 astfel că acţiunea introdusă de petenta D.G.A.S.P.C. Hunedoara a fost respinsă.

Pârâtul B.A. a solicitat suma de 9000 lei cheltuieli de judecată în cauză.

Din această sumă cuantumul de 4800 lei a fost achitat în recurs iar în considerentele deciziei s-a menţionat că pârâtul n-a solicitat cheltuieli de judecată prin urmare această sumă nu s-a acordat.

Din suma de 4200 lei, în temeiul art.274 alin.3 Cod procedură civilă s-a acordat pârâtului suma de 2000 lei cheltuieli de judecată parţiale.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termen D.G.A.S.P.C. Hunedoara care a solicitat admiterea recursului în sensul modificării în parte a hotărârii atacate în sensul respingerii cererii pârâtului de a i se acorda cheltuieli de judecată şi pârâtul B.A. care a solicitat admiterea recursului şi modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul obligării reclamantei D.G.A.S.P.C. Hunedoara la plata în totalitate a cheltuielilor de judecată conform chitanţelor depuse la dosar.

Curtea de Apel Alba Iulia examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate de recurenţi precum şi din oficiu, constată că recursul reclamantei D.G.A.S.P.C. Hunedoara este fondat şi va fi admis iar recursul pârâtului B.A. este nefondat şi va fi respins, din următoarele considerente:

Se constată că reclamanta D.G.A.S.P.C. Hunedoara  a solicitat iniţial instanţei competente măsura de protecţie a plasamentului pentru copilul B.A.N. la cererea mamei acestuia care a arătat că va fi plecată din ţară iar copilul este lipsit de ocrotire. În primul ciclu procesual cererea reclamantei a fost admisă dar cauza a fost casată deoarece tatăl copilului – pârâtul B.A., nu a fost legal citat.

În al doilea ciclu procesual mama copilului – N.L.M. a arătat că nu mai solicită o măsură de protecţie specială faţă de copil deoarece nu va mai pleca în străinătate. Reclamata D.G.A.S.P.C. Hunedoara – faţă de poziţia procesuală a mamei copilului a solicitat instanţei a se constată că cererea pe care a formulat-o a rămas fără obiect.

Se constată că potrivit art. 61 al. 2 lit. b din Legea 272/2004 măsura plasamentului se stabileşte de către instanţa judecătorească, la cererea direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului în situaţia copilului prevăzut la art. 56 lit. b şi e, atunci când nu există acordul părinţilor sau, după caz, al unuia dintre părinţi, pentru instituirea acestei măsuri.

Curtea de Apel constată că în mod greşit Tribunalul a acordat aceste cheltuieli de judecată în condiţiile în care D.G.A.S.P.C. Hunedoara nu a avut nici o culpă procesuală. Potrivit art. 274 Cod Procedură Civilă partea care cade în pretenţiuni va fi obligată la cerere, să plătească cheltuieli de judecată. Se constată că acordarea cheltuielilor de judecată este condiţionată astfel de existenţa vreunei culpe procesuale. Ori, în speţă D.G.A.S.P.C. Hunedoara nu a avut nici o culpă procesuală atâta timp cât a promovat o acţiune în baza legii, mai mult, fiind obligată legal să solicite instanţei judecătoreşti competente luarea unei măsuri de protecţie speciale faţă de un copil lipsit de ocrotire. Împrejurarea că mama copilului a renunţat la cererea făcută iniţial nu poate fi imputabilă D.G.A.S.P.C. Hunedoara, astfel că neaflându-se în vreo culpă procesuală reclamanta D.G.A.S.P.C. Hunedoara nu putea fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.

Referitor la recursul declarat de pârâtul B.A. Curtea de Apel constată că acesta este nefondat, considerentele fiind expuse mai sus.

Domenii speta

Spete similare