Plângere împotriva soluţiei procurorului. Analiza laturii subiective a infracţiunii prevăzute de art. 147 din Legea 85/2006

Analizând actele premergătoare efectuate în cauză, tribunalul a reţinut că:

Între SC O SA şi SC W SRL s-a încheiat un contract de închiriere nr. 2/01.02.2008. Potrivit acestuia, petenta închiria spaţiul situat în Oradea, str. Bihorului nr. 49 C în suprafaţă totală de 853 mp, reprezentând birouri şi spaţii comune, depozit, hală de producţie. Chiria lunară a fost stabilită la valoarea de 5000 euro + TVA. SC W SRL şi-a stabilit sediul social în acest spaţiu. Şi-a respectat obligaţia contractuală până în luna august 2008. apoi nu a mai achitat chiria, iar în luna noiembrie 2008 a părăsit spaţiul închiriat, luând toate documentele contabile.

Pentru recuperarea creanţei în valoare de 37.596 lei, petenta a solicitat deschiderea procedurii de insolvenţă împotriva SC W SRL în dosarul nr. 102/111/2009 al Tribunalului Bihor. S-a numit administrator judiciar B G.

Din declaraţia acestuia rezultă că după deschiderea procedurii insolvenţei şi numirea sa ca administrator judiciar prin sentinţa comercială nr. 855/F/2009, l-a notificat pe administrator la sediul societăţii să predea documentele contabile şi l-a citat pe administratorul G. P. V. F. în Franţa la adresa consemnată la ORC. Aceasta a fost returnată pe motiv că nu a putut fi găsit. A încunoştinţat instanţa despre aceasta şi a solicitat închiderea procedurii şi radierea SC W SRL.

Prin sentinţa comercială nr. 2195/2009 a Tribunalului Bihor s-a dispus închiderea procedurii insolvenţei debitoarei SC W SRL şi radierea ei din registrul comerţului.

Prin decizia comercială nr. 246/C/08.03.2010 a Curţii de Apel Oradea s-a admis recursul declarat de petentă (în acel dosar are calitatea de creditoare) şi s-a casata în întregime sentinţa atacată trimiţându-se cauza spre rejudecare la Tribunalul Bihor. Printre altele, în decizia de casare se arată că lichidatorul nu a întreprins „toate măsurile ce se impun pentru identificarea domiciliului administratorului societăţii, în vederea solicitării actelor contabile şi verificării lor”.

Potrivit art. 147 din legea nr. 85/2006 constituie infracţiune refuzul debitorului persoană fizică sau al administratorului, directorului, directorului executiv ori al reprezentantului legal al debitorului, persoană juridică, de a pune la dispoziţie judecătorului-sindic, administratorului judiciar sau lichidatorului, in condiţiile prevăzute la art. 35, documentele si informaţiile prevăzute la art. 28 alin. 1 lit. a - f ori împiedicarea acestora, cu rea-credinţă, de a întocmi documentaţia respectivă.

Sub aspectul elementului material această infracţiune se realizează prin două modalităţi alternative. Ceea ce interesează cauza este prima dintre acestea şi anume inacţiunea de punere la dispoziţie a documentelor prevăzute de lege. Sub aspectul laturii subiective această infracţiune se comite cu intenţie.

Intenţia, ca formă de vinovăţie, presupune făptuitorul să prevadă rezultatul faptei sale şi să urmărească producerea acestuia, ori cel puţin să-l accepte, după cum rezultă din prevederile art. art. 19 pct. 1 C.pen.

Aceasta presupune că solicitarea de predare a actelor să fie cunoscută făptuitorului, ori, aşa cum s-a reţinut chiar în decizia comercială, lichidatorul nu a efectuat toate demersurile necesare pentru identificarea domiciliului actual al făptuitorului.

Simpla părăsire a sediului social nu poate fi asimilată cu un refuz de predare sau cu încercarea de ascundere a documentelor prevăzute de legea insolvenţei, cu atât mai mult cu cât făptuitorul nu este dispărut – chiar petenta indicând faptul că acesta este asociat unic şi administrator al SC E. SRL Oradea. Acest aspect este dovedit cu datele furnizate de  Oficiul Registrului Comerţului – potrivit cărora această nouă societate comercială administrată de făptuitor are sediul în Oradea....

Prin urmare, atâta timp cât nu s-a făcut dovadă efectuării tuturor demersurilor pentru a se solicita făptuitorului să predea documentele arată în legea insolvenţei sau că acesta ar fi imposibil de găsit pentru că se ascunde nu se poate vorbi despre existenţa acestei infracţiuni.

În mod corect procurorul a dispus neînceperea urmării penale în cauză, nefiind dovedită intenţia, ca element constitutiv al infracţiunii ceea ce atrage incidenţa dispoziţiilor art. 10 lit. d C.pr.pen.

Este irelevant că nu s-a procedat la audierea făptuitorului de către organele de urmărire penală, atâta timp cât din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă necesitatea administrării acestei probe în raport de stadiul cercetărilor.

Domenii speta

Spete similare