Plângeri prealabile

Sentinţă penală 202 din 08.05.2009


La această instanţă, la data de 09.02.2009, a fost înregistrat la nr. 772/110/2009, plângerea petentei S.C. H.I.I.V.T. LTD. STI. Istambul Turcia, cu sediul ales pentru corespondenţă în România, în Bucureşti, împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 209/P/09.10.2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău şi a rezoluţiei  nr. 33/II/2/23.01.2009 dispusă de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău.

În motivarea plângerii se arată că prin sentinţa penala nr.576/D/04-11-2008 s-a admis plângerea noastră împotriva aceleiaşi rezoluţii si s-a dispus ca potrivit art. 278 indice 1 din Codul de procedura penala primul - procuror sa răspundă plângerii noastre. Rezoluţia atacata nu răspunde punctual criticilor noastre de superficialitate in privinţa cercetărilor efectuate, lipsa actelor contabile , infracţiune continuata , ce nu a încetat nici măcar in prezent in lipsa actelor contabile, deşi făptuitorul a fost identificat, dar actele lipsesc, deşi legea prevede obligativitatea predării acestora in 10 zile , acest lucra nu s-a întâmplat nici pana azi.

Practic , procurorul nu a dispus nici un fel de cercetări reale pentru a se afla adevărul în cauza ci a încercat prin toate mijloacele posibile să-l protejeze pe făptuitor de răspunderea penala, prin neefectuarea de cercetări pentru stabilirea adevărului in cauza.

Am efectuat procedura prealabila înainte de a ne adresa instanţei , ne-am adresat procurorului ierarhic superior pentru a cere infirmarea rezoluţiei atacate , care ne-a trimis aceeaşi rezoluţie in loc sa răspundă la plângerea noastră , aşa încât ne adresam instanţei de judecata pentru desfiinţarea ordonanţei atacate si începerea urmării penale împotriva făptuitorului.

Având în vedere ca in procesul penal probele se administrează din oficiu consideram ca procurorul trebuia sa dispună din oficiu administrarea următoarelor probe : obţinerea înscrisurilor contabile ale firmei de la asociatul unic si administratorul acesteia , făptuitorul R.D., trebuia sa se stabilească care au fost motivele reale pentru care acestea nu au fost predate judecătorului sindic / administratorului judiciar în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii de faliment, pentru ca art.147 din Legea nr.85/2006 prevede ca refuzul debitorului de a preda arhiva se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 3 ani; obţinerea raportului care a dus la starea de insolventa a firmei de la lichidatorul judiciar după studierea actelor contabile ale firmei obţinute de la făptuitorul R.D.; dispunerea unei expertize contabile judiciare care sa stabilească daca in evidentele contabile ale firmei se regăsesc facturile creditorilor de la masa credala , iar daca nu se regăsesc care a fost prejudiciul cauzat bugetului de stat prin ascunderea sursei impozabile , respectiv TVA si impozit pe profit , sa se determine care erau la data deschiderii procedurii insolventei stocurile de marfa ale firmei debitoare si ce s-a întâmplat cu acestea ; sa se determine daca vânzările bunurilor aflate in proprietatea firmei la data deschiderii procedurii insolvenţei au fost făcute cu respectarea reglementarilor contabile , daca s-au emis facturi si daca s-a virat TVA -ui aferent la buget. De asemenea, nu  s-a stabilit de ce firma in dificultate nu a introdus în termen cererea de deschidere a falimentului , ceea ce constituie infracţiunea de bancruta simpla .

In rezoluţia primului procuror se motivează ca ultimul bilanţ a fost întocmit la data de 31-12-2003 dar fără a se putea face o analiza pertinenta . In procesul penal regula este cea a oficialităţii, probele se administrează din oficiu pentru aflarea adevărului, dar justiţia reprezentata de parchet nu a reuşit o analiza pertinenta aşa cum singur îşi recunosc propria culpa . Se pune firesc întrebarea , cine trebuia sa efectueze o analiza pertinenta, daca nu cumva chiar justiţia ? Parchetul in calitate de reprezentant al interesului public trebuia sa lămurească speţa sub toate aspectele inclusiv analizarea actelor ce ar putea constitui posibile infracţiuni , nu sa pretindă ca nu s-a reuşit analiza unui bilanţ. De ce nu s-au obţinut celelalte înscrisuri contabile ? Nu se cunoaşte ce s-a întâmplat cu marfa de pe stoc , către cine a fost vânduta , s-a încasat sau nu preţul , ce active avea firma in faliment, către cine s-au înstrăinat, rezoluţia atacata nu lămureşte cauza sub toate aspectele si ridica mai multe probleme decât rezolva prin încercarea de a ascunde realitatea evidenta a lipsei de interes in cercetarea cauzei.

In dosar, procurorul a simulat efectuarea de cercetări penale numai formal pentru a se ascunde adevărul si pentru a se denatura situaţia reala a faptelor reclamate. Singurul act de cercetare in cauza a fost o declaraţie a administratorului firmei falite si atât. Cum se face ca administratorul judiciar încearcă de peste 3 ani sa obţină actele contabile ale firmei , iar organul de cercetare penale se face ca uita, ca trebuie sa solicite asemenea acte si / sau sa ia legătura cu lichidatorul judiciar al firmei T.V. SRL ?

Pe cale de consecinţa , va rugam sa admiteţi plângerea noastră , sa desfiinţaţi rezoluţia atacata si sa dispuneţi începerea urmării penale cu obligaţia parchetului de a administra probele solicitate de noi.

Pentru soluţionarea plângerii s-au ataşat dosarul nr. 209/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, dosarele nr.5946/110/2008, 4074/110/2008, al Curţii de Apel Bacău şi cel al Tribunalului Bacău.

Din studierea  tuturor actelor şi lucrărilor dosarului, constatăm că după pronunţarea sentinţei penale nr. 576/04.11.2008 de către Tribunalul Bacău , prin care s-a admis plângerea petentei şi s-a trimis cauza prim procurorului pentru soluţionarea pe fond a plângerii, nu s-au efectuat nici unul din actele de cercetare solicitate de petentă şi admisă de instanţa de fond. După data de 04.11.2008, data pronunţării hotărârii instanţei, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău,  nu s-au efectuat actele dispuse de instanţă,  respectiv :

- înscrisurilor contabile ale firmei de la asociatul unic şi administratorul acesteia, făptuitorul R.D.; trebuia să se stabilească de ce actele respective n-au fost predate judecătorului sindic, respectiv administratorului judiciar în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii de faliment pentru că art.147 din L.85/2006 prevede că refuzul debitorului de a preda arhiva se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 3 ani;

- obţinerea raportului care a dus la starea de insolvenţă a firmei de la lichidatorul judiciar după studierea actelor contabile ale firmei obţinute de la făptuitorul R.D.;

- o expertiză contabilă judiciară care să stabilească dacă în evidenţele contabile ale firmei se regăsesc facturile creditorilor de la masa credală, iar dacă nu se regăsesc care a fost prejudiciul cauzat bugetului de stat, prin ascunderea sursei impozabile, respectiv TVA şi impozit pe profil;

- nu s-a determinat care erau la data deschiderii procedurii insolvenţei stocurile de marfă ale firmei debitoare şi ce s-a întâmplat cu acestea;

- nu s-a determinat dacă vânzările bunurilor aflate în proprietatea firmei la data deschiderii procedurii insolvenţei au fost făcute cu respectarea legii contabilităţii, dacă s-au emis facturi şi dacă s-a virat TVA-ul aferent la buget;

- nu s-a stabilit de ce firma în dificultate nu a introdus în termen cererea de deschidere a falimentului, ceea ce constituie infracţiunea de bancrută simplă.

Această lipsă de cercetare din partea organelor de urmărire penală a fost sesizată şi de petentă în această a doua plângere, motiv pentru care:

În temeiul art. 278 indice 1 alin.8 lit.b C.pr.pen. va admite plângerea formulată de petenta S.C. H.I.I.V.T. LTD. STI. Istambul Turcia, cu sediul ales pentru corespondenţă în România, în Bucureşti, împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 209/P/09.10.2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău şi a rezoluţiei  nr. 33/II/2/23.01.2009 dispusă de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău.

Va desfiinţa cele două rezoluţii indicate mai sus.

Va trimite cauza Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău în vederea începerii urmării penale faţă de R.D.

În temeiul art.192alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.