Fara titlu

Judecătoria Mediaş

Sentinţa penală nr.237/08.10.2009

Domeniu asociat - furt calificat - complicitate, tăinuire

Constată că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Mediaş , din data de

15 iulie 2009 , au fost trimişi în judecată inculpaţii,

F.  I. C. – fiul lui I. şi A.-M., născut la data de  -  în Mediaş jud. Sibiu, dom. în loc. C. M. str. G. nr.- jud. Sibiu ;

ptr. săvârşirea infracţiunii de furt calificat  prev. de art. 208 , 209 lit. a,e,g C. penal cu aplicaţiunea art.37 lit .a C. penal ; complicitate la infracţiunea de furt calificat prev. de art.26 C. penal rap. la art. 208,209 lit. a, i C. penal cu aplicaţiunea art. 37 lit. a C. penal ;

R. C. -  fiul lui G. şi E., născut la data de - în loc.  Sighişoara jud. Mureş ;

ptr. complicitate la infracţiunea de furt calificat prev. de art.26 C. penal rap. la art. 208,209

 lit. a,e,g C. penal cu aplicaţiunea art.37 lit. b C. penal ; furt calificat prev. de art. 208,209 lit. a,i C. penal cu aplicaţiunea art. 37 lit. b C. penal ;

S. C.-A.  - fiul lui A. şi C., născut la data de -. în Mediaş, dom. în loc. C. - M. str. A.P. bl.-, ap.- jud. Sibiu;

ptr. săvârşirea  infracţiunii de furt calificat prev. de art.208, 209 lit .a,e,g C. penal cu  art.37 lit. a C. penal ; tăinuire în calificarea prev. de art.221 alin.1 C. penal cu  art. 37 lit. a C .penal ; şi de furt calificat, prev. de art. 208 ,209 lit. e,g C. penal cu aplicaţiunea art. 37 lit. a C. penal ;

arătându-se că :

- în seara zilei de 19.06.2009, în jurul orelor 23,00, inculpaţii S. C.-A. şi F. I. - C. , aflându-se pe strada I. G. Duca din Mediaş, au sustras o bicicletă aparţinând părţii vătămate T. M. - H. , în timp ce coinculpatul R. C. a asigurat paza ;

- în data de 22 .06.2009, prin escaladarea ferestrei , inculpatul R. C. a pătruns în incinta localului aparţinând societăţii - SRL Mediaş,  şi  în timpul cât coinculpatul F. I.– C. a asigurat paza, a sustras 1 laptop marca  HPC Compaq , 1 aparat foto Panasonic şi un memory – stick  , parte din aceste bunuri fiind valorificate prin intermediul inculpatului S. C.-A. ;

- în data de 02.02.2009, inculpatul S. C.-A.,  în timp ce se afla în Mediaş pe pasarela CFR ,  i-a sustras telefonul mobil părţii vătămate U. F..

Inculpatul F. I. - C. , prezent fiind la judecată, nu a dorit să o dea o declaraţie asupra faptelor pentru care a fost trimis în judecată precizând că îşi menţine declaraţiile date în faza de urmărire penală. Potrivit acestor declaraţii aflate în dosarul de urmărire penală la filele 91-100, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor de comiterea cărora este acuzat prin rechizitoriul de faţă.  Inculpatul a mai precizat că nu are probe de solicitat în cauză.

Inculpatul R. C. , prin declaraţia de la fila 171 dosar , a arătat că recunoaşte săvârşirea faptei de furt în dauna părţii vătămate SC - SRL Mediaş, dar că, în ceea ce priveşte furtul bicicletei, a menţionat că nu a asigurat paza , întrucât el a rămas la o distanţă considerabilă de locul unde ceilalţi doi coinculpaţi ar fi acţionat.  Şi acest inculpatul a declarat că  nu are probe de propus în cauză.

Inculpatul S. C.-A.a recunoscut că alături de coinculpatul F. a sustras bicicleta ce aparţinea părţii vătămate T., contestând însă comiterea celorlalte două fapte pentru care a fost trimis în judecată. Astfel, în ceea ce priveşte fapta de tăinuire, inculpatul a pretins că nu a avut cunoştinţă despre provenienţa ilicită a bunurilor valorificate, iar în privinţa furtului comis în dauna părţii vătămate U. a susţinut că nu este autorul sustragerii telefonului mobil al acestuia , contestând de asemenea faptul că s-ar fi întâlnit vreodată cu partea vătămată . În probaţiune, inculpatul a solicitat încuviinţarea probei testimoniale cu martorii G. F. şi M. L. , probe admise şi administrate , declaraţiile acestor martori aflându-se în dosar la filele 227-228 .

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele :

În fapt

1.În seara zilei de 19.06.2009, inculpaţii R. C. , S. C. – A.  şi F.I. - C.  s-au deplasat din localitatea de domiciliu, oraşul C. – M. , în municipiul Mediaş. În jurul orelor 23,00, inculpaţii se aflau  pe strada G. din Mediaş , unde au observat autoturismul marca Renault cu nr. de înmatriculare SB - aparţinând părţii vătămate T. M.- H., pe plafonul căruia se afla o bicicletă tip „ mountain bike” marca „Iron Horse” , asigurată cu nişte chingi pe suportul autoturismului. Văzând bicicleta, inculpaţii s-au hotărât să o sustragă pentru ca apoi să o vândă pentru a face rost de bani. Drept urmare, în timp ce inculpatul R. C. a asigurat paza, ceilalţi doi inculpaţi, F. I. - C. şi S. C.-A. s-au apropiat de autoturism după care au desfăcut chingile şi au luat bicicleta.

Cu bicicleta sustrasă, inculpatul S. C.-A. s-a deplasat până în zona sediului societăţii T. M., când fiind apelat telefonic de ceilalţi doi coinculpaţi să se întoarcă şi-a dat întâlnire cu aceştia în zona gării CFR Mediaş. Acolo s-au înţeles ca inculpatul S. să meargă cu bicicleta până în localitatea Copşa - Mică unde urma să se reîntâlnească cu inc. F. I. –C. şi R. C. , care urmau să ajungă cu trenul. Aşa au şi făcut, iar în ziua de 21 iunie 2009, inculpatul F. I. - C.  a vândut bicicleta sustrasă numitului V. F. pentru suma de 200 lei, care a revândut-o martorului L. R., pentru aceeaşi sumă, şi care a predat-o ulterior organelor de poliţie spre a fi restituită proprietarului.

Starea de fapt enunţată rezultă din declaraţiile părţii vătămate T. M.-H. – filele 14-15 dosar, prin care denunţă dispariţia bicicletei din locul amintit ; declaraţiile martorului L. R. – filele 22 şi 225 dosar, din care rezultă faptul că inculpatul F. este cel care a vândut bicicleta sustrasă, precum şi din declaraţiile inculpaţilor.

Inculpatul R. a contestat faptul că ar fi asigurat paza pe timpul derulării furtului comis de către coinculpaţi , însă aceştia din urmă au menţionat în primele lor declaraţii despre preexistenţa unei înţelegeri prealabile  , cu privire la comiterea furtului, între toţi cei trei inculpaţi. Mai mult , preexistenţa acestei înţelegeri este confirmată şi de modul în care  s-a derulat şi consumat furtul. Inculpaţii au acţionat după anumite reguli ce se dovedesc prestabilite, din moment ce inculpatul S. a plecat imediat cu bicicleta sustrasă de la locul faptei, tocmai pentru că fiind singur şi pe bicicletă se elimina suspiciunea de furt ce ar fi putut plana dacă era văzut în grup cu mai multe persoane la oră târzie în noapte şi ,în plus ,  au convenit asupra unor diferite puncte de întâlnire şi reîntâlnire, în acelaşi scop.

2. În data de 22 iunie 2009, în jurul orelor 15,00, inculpaţii F. I.-C., R. C. şi S. C.-A. însoţiţi fiind de un alt prieten pe ele său  R. M.-I.,

s-au deplasat din nou în mun. Mediaş , mergând într-un bar situat pe strada I. G. Duca. După un timp, în jurul orelor 17,00 inculpatul R. C. a ieşit în curtea interioară a localului spre a vorbi la telefon, ocazie cu care a observat că în imobilul vecin funcţiona o agenţie imobiliară aparţinând societăţii - SRL care în fapt este administrată de numitul P. M.-V. Văzând că fereastra de la imobilul ce constituie sediul firmei amintite este întredeschisă, inculpatul R. a luat hotărârea de a sustrage bunuri din interior. În acest sens  l-a chemat şi pe inculpatul F. I. – C. din bar, timp în care, coinculpatul S. a rămas în local împreună cu acel prieten al lor, R. M.. Inculpatul F. a rămas de pază , în timp ce inculpatul R. a împins fereastra şi prin escaladare a pătruns în biroul firmei, de unde a luat un laptop marca HP Compaq, cu un stick de memorie ataşat , precum şi un aparat foto marca Panasonic. Lucrurile sustrase le-a pus într-o plasă pe care i-a dat-o coinculpatului S. pentru a le vinde cu excepţia stick-ului care a fost aruncat într-un canal de către inculpatul F. I.– C. . Stick - ul respectiv aparţinea Băncii R. SA - Agenţia Mediaş şi era folosit pentru tranzacţii bancare, având înmagazinate informaţii de acest gen.

Laptop-ul a fost vândut de inculpatul S. C.-A. , martorului M. A.-L. pentru suma de 700 lei, iar aparatul foto a rămas la inculpatul F.. Ambele bunuri au fost recuperate de către organele de poliţie şi restituite părţii vătămate.

Starea de fapt enunţată rezultă din declaraţia părţii vătămate – filele 49-50 dosar ;

procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa fotografică aferentă – filele 25-37 dosar; declaraţiile martorului M. A.-L. – filele 51 dosar , dovezile de ridicare şi predare a bunurilor sustrase - filele 44-46 dosar, precum şi din declaraţiile inculpaţilor.

Aserţiunea inculpatului S. , precum că nu ar fi avut cunoştinţă despre provenienţa ilicită a  bunurilor pe care el împreună cu coinculpatul F. le-a valorificat prin vindere, nu poate fi împărtăşită. Inculpatul F., în declaraţia de la fila 91 – 94 dosar menţionează în mod expres că i-a spus inculpatului S. despre furtul  comis, după care s-au  întâlnit toţi trei în faţa barului Art – Cafe, unde  acestuia din urmă i-a fost remisă  plasa cu bunurile respective , tocmai pentru a găsi un cumpărător şi a le vinde. Împrejurările relatate sunt pertinente şi fac dovada vinovăţiei inculpatului S., întrucât bunurile ce i-au fost remise, nu le-au avut asupra lor şi mai înainte ,  de asemenea, nu erau nişte lucruri oarecare ci  cu o valoare de întrebuinţare importantă , fiind un fapt îndeobşte cunoscut că sunt şi scumpe aşa încât, nu există raţiune pentru care un laptop  ce se poate cumpăra legal la un preţ de 2.500 lei să-l vinzi apoi imediat, cerând un preţ inferior celui de achiziţie , cerând mai întâi 1.000 lei , pentru ca în final să fie  acceptată şi suma de numai 700 lei ce i-a fost oferită de către martorul M..

3.În seara zilei de 31.01.2009 , în jurul orelor 20,30 , partea vătămată U.

F. –O. se deplasa spre casă împreună cu martorul H. B. G. pe pasarela CFR din zona societăţii V. Mediaş. La intrarea pe pasarelă au fost acostaţi de către inculpatul S. C.-A. care se afla în zonă împreună cu inculpatul R. C., fiind întrebaţi unde se află localul „M. M.”. Partea vătămată i-a răspuns la întrebare şi a dat să-şi continue drumul către casă, dar la un moment dat a fost sunat pe telefonul mobil, iar când şi-a terminat convorbirea, vrând să-şi introducă telefonul în buzunarul pantalonului, a fost lua prin surprindere de către inculpatul S. C.-A. care pe la spate i-a luat telefonul mobil din mână, fugind cu el şi îndreptându-se spre centrul oraşului.

Starea de fapt descrisă mai sus , rezultă din declaraţia părţii vătămate U. F.-O. care se coroborează cu declaraţiile martorului H. B.-G. – filele 83, 226 dosar, procesele-verbale de recunoaştere din grup - filele 60-79 dosar şi procesul-verbal de constatare a infracţiunii – fila 57 dosar.

Inculpatul S. C. a susţinut că nu este autorul furtului comis în dauna părţii vătămate U. F. – O., declarând că nu s-a întâlnit cu acesta în ziua în care ar fi avut loc deposedarea victimei de bunul său. Astfel, în faţa instanţei , inculpatul a declarat că în ziua precizată în actul de acuzare, respectiv data de 02.02.2009 , s-ar fi aflat la domiciliul din localitatea C.-M. şi nicidecum în Mediaş, aceeaşi situaţie fiind susţinută de inculpat şi pentru data de 31.01.2009, când s-ar fi produs furtul. În demonstrarea acestui fapt, inculpatul S. a arătat că se prevalează de proba testimonială cu martorii G. V. şi M. L., ce ar putea confirma împrejurarea de fapt invocată. Fiind audiaţi, martorii au arătat că datorită relaţiei de prietenie pe care o au cu inculpatul s-a întâmplat de mai multe ori să-l viziteze pe acesta  la domiciliu său, obişnuind să navigheze pe internet, dar că nu pot preciza cu exactitate data efectuării acestor vizite şi  zilele când l-au găsit  pe inculpat , acasă.

Şi dacă martorii nu au putut confirma veridicitatea alibiului invocat de către inculpat, verosimilitatea unei astfel de situaţii poate fi în mod legitim presupusă, pentru că dacă în mod obiectiv nu te afli într-un loc anume, atunci în mod sigur nu poţi fi altundeva decât la domiciliu pentru că orice persoană are o locuinţă or, din punct de vedere  legal este prezumat că domiciliul  este locul unde o persoană  îşi are în mod statornic locuinţa. În speţă, probele cauzei relevă că de fapt , în data de 31 ianuarie 2009 în jurul orelor 20,00-20,15 inculpatul S. se afla , nu la locuinţa sa unde îşi avea domiciliu şi unde ar fi fost vizitat de prieteni aşa după cum a susţinut acesta, ci în barul din incinta staţiei CFR C. – M. ,  împrejurare consemnată în procesul-verbal de la filele 54-55 dosar. Deposedarea părţii vătămate U. de telefonul mobil s-a produs până în jurul orelor 20,45,  întrucât potrivit consemnărilor din procesul-verbal de la fila 54 dosar, partea vătămată împreună cu martorul H. s-au prezentat la acea oră la Postul de Poliţie T.F. Mediaş reclamând furtul respectiv , ocazie cu care au recunoscut , dintr-o serie de planşe fotografice puse la dispoziţia lor de către agenţii de poliţie  în scopul identificării autorului furtului, pe inculpatul S. şi pe cel care-l însoţise pe acesta,  în persoana lui R. C. .  Menţiunile privind data şi ora au valoarea unei date certe , întrucât sunt consemnări ce parvin de la o  autoritate a statului aşa încât este mai mult decât cert  faptul că furtul s-a produs în data de 31 ianuarie 2009 în jurul orelor 20,30-20,45 , într-o zonă foarte apropiată de staţia CFR Mediaş , în condiţiile în care inculpatul S. în mod sigur nu era de găsit la locuinţa sa , ci la barul din staţia CFR C. - M. , pe care l-a părăsit în jurul orelor 20,00 - 20,15 spunând  că va veni la Mediaş. Toate aceste împrejurări  infirmă susţinerile inculpatului şi  mai mult , cu ocazia recunoaşterii din grup efectuată în cursul urmăririi penale , partea vătămată U. a indicat ea însăşi pe inculpatul S. C.-A. ca fiind persoana care l-a deposedat de telefonul mobil. Acest fapt se coroborează şi cu declaraţia martorului H.

B.-G., care la fel în urma procedurii de recunoaştere din grup a indicat pe acelaşi inculpat S. C. şi pe R. C. , ca fiind cei doi tineri care i-au acostat în seara respectivă. Prin urmare, în mod indubitabil inculpatul S. este autorul sustragerii telefonului mobil aparţinând părţii vătămate U. F. şi din această perspectivă vinovăţia sa este certă.

În drept

I.1. Fapta inculpatului  F. I. C. din data de 19 iunie 2009 de a sustrage împreună cu coinculpatul S. şi R. , bicicleta părţii vătămate T. M. - H., în împrejurările reţinute la starea de fapt, constituie infracţiunea de furt calificat prev. şi pedepsită de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit. a,e,g C. penal , pentru săvârşirea căreia, prin aplicarea  art.37 lit. a ; art.39 alin.1 C. penal, va fi condamnat la pedeapsa de - 3 ani şi 4 luni închisoare.

2. Fapta aceluiaşi inculpat  de a asigura paza în timp ce coinculpatul R. C.a sustras bunuri din incinta localului aparţinând societăţii - SRL Mediaş, constituie complicitate la infracţiunea de furt calificat, prev. şi pedepsită de art. 26 C. penal rap. la art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit. a, i C. penal , pentru săvârşirea căreia, prin aplicarea art. 37 lit.a ; art.39 alin.1 C. penal , va fi condamnat la pedeapsa de – 3 ani şi 2 luni închisoare

Infracţiunile săvârşite sunt concurente în condiţiile concursului real reglementat de art.33 lit. a C. penal , întrucât inculpatul a săvârşit mai multe astfel de fapte mai înainte  de a fi fost condamnat definitiv pentru vreuna din ele. În consecinţă, conform art. 34 lit. b C. penal, pedepsele aplicate se vor contopi aşa încât inculpatul urmează să execute în final pedeapsa cea mai grea de  - 3 ani şi 4 luni închisoare.

La încadrarea în drept a faptelor, stabilirea , dozarea şi în final la individualizarea pedepsei aplicate s-au avut în vedere următoarele :

-conţinutul faptelor care fiind săvârşite în grup , pe timp de noapte şi/sau prin escaladare, prezintă gravitate ;

-atitudinea făptuitorului de a-şi recunoaşte vinovăţia,dar şi împrejurarea că prezentele

 infracţiuni au fost comise pe timpul  termenului suspendării condiţionate stabilit pentru pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare , aplicată inculpatului prin sent. penală nr.194/26.06.2008 a Judecătoriei Mediaş, tot pentru o infracţiune de furt calificat. Această împrejurare atrage reţinerea faţă de inculpat a stării de recidivă postcondamnatorie în reglementarea art.37 lit. a C. penal , fiind totodată incidente şi dispoziţiile art.83 C. penal ;

-limitele legale ale pedepsei şi efectele agravante ale recidivei ;

-celelalte criterii de individualizare prev. de art. 72 C. penal .

Aşa după cum s-a menţionat, faţă de inculpatul F. I. – C. , sunt aplicabile şi dispoziţiile art.83 C. penal referitoare la revocarea beneficiului suspendării condiţionate , determinat de faptul comiterii de noi infracţiuni intenţionate pe durata termenului de încercare stabilit. În consecinţă, instanţa va dispune revocarea suspendării privind pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare, anterior aplicată inculpatului, astfel că acesta din urmă va executa şi această pedeapsă pe lângă cea nou aplicată.

În baza art.71 C. penal se va aplica inculpatului şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza a II a  şi lit. b C. penal , faptele comise fiind într-o evidentă incompatibilitate cu exercitarea unor drepturi ce implică funcţii de autoritate publică.

În ceea ce priveşte măsurile procesuale preventive, inculpatul a fost reţinut în data de 23.06.2009 , fiind mai apoi arestat , măsură menţinută în cursul cercetării judecătoreşti.  Faptele reţinute în sarcina inculpatului susţin gradul mare de pericol social pe care-l prezintă lăsarea sa în libertate în contextul în care antecedentele sale penale evaluează persoana inculpatului ca fiind cu un mare risc de a recidiva pe aceeaşi cale. Considerente  pentru care, în temeiul  art.350  alin.1 rap. la art. 148 lit. f C .pr. penală , instanţa va dispune menţinerea stării de arest a inculpatului cu deducerea, potrivit art.88 C. penal , din pedeapsa aplicată , a  perioadei reţinerii şi arestului efectuat din 23.06.2009 şi până în prezent.

II.1 . Fapta inculpatului R. C. din data de 19 iunie 2009 de a fi asigurat paza în timp ce coinculpaţii S. C. şi F. I. au sustras bicicleta părţii vătămate, constituie complicitate la infracţiunea de furt calificat prev. şi pedepsită de art.26 C.  penal rap. la art. 208 alin.1, art.209 alin.1 lit. a,e,g C. penal , pentru săvârşirea căreia, prin aplicarea art.37 lit. b ; art.39 alin.1,4 C. penal, va fi condamnat la pedeapsa de – de 3 ani şi 2 luni închisoare.

2. Fapta inculpatului R. C. din data de 22 iunie 2009, când cu complicitatea coinculpatului F. care a asigurat paza,  prin escaladare a pătruns în incinta localului aparţinând societăţii - SRL Mediaş ,de unde a sustras bunuri în valoare totală de 3536 lei,  constituie infracţiunea de furt calificat prev. şi pedepsită de art. 208 alin.1, art.209 alin.1 lit. a,i C. penal, pentru săvârşirea căreia, prin aplicarea art. 37 lit. b; art.39 alin.1,4 C. penal, va fi condamnat la pedeapsa de – 4 ani şi 6 luni închisoare.

 Întrucât inculpatul a comis mai multe astfel de infracţiuni înainte de a fi fost condamnat definitiv pentru vreuna din ele,  sunt aplicabile prev.art.33 lit. a C. penal , privind concursul real de infracţiuni , astfel că potrivit art. 34 lit. b C. penal , inculpatul va executa în final pedeapsa cea mai grea de – 4 ani şi 6 luni închisoare.

La încadrarea în drept a faptelor, stabilirea şi individualizarea pedepsei s-au avut în vedere :

-conţinutul faptelor care prezintă gravitate ;

-atitudinea sinceră a inculpatului , dar şi împrejurarea că nu este la prima confruntare cu

legea penală fiind recidivist în starea de recidivă postexecutorie prev. de art.37 lit. b

C .penal. Astfel, prin  sentinţa penală nr. 1748/30.11.2006 a Judecătoriei Aiud, i-a fost aplicată inculpatului o pedeapsă rezultantă de 5 ani şi 8 luni închisoare , pentru furt calificat. A început executarea acestei pedepse la data de 27.01.2006 , fiind liberat condiţionat la data de 06.02.2006 , rămânându-i un rest neexecutat de 443 zile închisoare. La data comiterii noilor infracţiuni, durata pedepsei era împlinită, nu însă şi termenul de reabilitare.

Şi faţă de acest  inculpat au fost luate măsurile procesuale preventive ale reţinerii din ziua de 23.06.2009 şi arestării din 24.06.2009, măsură menţinută pe toată durata cercetării judecătoreşti. Faptele reţinute în sarcina inculpatului susţin un grad mare de pericol social pe care-l prezintă pentru ordinea publică, constatând că în cazul său subzistă un risc real de a recidiva pe aceeaşi cale,  pericol  menit a  atrage o stare de nelinişte şi un sentiment de insecuritate pentru comunitate. Motive pentru care, în baza art.350 alin.1 rap. la art.148 lit. f C. pr. penală , instanţa va dispune menţinerea stării de arest a inculpatului şi deducerea perioadei reţinerii şi arestului preventiv executat din 23.06.2009 şi până în prezent, conform art.88 C. penal.

III.1. Fapta inculpatului S. C. - A., din data de 19 iunie 2009 de a sustrage

împreună cu coinculpatul F. I.– C. , bicicleta aparţinând părţii vătămate T. M. - H., constituie infracţiunea de furt calificat prev. şi pedepsită de art. 208 alin.1, art. 209 lit. a,e,g C. penal , pentru săvârşirea căreia, prin aplicarea art. 37 lit. a ; art.39 alin.1

C. penal , va fi condamnat la pedeapsa de - 3 ani şi 6 luni închisoare

2.Fapta aceluiaşi inculpat de a valorifica laptop - ul sustras în data de 22 iunie 2009 de

coinculpatul R. C. , cunoscând provenienţa ilicită  a acestuia, constituie infracţiunea de tăinuire  în calificarea art. 221 alin.1 C. penal, pentru săvârşirea căreia, prin aplicarea art. 37 lit. a  şi art.39 alin.1 C. penal, va fi condamnat  la pedeapsa de -  2 ani închisoare.

3. Fapta aceluiaşi inculpat din data de 31.01.2009 de a fi sustras telefonul mobil aparţinând părţii vătămate U. F. , întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, prev. şi pedepsită de art. 208 alin.1, art.209 lit. e, g C. penal , pentru săvârşirea căreia, înlăturând art. 37 lit. a C. penal , va fi condamnat la pedeapsa de - 3 ani şi 2 luni închisoare.

La încadrarea faptelor şi dozarea pedepselor s-au avut în vedere :

- conţinutul faptelor care prin modul lor de comitere şi a consecinţelor produse , prezintă gravitate deosebită ;

- atitudinea făptuitorul , precum şi împrejurarea că posedă antecedente penale, având condamnări multiple pentru  fapte de acelaşi gen, de furt calificat  comise încă în timpul minorităţii , continuate şi după împlinirea vârstei majoratului. De altfel, faptele din 19 iunie 2009 şi  22 iunie 2009, inculpatul le-a comis în starea de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a C. penal .Astfel, prin sentinţa penală nr. 62/25.02.2009 a Judecătoriei Mediaş, inculpatul a fost condamnat  la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare, pentru infracţiuni la regimul circulaţiei rutiere,  cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei  pe o durată de 3 ani şi 4 luni. Hotărârea a rămas definitivă la data de 09.03.2009 , iar noile infracţiuni, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 1 an,  au fost comise de către inculpat după această dată , situaţie în care sunt date condiţiile recidivei postcondamnatorii prev. de art. 37 lit. a C. penal. În ceea ce priveşte infracţiunea din 31.01.2009 , ea este concurentă cu cea care a făcut obiectul sentinţei de condamnare, fiind comisă la o dată anterioară rămânerii definitive a hotărârii amintite şi ca atare, devin  incidente prev. art. 85 C. penal şi art.33 lit. a C. penal . În atare situaţie şi constatând  că celelalte condamnări enunţate în cazierul judiciar al inculpatului de la fila 123 dosar sunt condamnări pentru fapte comise pe timpul minorităţii, înseamnă că în această privinţă se exclude aplicabilitatea art. 37 lit. a C. penal,  considerent pentru care, în baza art. 334 C. pr. penală,  a fost înlăturat din încadrarea juridică dată faptei.

S-au mai avut în vedere limitele legale ale pedepsei , precum şi celelalte criterii prev. de art.72 C. penal.

Cum, în cazul de speţă, se conturează aplicabilitatea atât a dispoziţiilor art.83 C. penal, privind revocarea suspendării,  cât şi a celor de la art.85 C. penal, privind anularea suspendării pentru pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare ce i-a fost aplicată inculpatului, se pune problema prevalenţei unuia sau altuia dintre aceste texte legale, spre a putea determina cuantumul pedepsei de executat ca  rezultantă finală a contopirii pedepselor aplicate.

Potrivit deciziei nr.42/13 octombrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în  soluţionarea unui recurs în interesul legii, s-a stabilit că în astfel de cazuri se aplică mai întâi dispoziţiile  art. 85 C .penal , după care, se vor aplica regulile concursului ,iar rezultanta urmând a se contopi potrivit regulilor prevăzute pentru recidiva postcondamnatorie sau pluralitatea intermediară , după caz.

Aşadar, în baza art.85 C. penal , se va dispune anularea suspendării condiţionate privind pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 62/25.02.2009 a Judecătoriei Mediaş, pe care, în baza art.33 lit. a cu art. 34 lit .b C. penal o contopeşte cu pedeapsa de 3 ani şi 2 luni închisoare, aplicată pentru infracţiunea din data de 31.01.2009 în dauna părţii vătămate U.  F. , astfel că  inculpatul urmează să execute pedeapsa cea mai grea de – 3 ani şi 2 luni închisoare. Apoi, în baza art. 39 alin.1 C. penal  cu art. 34 lit. b C. penal , se va dispune contopirea acestei rezultante,  cu pedepsele de 3 ani şi 6 luni închisoare şi de 2 ani închisoare ( aplicate pentru faptele din 19 iunie 2009 şi respectiv 22 iunie 2009) , astfel că în final , inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de – 3 ani şi 6 luni închisoare, cu spor de – 6 luni închisoare, în total urmând să execute pedeapsa de - 4 ani închisoare.

În baza art. 71 C. penal se va aplica inculpatului şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev. de art.64 lit. a teza a II a şi lit. b C. penal, faptele comise,  fiind incompatibile cu exerciţiul acestor drepturi, ce presupun şi implică funcţii de autoritate publică.

În baza art. 350 alin.1 rap. la art. 148 lit. f C. pr. penală, se va dispune menţinerea stării de arest a inculpatului cu deducerea din pedeapsă a perioadei reţinerii şi arestului din 23.06.2009 până la zi, conform art. 88 C. penal. Faptele reţinute în sarcina inculpatului susţin gradul de pericol social pe care-l prezintă pentru ordinea publică şi riscul mare de a recidiva în a comite fapte de natură penală, în situaţia în care ar fi în libertate.

 Cât priveşte latura civilă a acţiunii , prejudiciul cauzat părţii vătămate T.M.-H. , este în sumă de 6000 lei, conform procesului –verbal de evaluare de la filele 18-19 dosar şi a fost recuperat prin restituirea bunului sustras.  Nu a fost despăgubit însă martorul L. R. pentru suma de 200 lei, plătită pentru bicicleta respectivă , şi de la care a fost ridicată de către organele de poliţie. Reţinând faptul că martorul este cumpărător de bună-credinţă, în conformitate cu art. 346, art.14 C.pr.penală rap.la art.1910 C.civil, inculpaţii vor fi obligaţi să restituie acestuia , în limita preţului primit  de pe urma vânzării bicicletei, respectiv suma de 200 lei.

Partea vătămată SC - SRL Mediaş nu s-a constituit parte civilă în cauză, întrucât atât laptop  - ul evaluat la suma de 2500 lei (fila 48 dosar) cât şi aparatul foto , în valoare de 400 lei, i-au fost restituite. Stick -ul în valoare de 636 lei( conform evaluării de la fila 47 dosar) nu a fost recuperat, însă Banca R. – suc. Mediaş, nu s-a constituit parte civilă, aşa încât potrivit art. 118 lit. e C.penal, se va dispune confiscarea ,  în folosul Statului Român, a sumei de câte 318 lei de la inc.F.  I. - C. şi R. C., autorii faptei prejudiciale. Martorul M. A., de la care a fost ridicat laptop-ul sustras, a pretins prin declaraţia de la fila 51 dosar, restituirea sumei de 700 lei dată  inculpatului S. , cu titlu de preţ. Martorul a fost de bună credinţă , neavând cunoştinţă despre provenienţa ilicită a bunului şi în consecinţă, întrucât el a predat lucrul respectiv la poliţie spre a fi restituit părţii vătămate,  el este îndreptăţit potrivit art.346 , art.14 C.pr.penală rap.la art.1910 C.civil, să primească banii daţi cu titlu de preţ , adică suma de 700 lei de care toţi cei trei inculpaţi au beneficiat. Considerente pentru care vor fi obligaţi în solidar inculpaţii F., R. şi S. să plătească martorului suma de 700 lei, despăgubiri civile.

Partea vătămată U. F. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 700 lei, reprezentând contravaloarea telefonului mobil de care a fost deposedat. Procesul-verbal de evaluare de la fila 59 dosar, atestă că valoarea telefonului este de numai 550 lei. Cum , pentru diferenţa de preţ nu s-au adus alte probe , instanţa va reţine că valoarea reală a prejudiciului cauzat părţii civile U. este în sumă de 550 lei . Prejudiciul nu a fost recuperat nici până în prezent. Având în vedere faptul că restituirea în natură nu mai este posibilă întrucât telefonul respectiv nu a mai fost găsit,  inculpatul S. C. –A. care este autorul faptei prejudiciale, va fi obligat , în temeiul art.346, art.14 C.pr.penală rap.la art.998 C.civil, la plata de despăgubiri în limita prejudiciului încercat de partea civilă, respectiv a sumei de 550 lei, urmând a fi respinse celelalte pretenţii băneşti formulate în acest sens de către partea civilă U..

Consecinţă a condamnării, inculpaţii vor fi obligaţi în temeiul art. 191,189 C.pr.penală, să plătească statului suma de câte 1000 lei cheltuieli judiciare fiecare, din care suma de câte 600 lei, reprezintă onorariu avocat oficiu.

Domenii speta

Spete similare