Este cert că petenţii au relaţiile personale apropiate pe care în mod obişnuit le au fraţii ca rude de sânge, deci există o legătură biologică efectivă, dezvoltată şi de faptul că sunt asociaţi la firma s.c. ”g.t.” s.r.l Năsăud, iar în condiţiile ace...

Sentinţă penală 5/CC/2009 din 16.12.2009


Drept penal.

Încheiere penală

Arest preventiv.

 Este cert că petenţii au relaţiile personale apropiate pe care în mod obişnuit le au fraţii ca rude de sânge, deci există o legătură biologică efectivă, dezvoltată şi de faptul că sunt asociaţi la firma S.C. ”G.T.” S.R.L Năsăud, iar în condiţiile acestea, şi întrucât nu s-a dovedit că au obstrucţionat cercetările penale sau că şi-ar fi încălcat celelalte obligaţii instituite de magistraţi sau că ar fi necesară măsura respectivă întrucât ar exista un real pericol social, ce ar afecta valorile ocrotite de lege în situaţia în care s-ar permite petenţilor să comunice, menţinerea interdicţiei absolute de comunicare ar constitui o ingerinţă nejustificată şi neproporţională cu scopul legitim urmărit, a autorităţilor statale.

(Trib. Bistriţa-Năsăud, secţ. pen., înch. nr. 5/CC/2009, nepublicată)

 Prin plângerea înregistrată petenţii G. P. I. şi G. I. au contestat Ordonanţele din data de 30.12.2008 ale procurorului de la D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Bistriţa-Năsăud solicitând în principal revocarea măsurii preventive luată faţă de petenţi, iar în subsidiar, înlăturarea din cuprinsul ordonanţelor a interdicţiei de a intra în legătură şi de a comunica unul cu celălalt.

Din actele şi lucrările dosarului instanţa reţine în fapt următoarele:

 Prin Referatul din 6 iunie 2008 al D.I.I.C.O.T – Biroul Teritorial Bistriţa, a fost înaintată propunerea de arestare preventivă a inculpaţilor G. I., G. P.I., pentru comiterea în concurs real prevăzut de art. 33 lit. „a” Cod penal, a infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 71 alin. 1 din OUG nr. 105/2001 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal şi art. 2 alin. 1 din OUG nr. 112/2001 cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal, reţinându-se în sarcina inculpaţilor că împreună cu alţi inculpaţi cercetaţi în cauză, începând din cursul anilor 2007-2008 s-au constituit în grup infracţional organizat ori au aderat sau sprijinit grupul infracţional, în scopul comiterii infracţiunilor de trafic de migranţi, fie prin trecerea frauduloasă a frontierei de stat a României, fie prin trecerea frauduloasă a frontierei altor state (Ungaria, Austria) de către cetăţeni ai Republicii Moldova.

Activitatea grupării de criminalitate organizată condusă de inculpatul G.I. consta în principal în asigurarea transportului şi a actelor necesare obţinerii dreptului de a ieşi din România şi de a intra în ţări membre ale Uniunii Europene a unor grupuri de migranţi din republica Moldova, prin organizarea trecerii frauduloase a frontierei de stat a României şi prin utilizarea de documente de identitate false sau a unor identităţi false.

Migranţii erau racolaţi pe teritoriul Republicii Moldova şi introduşi legal în România, unde primeau documente de călătorie false pentru a se  deplasa în ţări din Uniunea Europeană. În derularea acţiunilor specifice, membrii grupului infracţional organizat foloseau ca acoperire activităţi economice ilicite din domeniul transportului internaţional de persoane desfăşurate prin intermediul S.C.”G. T.” SRL Năsăud, la care inculpatul G. P.I. este asociat şi administrator. Funcţie de ţara din Uniunea Europeană în care migranţii doreau să ajungă, aceştia plăteau grupului infracţional organizat sume de bani cuprinse între câteva sute de euro şi 2000 de euro.

Grupul infracţional coordonat de G.I. a fost implicat în următoarele cazuri de trafic de migranţi:

1. La data de 26 mai 2007, cu ocazia controlului efectuat de poliţiştii de frontieră de la P.T.F. Salonta asupra persoanelor care intenţionau să iasă din  ţară, aflate în autocarul SC”G.T.”SRL Năsăud, cu numerele de înmatriculare  BN – 79 – PNL şi BN – 4181, au fost depistaţi 3 cetăţeni ai Republicii Moldova (doi bărbaţi şi o femeie) care au prezentat la control documente româneşti de  identitate false, pe baza cărora au încercat să treacă fraudulos  România.

Astfel, numitul S.V. a prezentat documente pe numele B.N. Numitul R.M. (din Republica Moldova) a prezentat o carte de identitate pe numele de A.P.A. şi a  precizat că după ce a intrat în România legal, prin P.T.F. Albiţa, s-a deplasat în municipiul Baia Mare, de unde a fost îndrumat să se deplaseze la Bistriţa, oraş în care s-a întâlnit cu un individ care i-a înmânat cartea de identitate falsă şi i-a  indicat autocarul cu nr. de înmatriculare BN – 4181, în care s-a îmbarcat cu destinaţia Italia. Numita M.A. a încercat să iasă din România tot prin folosirea unei cărţi de identitate falsă. În ziua următoare, la 24 mai 2007, după ce a fost audiată în calitate de învinuită, migrantei i s-a înmânat dispoziţia de returnare de pe teritoriul României în Republica Moldova (nr. 58149/24 mai 2007 emisă de Serviciul pentru Străini Bihor). Înainte de a ajunge cu trenul în oraşul Năsăud, ea a fost contactată telefonic de o persoană rămasă neidentificată care i-a dat indicaţii să coboare când ajunge trenul în gară, ceea ce migranta a şi făcut. Din gara Năsăud a fost preluată de o altă persoană şi condusă la agenţia de turism a SC”G.T.”SRL, unde a fost îmbarcată în autocarul cu nr. de înmatriculare BN – 4181, pentru a fi scoasă ilegal din România.

2. La data de 23 iunie 2007, în P.T.F. Borş, la controlul efectuat de partea maghiară în autocarul marca „Setra” cu nr. de înmatriculare BN – 89 – PNL al SC ”G.T.” SRL Năsăud, condus de numitul A.D.S., care transporta 63 de persoane cu destinaţia Spania, în spaţiul pentru odihna şoferilor au fost  depistaţi, ascunşi 2 cetăţeni moldoveni identificaţi ca fiind F.N. şi J.M. Din cercetări a rezultat că cei doi migranţi au intrat legal în România la data de 13 iunie 2007, prin P.T.F. Sculeni, deplasându-se în municipiul Iaşi unde s-au întâlnit cu un individ  pe nume „A.”, care i-a transportat cu autoturismul până în Bistriţa, unde i-a cazat la un hotel şi le-a dat nr. de telefon 0744675581 pentru a-l contacta pe un anume „I.”, identificat ulterior ca fiind inculpatul G.I., persoana care urma să-i ajute să ajungă ilegal în Spania. În dimineaţa zilei de 23 iunie 2007, „I.” i-a transportat pe cei doi moldoveni cu un autoturism până în municipiul Oradea şi într-o benzinărie, unde se afla autocarul cu nr. de înmatriculare BN – 89 – PNL, condus de  şoferii P.D. şi A.D.S., le-a indicat celor doi miganţi autocarul în care să se ascundă, respectiv cala de odihnă a şoferilor, unde în cele din urmă au fost depistaţi. Cei doi migranţi au declarat că la sosirea în Spania ar fi trebuit să le plătească membrilor grupului infracţional câte 2000 euro fiecare.

Acest grup infracţional cooperează cu o structură similară din Republica Moldova. Membrii reţelei externe introduc grupurile de cetăţeni moldoveni în România, după care pe traseu, sunt preluaţi în mijloace de transport deţinute de grupul infracţional al fraţilor G. Se mai arată în referatul procurorului, că inculpatul G.I. şi numitul P.M.C. (ultimul responsabil pe zona Moldovei) avea rolul de a-i contacta telefonic pe clienţi pentru a le comunica locul de întâlnire. Alături de cei doi, inculpatul G.P.I. (responsabil pe ruta Bucureşti – Craiova – Caraş-Severin – Deva – Cluj-Napoca) şi numitul G.N., aveau sarcina de a se ocupa de scoaterea ilegală din ţară a migranţilor şi transportarea lor spre statele de destinaţie.

De asemenea, se mai susţine că de fiecare dată, unul dintre fraţii G.,  exercita rolul de însoţitor al autocarelor firmei, care plecau spre Occident, în scopul de a rezolva problemele ce apăreau  pe traseu, ca de exemplu, formalităţi vamale sau care ţin de controalele poliţiei de frontieră. În calitate de şef al grupului infracţional, inculpatul G.I. care avea rolul de a ţine legătura cu o persoană de origine română care realiza falsificarea actelor de identitate.

Din informaţiile primite de la organele poliţiei de frontieră s-a stabilit că în cursul anului 2007 au existat 5 cazuri în care în autocarele SC”G.T.”SRL Năsăud au fost depistaţi cetăţeni moldoveni care încercau să iasă fraudulos din România. De asemenea, s-a stabilit că la data de 9 februarie 2008, în  autocarul cu nr. de înmatriculare  BN-4181 condus de numitul C.F., au fost depistaţi trei cetăţeni moldoveni care încercau să iasă fraudulos din România. Dintre aceştia, doi aveau paşapoarte româneşti falsificate, iar unul dintre ei avea carte de identitate românească falsificată. Se apreciază de procuror, că acest ultim caz este foarte relevant în privinţa continuităţii activităţii grupului infracţional organizat, considerându-se că este imposibil ca aceşti cetăţeni moldoveni să fi ajuns întâmplător în contact cu reprezentanţii SC”G. T.” SRL Năsăud.

3. În perioada 31.03 – 1.04.2008 au fost scoşi fraudulos din ţară 4 migranţi originari din Republica Moldova. În concret, aceştia au fost recrutaţi în cursul lunii martie 2008 de cetăţeanul moldovean cu numele de „I.”, care s-a dovedit a fi inculpatul P. I. şi care după ce a discutat cu inculpatul G. P.I. şi „au aranjat” modalitatea de a proceda, i-a trimis cu un anume „S.” în România, la inculpatul G.P.I., care i-a cazat pe cei patru migranţi, probabil la un hotel.  Acesta l-a contactat la data de 31 martie 2008 pe inculpatul B.F. (zis U.” sau „N”), care a trimis în Năsăud, un om de-al lui, posibil cu porecla „B.”, care i-a preluat pe cei patru migranţi moldoveni şi i-a transportat cu un autoturism până în zona de frontieră, unde pe baza unor identităţi false, i-a scos din ţară, probabil prin P.T.F. Petea, după care a continuat să-i transporte şi pe teritoriul Ungariei, în direcţia Budapesta, până într-o benzinărie, de unde, la 1.04.2008 au fost preluaţi de numitul C.F., care i-a transportat cu un alt autoturism până în Austria, unde probabil, în noaptea de 1/2 aprilie 2008, i-a transferat pe un autocar al firmei SC”G.T.” SRL Năsăud, pentru a fi duşi mai departe în Italia.

4. În perioada 22-24 aprilie 2008, s-a pregătit şi realizat scoaterea frauduloasă din ţară a 5 migranţi originari din Republica Moldova. În concret, aceştia au fost recrutaţi în cursul lunii aprilie 2008 de inculpatul P. I. (cetăţean moldovean), care după ce a discutat cu inculpatul G.P.I. şi „au aranjat” împreună modalitatea de a proceda, i-a adus în România pe patru din cei 5 migranţi, întrucât ultimul, un bărbat cu numele „M. I.” a venit în România pe cont propriu. Inculpatul G.P.I. i-a cazat pe migranţi la un hotel sau pensiune din oraşul Vatra-Dornei, de unde, după câteva zile, la data de 22.04.2008, numitul M.V.S. (care a aderat la grupul infracţional încă din luna anterioară, având porecla „B.” şi „N.”) i-a preluat şi apoi i-a transportat cu un autoturism până în municipiul Satu Mare, loc în care a fost aşteptat de inculpatul B.F. (vechi membru al grupului infracţional) şi de un prieten al acestuia cu numele sau porecla „G.”, care în împrejurări încă neelucidate, i-au scos fraudulos din România pe cei 5 migranţi  cetăţeni moldoveni şi i-au introdus în Ungaria. După ce au reuşit să intre  fraudulos în această ţară, cei 5 migranţi au fost transportaţi de către numitul M.V.S. cu acelaşi autoturism până în apropierea Budapestei, unde au fost transferaţi în autocarul SC „G.T.” SRL Năsăud, condus de C.F., ca urmare a indicaţiilor primite în acest sens de la inculpatul G.P.I. Acesta i-a transportat pe migranţi până în apropierea oraşului Graz, unde cu ocazia unui control de rutină efectuat pe autostradă au fost depistaţi în timp ce foloseau pentru identificare paşapoarte şi cărţi de identitate româneşti.

5. În data de 16.05.2008, C.T., H. D. şi B. E., au intrat în România prin punctul de frontieră Leuşeni-Albiţa şi s-au deplasat în municipiul Iaşi, unde s-au cazat câteva zile, după care, conform indicaţiilor primite prin telefon de la un bărbat, s-au deplasat în municipiul Dej, unde s-au cazat la două pensiuni, loc în care s-au întâlnit cu  S. I.

 Din Dej, au fost preluaţi de către M.V.S. care i-a transportat până în Satu Mare, loc în care inculpatul B.F. le-a înmânat celor trei femei cărţi de identitate româneşti false. În dimineaţa zilei de 21.05.2008, inculpatul B.F. i-a trecut pe cei patru migranţi frontiera din România în Ungaria, după care au fost preluaţi de către numitul M.V.S., fiind ulterior reţinuţi de autorităţile maghiare.

Prin încheierea penală nr. 35/CC/2008 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud a fost luată faţă de inculpaţii G.P.I. şi G.I., în baza art. 1491 raportat la art. 146 alin. 111 şi art.  1451 Cod procedură penală măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, pe durata a 30 de zile, constatându-se că sunt îndeplinite cerinţele art. 143 Cod procedură penală, conform art. 1451 alin. 2 raportat la art. 145 alin. 11 Cod procedură penală, pe durata măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara, inculpaţii fiind obligaţi să respecte următoarele obligaţii: să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanţa de judecată, ori de câte ori vor fi chemaţi; să se prezinte la organul de poliţie din localitatea de domiciliu respectiv Rebra, în cazul inculpaţilor G.I. şi G.P.I., conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori vor fi chemaţi; să nu îşi schimbe locuinţa fără încunoştinţarea şi încuviinţarea organului judiciar care a dispus măsura preventivă; să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte  nicio categorie de arme.

În baza art. 1451 alin. 2 raportat la art. 145 alin. 12 Cod procedură penală, a fost impusă inculpaţilor G.I., G.P.I. obligaţia ca pe durata măsurii să nu intre în legătură unii cu alţii şi să nu comunice între ei direct sau indirect şi de asemenea obligaţia ca pe aceeaşi durată să nu intre în legătură şi să nu comunice direct sau indirect cu inculpatul P.I., cu celelalte persoane cercetate în dosarul nr. 3D/P/2008 al DIICOT- Biroul Teritorial Bistriţa (P.M.C., C.F., M.S.V.), precum şi cu persoanele care au făcut obiectul traficului de migranţi, iar în baza aceluiaşi text de lege (art. 1451 alin. 2 raportat la art. 145 alin. 12 Cod procedură penală) pe durata măsurii obligării de a nu părăsi ţara, a fost impusă inculpaţilor G.I., G.P.I. obligaţia să nu mai desfăşoare activităţile în exercitarea cărora au săvârşit faptele, respectiv să nu mai efectueze activităţi de transport persoane, atât cu mijloace de transport aflate în proprietate personală, cât şi cu mijloace de transport aparţinând  SC ”G.T.” SRL Năsăud sau altor societăţi comerciale.

A fost atrasă atenţia inculpaţilor G.I., G.P.I. şi B.F., asupra dispoziţiilor art. 1451 alin. 2 raportat la art. 145 alin. 22 Cod procedură penală. La luarea acestei măsuri instanţa a reţinut că din actele dosarului de urmărire penală se constată că sunt întrunite cerinţele art. 143 Cod procedură penală, întrucât există probe şi indicii suficiente că inculpaţii au comis infracţiunile pentru care sunt cercetaţi, în modalitatea descrisă detaliat în referatul prin care a fost înaintată propunerea de arestare şi în mod succint în ordonanţele de punere în mişcare a acţiunii penale, fiind considerate relevante sub aspect probator îndeosebi: declaraţiile martorilor G. N., B.V, T.R., P.G., F.I., C.A., T.P., planşele fotografice referitoare la doi cetăţeni moldoveni ascunşi în autocarul cu nr. BN-89-PNL la data de 23.06.2007, procesele verbale de prezentare spre recunoaştere, declaraţia martorului A. D. S., declaraţiile martorilor J. M. şi F. N., declaraţia martorului S.G., declaraţia martorului S.V., declaraţia martorei M.A., precum şi dispoziţia de returnare de pe teritoriul României a martorei, declaraţia învinuitului P.M.C. şi învinuitului C.F., procesul verbal al I. P. J. Bihor din 26.05.2007 împreună cu declaraţia martorului asistent M.A.T., rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifice de tehnică a documentelor, probatoriul administrat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu-Mare în dosarul nr. 2140/P/2008, însoţit de Ordonanţa din 6.06.2008 prin care s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Bistriţa-Năsăud (cuprinzând probe administrate cu privire la numiţii B.F., M.V. şi alţi, cercetaţi sub aspectul infracţiunii de trafic de migranţi, comisă la 21.05.2008) transcrierea interceptărilor telefonice purtate de inculpaţi, rechizitoriul din 3.11.2006 emis de parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare privind pe inculpatul B.F.

Măsura preventivă instituită de instanţă a fost prelungită ulterior succesiv de procuror, prin Ordonanţele din data de 30 decembrie 2008 fiind reiterate în sarcina inculpaţilor obligaţiile arătate în cuprinsul încheierii penale nr. 35/CC/2008 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud.

Plângerea petenţilor va fi admisă în baza dispoziţiilor art. 1451, art. 145 alin. 2 raportat la art. 1402 Cod procedură penală, ca fiind întemeiată, în ceea ce priveşte interdicţia de a intra în legătură şi a nu comunica direct sau indirect unul cu celălalt, pentru motivul că, aşa cum documentele aflate la dosarul cauzei o dovedesc, inculpaţii sunt fraţi, precum şi asociaţi la societatea comercială S.C ”G.T.” S.R.L Năsăud (G.P.I. fiind şi administrator), societate care, conform susţinerilor petenţilor, în prezent prezintă dificultăţi, dat fiind că aceasta se află în faliment.

 Este inerent astfel, în condiţiile în care sunt asociaţi, ca inculpaţii să se întâlnească sau să comunice fie direct, fie prin intermediar, ocazionat de rezolvarea problemelor generate de societatea comercială în care sunt asociaţi, precum şi ca urmare a legăturilor de rudenie extrem de apropiate, ce impun desfăşurarea unui anumit gen de relaţii, mai ales în condiţiile în care sunt evenimente în familie sau ocazionat de petrecerea sărbătorilor religioase.

 De altminteri, în condiţiile în care nu s-a dovedit că petenţii obstrucţionează cercetările penale sau că şi-ar fi încălcat vreuna din obligaţiile instituite de magistraţi, împrejurarea conform căreia este de notorietate comunicarea între asociaţii unei firme este necesară, instanţa a apreciat că se impune înlăturarea obligaţiei de a nu intra în legătură, direct sau indirect şi de a nu comunica unul cu celălalt.

Eliminarea interdicţiei arătate este impusă şi de respectarea dispoziţiilor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, care, la art. 8 alin. 1 prevede că „orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale”, iar la alin. 2 că „nu este admis amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege şi dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirii faptelor penale, pentru protejarea sănătăţii sau a moralei, ori protejarea drepturilor şi libertăţilor altora”. În ceea ce priveşte natura legăturii biologice/juridice, ca şi componentă a vieţii de familie şi private, aşa cum s-a arătat în cauzele Bronda c. Italiei, Moustaquim v. Belgiei, Boughanemi c. Franţei, Curtea a acceptat aplicarea art. 8 şi în cazul relaţiilor între fraţi.

În speţă, este cert că petenţii au relaţiile personale apropiate pe care în mod obişnuit le au fraţii ca rude de sânge, deci există o legătură biologică efectivă, dezvoltată şi de faptul că sunt asociaţi la firma S.C. ”G.T.” S.R.L Năsăud, iar în condiţiile acestea, şi întrucât, aşa cum s-a arătat, nu s-a dovedit că au obstrucţionat cercetările penale sau că şi-ar fi încălcat celelalte obligaţii instituite de magistraţi sau că ar fi necesară măsura respectivă întrucât ar exista un real pericol social ce ar afecta valorile ocrotite de lege în situaţia în care s-ar permite petenţilor să comunice, menţinerea interdicţiei absolute de comunicare ar constitui o ingerinţă nejustificată şi neproporţională cu scopul legitim urmărit, a autorităţilor statale.

De altfel, în ceea ce priveşte exigenţa proporţionalităţii între ingerinţă şi scopul legitim urmărit de stat, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că aceasta presupune păstrarea unui just echilibru între scopul urmărit şi dreptul la viaţa de familie, ţinând seama de importanţa dreptului şi de intensitatea atingerii care i-a fost adusă (cauza Berrehab c. Olandei), Curtea având în vedere în acest sens şi situaţiile în care sancţiunea este una de natură absolută.

Cât priveşte contestarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara în totalitatea ei, potrivit dispoziţiilor art. 139 alin. 1 Cod procedură penală, înlocuirea măsurii preventive are loc atunci când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii, iar potrivit alin. 2 al aceluiaşi text de lege, când nu mai există vreun temei care să justifice menţinerea măsurii preventive, aceasta trebuie revocată, şi raportat la aceste dispoziţii legale, instanţa a apreciat că nu a fost învederată schimbarea motivelor care au dus la luarea ei sau că acestea nu mai există, diversele probleme ce există sau pot apărea în cadrul vieţii private sau profesionale a petenţilor putând fi rezolvate fără a fi necesară revocarea măsurii preventive instituite.

În consecinţă, în baza dispoziţiilor art. 1451, art. 145 alin. 2 raportat la art. 1402 Cod procedură penală, va fi admisă plângerea formulată de petentul G.P. I., cercetat pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 71 alin. 1 din O.U.G nr. 105/2001 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 2 alin. 1 din O.U.G nr. 112/2001 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal împotriva Ordonanţei din 30.12.2008 a procurorului de la D.I.I.C.O.T. - Bistriţa-Năsăud şi va fi înlăturată obligaţia instituită în sarcina petentului de a nu intra în legătură şi a nu comunica direct sau indirect cu inculpatul G.I.

 În baza aceloraşi texte legale va fi admisă plângerea formulată de petentul G.I., cercetat pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 71 alin. 1 din O.U.G nr. 105/2001 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 2 alin. 1 din O.U.G nr. 112/2001 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal împotriva Ordonanţei din 30.12.2008 a procurorului de la D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Bistriţa-Năsăud şi va fi înlăturată obligaţia instituită în sarcina petentului de a nu intra în legătură şi a nu comunica direct sau indirect cu inculpatul G.P.I.

 În baza dispoziţiilor art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului (judecător Găurean Adina).