Propunere arestare preventiva - Drept procesual penal: Cod 13-art 148 Cpp

Asupra recursului penal  de faţă;

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 30 mai 2012 pronunţată de Judecătoria Filiaşi în dosarul nr.762/230/2012, în baza art. 1491 C.p.p. rap. la  art. 136 C.p.p., 143 C.p.p. ,  art. 148  lit. f C.p.p. s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiaşi privind arestarea preventivă a inculpatulu PC I şi s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului P C  - I ,  pentru săvârşirea infracţiunii de viol, faptă prev. şi ped. de  art. 197 alin. 1  din Codul penal, pe o perioadă de 25 zile începând cu data 30.05.2012, până la 23.06.2012, inclusiv.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că, prin referatul cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive din data de 30.05.2012 în dosarul de urmărire penală nr.522/P/2012  al Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiaşi, s-a solicitat arestarea preventivă a inculpatului P C I cercetat în dosarul de urmărire penală amintit, pentru săvârşirea  infracţiunii de viol, faptă prev. şi ped. de  art.197 alin. 1 din Codul penal.

Cauza a fost  înregistrată pe rolul  instanţei sub nr. 762/230/2012.

Din referatul  Parchetului  s-a reţinut că  în data de 29.05.2012, în jurul orelor  17:00, în timp  ce  se  afla pe marginea drumului  judeţean DJ.606.B, între localităţile  Bărboi  şi  Ţiu,  inculpatul  i-a propus părţii vătămate  C S, în vârstă  de 73  de ani, să întreţină raport  sexual , după care, fiind  refuzat , a purtat-o cu forţa , într-o zonă  cu vegetaţie şi mărăciniş şi, profitând  de imposibilitatea acesteia  de  a  se apăra, a întreţinut  raport sexual  cu  aceasta.

Inculpatul  a  recunoscut în mod constant, la organele  de poliţie,  fapta  comisă, iar în faţa procurorului  a refuzat să  dea  declaraţie.

În faza de urmărire penală au fost  administrate următoarele mijloace  de probă: declaraţia părţii vătămate,  fişa  de  constatare preliminară din 29.05.2012 întocmită  de I.M.L.  Craiova – Institutul  de  Medicină  Legală,  procesul  - verbal de  cercetare la faţa locului  din data de 29.05.2012, declaraţii  de martori;  proces-verbal din data de 29.05.2012 în care  este consemnat  examinarea  sumară  a  vestimentaţiei purtată  de partea vătămată în  ziua de 29.05.2012, planşa cu  fotografii judiciar – operative, declaraţii inculpat.

S-a arătat că, din probele administrate anterior coroborate cu declaraţia dată in fata instanţei rezultă că inculpatul se află în situaţia prevăzută de art. 148 lit. f din Codul de procedură penală, întrucât există indicii temeinice că  a săvârşit infracţiunea de viol iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea amintită este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol social concret pentru ordinea publică.

Din probele administrate s-a reţinut existenţa acestor indicii temeinice, în sensul că inculpatul a săvârşit fapta pentru care este cercetat, fiind îndeplinite exigentele art.143 din Codul de procedură penală. Astfel, însuşi inculpatul  a recunoscut că i-a cerut părţii vătămate să aibă  relaţii  sexuale cu el şi mai mult, în prima  declaraţie dată la politie recunoaşte că a constrâns-o .

S-a apreciat de către prima instanţă că o atare recunoaştere se coroborează cu  concluziile  fişei  de constatare preliminară întocmită  de către I.M.L. Craiova, potrivit cărora s-a constatat că partea vătămată prezintă  leziuni  ce s-au putut produce prin lovire cu  şi  de corpuri dure, iar  cele  de la nivelul  braţului  drept prin comprimare.

Aceeaşi fişă concluzionează că  leziunea  de la nivelul  coapsei  drepte 1/3 medie intern s-a putut produce  în condiţiile unui raport sexual cu forţa ; H.pen mic vaginală poate fi  consecinţa unui raport sexual recent.

Ori, s-a reţinut că astfel  de concluzii pledează clar că în cauză  există indicii temeinice cu privire la faptul că inculpatul ar fi  întreţinut un  raport sexual  prin constrângere cu partea vătămată.

În acelaşi  sens s-a apreciat a fi şi declaraţiile date de martorul  P  I  M care  a arătat că l-a văzut pe inculpat  discutând cu partea vătămată pe marginea drumului  judeţean şi  că  aceasta  a refuzat să  meargă  cu  el în căruţa în satul  Ţiu , precum şi de martorii  B V şi C  I – A care  au declarat  la poliţie  că partea vătămată  imediat după incident le-a povestit acestora  circumstanţele producerii faptei şi indicării făptuitorului.

Astfel, condiţia prevăzută de dispoziţiile art. 143 alin. 1 din Codul de procedură penală s-a considerat a fi întrunită în prezenta cauză, astfel încât s-au avut în vedere toate probele existente în dosarul de urmărire penală, precum şi declaraţiile date în cauză chiar de către inculpat.

În ceea ce priveşte existenţa probelor sau indiciilor temeinice că inculpatul a săvârşit o infracţiune, s-a reţinut că, potrivit art. 681 C.p.p. sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana faţă de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârşit fapta.

In sensul art. 63 C.p.p., prin probe se înţelege orice element de fapt care serveşte la constatarea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni, la identificarea persoanei care a săvârşit-o şi la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei.

În  concluzie , instanţa  a reţinut că în  acest moment organele de urmărire penală au strâns suficiente  dovezi care  fac rezonabilă presupunerea că  actul  sexual pe care inculpatul l-a avut cu partea vătămată  a fost prin constrângere. De altfel, instanţa a constatat că  sunt  întrunite  in cauză şi condiţiile speciale prev. de art. 148 lit. f) C.pr.pen. privind pericolul social concret pentru ordinea publică, respectiv că lăsarea în libertate  a inculpatului  ar constitui un asemenea pericol. O atare concluzie s-a desprins şi urmare a examinării fişei  de cazier judiciar  a inculpatului(fila 52 din dosarul  de urmărire penală) care  evidenţiază faptul că  acesta  în timpul minorităţii a fost condamnat pentru săv . infr. prev. de  art. 192 C.p. , respectiv  art. 20 rap. la  art. 197 alin. 1 şi  2 lit.a)  C.P.

Instanţa a reţinut totodată că vârsta înaintată  a victimei  care o punea în imposibilitate  de  a  se apăra, raportat la vârsta  tânără  a inculpatului, pentru  acesta din urmă  a constituit un avantaj în a-şi duce la îndeplinire intenţiile însă, în opinia instanţei, o asemenea  stare de fapt nu poate fi calificată  decât un motiv  josnic .

S-a mai arătat că circumstanţele personale ale inculpatului, constând în atitudinea  procesuala a acestuia, vârsta, situaţia familială sunt elemente care vor contribui la individualizarea sancţiunii penale si a modalităţii de executare.

În acelaşi timp, s-a apreciat că prin însăşi fapta săvârşită s-a  încălcat o valoare fundamentală, respectiv  aceea a inviolabilităţii persoanei, violul însuşi fiind o faptă foarte gravă, iar  cel ce  săvârşeşte o asemenea faptă prezintă întotdeauna pericol social.

În ceea ce priveşte pericolul pe care l-ar prezenta pentru societate lăsarea în libertate a unui inculpat trebuie sa fie de ordinul evidenţei şi mai ales nemijlocit dovedit. S-a considerat că există pericol pentru ordinea publică întrucât, din împrejurările care caracterizează persoana inculpatului şi circumstanţele în care se presupune că a fost comisă infracţiunea, este posibil să se producă o încălcare a regulilor de convieţuire socială ca urmare a activităţii infractorului, ocrotite prin dispoziţiile art. 1 din Codul de procedură penală, printre care figurează persoana.

Pericolul pentru ordinea publică al lăsării în libertate a inculpatului este dat de starea de insecuritate publică pe care ar determina-o lipsa de reacţie preventivă şi fermă a autorităţii faţă de comiterea faptei ce aduce atingere relaţiilor sociale fundamentale şi faţă de persoana care le-a săvârşit descurajând  în acelaşi timp  pe cei predispuşi la comiterea  de fapte  similare.

Privitor la actul sexual in sine  instanţa a apreciat că există suficiente  indicii că  partea vătămată nu l-a consimţit .

Mai mult, declaraţiile inculpatului, care a recunoscut săvârşirea faptei, s-au coroborat cu declaraţiile părţii vătămate, declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, precum şi cu fotografiile judiciare ataşate la dosarul de urmărire penală.

Instanţa a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 143 şi 148 alin.1 lit. f Cod pr. pen. întrucât există probe şi indicii temeinice că inculpatul a săvârşit infracţiunea de viol pentru care este cercetat, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea respectivă este mai mare de 4 ani şi există totodată probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, motiv pentru care, în temeiul art. 1491 C.p.p. rap. la art. 148 alin. 1 lit. f C.p.p. a admis propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiaşi şi a dispus arestarea preventivă a inculpatului P C I pe o durată de de 25 zile începând cu data 30.05.2012, până la 23.06.2012, inclusiv.

Împotriva acestei soluţii a declarat recurs inculpatul, fără a-l motiva în scris.

Întrucât la data de 31.05.2012 partea vătămată C S şi-a retras plângerea prealabilă faţă de inculpat, prin ordonanţa din data de 31.05.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiaşi s-au dispus, în baza art.10 alin.1 lit.h C.p.p. şi art.242 C.p.p., art.245 alin.3 C.p.p., art.246 C.p.p., art.11 pct.1 lit.c rap.la art.10 lit.h C.p.p., încetarea urmăririi penale faţă de inculpatul P C I pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art.197 alin.1 C.p., încetarea de drept a măsurii arestării preventive dispusă prin încheierea din data de 30.05.2012, în dosarul nr.762/230/20122 al Judecătoriei Filiaşi, conform mandatului de arestare preventivă nr.23/30.05.2012 şi punerea de îndată în libertate a inculpatului P CI.

Examinând recursul declarat de către inculpatul P C I, în raport de actele şi lucrările dosarului, tribunalul reţine următoarele:

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 30 mai 2012 pronunţată de Judecătoria Filiaşi în dosarul nr.762/230/2012, în baza art. 1491 C.p.p. rap. la  art. 136 C.p.p., 143 C.p.p. ,  art. 148  lit. f C.p.p. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului P C I pe o perioadă de 25 zile începând cu data 30.05.2012, până la 23.06.2012, inclusiv, pentru săvârşirea infracţiunii de viol, faptă prevăzută şi pedepsită de art.197 alin.1 C.p., reţinându-se că,  în data de 29.05.2012, în jurul orelor  17:00, în timp  ce  se  afla pe marginea drumului  judeţean DJ.606.B, între localităţile  Bărboi  şi  Ţiu,  inculpatul  i-a produs părţii vătămate  C S, în vârstă  de 73  de ani, să întreţină raport  sexual, după care, fiind  refuzat, a purtat-o cu forţa, într-o zonă  cu vegetaţie şi mărăciniş şi, profitând  de imposibilitatea acesteia  de  a  se apăra, a întreţinut  raport sexual  cu  aceasta.

Analizând  încheierea Judecătoriei Filiasi prin  care s-a dispus arestarea preventiva a  inculpatului , instanţa  de recurs  retine următoarele :

Condiţiile prevăzute de lege, necesare luării măsurii arestării preventive sunt următoarele:

 - sa se constate existenta unor indicii temeinice din care sa rezulte ca inculpatul a savarsit o fapta penala ( art 143 alin 1 Cpp) ;

 - pedeapsa prevăzuta pentru fapta savarsita sa fie detenţiunea pe viata sau închisoarea, condiţia nefiind îndeplinita in cazul in care legea prevede alternativ pedeapsa amenzii ( art 136 alin 1 si 6 Cpp) ;

- punerea in mişcare a acţiunii penale, in cauza  fiind emisa ordonanţa  de punere in mişcare a  acţiunii penale din 30.05.2012.

 - sa existe vreunul din cazurile prevăzute in art. 148;

 - ascultarea inculpatului in prezenta aparatorului. Inculpatul  a fost audiat conform prevederilor art. 149/1 alin 1 Cpp, in data de 30.05.2012 ,  dar si in fata  judecătorului, conform art. 149/1 rap la art. 150 Cpp,  declaraţia  data in prezenta aparatorului  fiind consemnata si ataşata la dosarul de urmărire penala.

 - arestarea preventiva trebuie sa  fie necesara pentru  interesul  bunei desfasurari a procesului penal  si proporţionala cu scopul urmărit ( art  136 alin 1 si 8 Cpp) .

Pentru ca o măsură de reţinere sau arestare să fie  dispusa trebuie să existe indicii temeinice , in sensul dat de prevederile art. 68/1 Cpp ,  adică  - prin prisma Convenţiei Europene -  "motive plauzibile"  -noţiune autonomă dezvoltată de Curte în mai multe hotărâri. Ea depinde de circumstanţele particulare ale fiecărui caz.

Faptele pe care se bazează trebuie să fie nu doar sincere şi autentice, ci ele trebuie să poată convinge un observator independent că acea persoană este posibil să fi comis respectiva infracţiune.

Faptele care au dat naştere la „bănuielile" ce constituie condiţia arestării, nu trebuie sa fie de acelaşi nivel ca cele necesare pentru justificarea unei condamnări sau chiar pentru fundamentarea unei acuzaţii, ceea ce se petrece intr-un stadiu  ulterior al procesului penal. Daca la momentul punerii in discuţie a măsurii preventive ar exista probe din care sa rezulte in mod cert vinovatia inculpatului, s-ar impune pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti de condamnare, iar nu luarea unei masuri preventive.

Indiciul  este un element care poate da  indicaţie sau poate fi revelator  asupra unui fapt si asupra vinovatiei persoanei care l-a comis. Indiciul rezulta din , ori este relevat de stări, circumstanţe sau împrejurări  ce au legătura necesara sau intamplatoare  cu faptul penal.

Potrivit jurisprudenţei  C.E.D.O. temeiul arestarii preventive il pot constituie „date", informatii  care sa obiecteze motivele pentru care se banuieste ca persoana fata de care s-a dispus masura a savarsit o infractiune.

In aceasta situatie, organele judiciare au obligatia sa detina si sa invoce o explicatie  credibila si intemeiata", pentru dispunerea masurii. Datele care consti¬tuie temeiul masurii preventive trebuie sa conduca la banuiala sau presupunerea ca invinuitul sau inculpatul a savarsit o infractiune.

Instanta europeana a analizat respectarea conditiei prevazute de legislatiile interne, sub forma unor banuieli legitime, plauzibile, verosimile care sa justifice arestarea unei persoane, apreciind ca aceste conditii presupun existenta unor fapte sau a unor informatii de natura a convinge un observator obiectiv ca per¬soana in cauza a putut comite infractiunea pentru care este arestat( cauza Varga impotriva Romaniei) .

Aceste precizari sunt determinate de temeiurile diferite pentru rezolvarea celor doua situatii.

Astfel, potrivit legislatiei noastre, pentru luarea masurilor preventive este necesara constatarea conditiilor aratate, pe cand condamnarea se dispune daca instanta constata ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savarsita de inculpat [art. 345 alin. (2) C.proc.pen.].

Lipsa inculparii sau al trimiterii in judecata  nu implica in mod necesar  faptul ca  o privare de libertate  nu urmareste un scop legitim , care sa fie conform cu art  5 parag. 1 lit c din Conventia Europeana. Existenta unui asemenea scop legitim al privarii de libertate  trebuie sa fie analizata independent de realizarea sa, si art 5 par. 1 lit c din Conventie  nu presupune conditia  ca politia sa fi adunat suficiente probe  pentru a putea formula  o propunere de puere sub  acuzare , fie la momentul arestarii, fie in cursul privarii de libertate( cauza Varga impotriva Romaniei) .

Si prevederile art 5 paragr. 1 lit c din Conventia Europeana  impun ca  faptele invocate  sa poată fi , in mod rezonabil, încadrate  intr-unul dintre textele codului penal. Astfel, nu pot exista  bănuieli  rezonabile daca  actele sau faptele reţinute  contra unui deţinut  nu constituie o infracţiune  la momentul la care s-au produs( in niciun caz nu se poate solicita arestarea preventiva a unei persoane pentru o fapta care la  momentul comiterii nu era prevăzuta de legea penala, insa ulterior, in baza unei modificări legislative , fapta a fost incriminata, iar in baza acestei  incriminări sa se solicite arestarea preventiva, întrucât se opune in mod categoric principiul legalităţii  infracţiunilor si pedepselor, introducându-se aleatoriul in ceea ce priveşte  instituţia răspunderii penale  si a masurilor procesuale (  cauza  Lukanov împotriva Bulgariei,  1997) .

Condiţia prev. de art. 143 alin 1 Cpp este întrunita in prezenta cauza,  indiciile temeinice in sensul contribuţiei directe si  nemijlocite  specifice autoratului la savarsirea infracţiunii de viol  rezultând  din : declaraţia parţii vătămate conform căreia in  data de 29.05.2012, in timp ce se întorcea de la câmp, unde vizitase o cultura de lucerna, s-a întâlnit cu inculpatul ,  pe drumul DJ 606B, despre care  considera ca se afla sub influenta băuturilor alcoolice. Au discutat despre  diverse lucruri,  după care  inculpatul a exercitat constrângere fizica asupra sa pentru a întreţine raporturi sexuale; fisa  de constatări preliminare prin care s-a statuat ca partea vătămata prezintă leziuni, printre altele, si la nivelul  coapsei drepte 1/3 mediu  intern, care s-au putut  produce  in conditiile  unui raport sexual cu forţa;

In urma procedeului probatoriu constând in cercetarea la fata locului , conform art. 129 Cpp, s-au constata urmele  infracţiunii , fiind  surprinse,  in cadrul unor fotografii judiciare , zonele cu vegetaţie  culcata la pamant, chiar  langa drumul  unde partea vătămata  a susţinut ca  s-a întâlnit cu  inculpatul.

Declaraţia parţii vătămate este  susţinuta  prin declaraţiile martorului  P I  M, care i-a observat persoanl pe inculpat si partea vătămata cum  discutau  pe drumul DJ 606 B, langa Fantana  "La Livezi", chiar rugându-l pe inculpat sa  il transporte la locuinţa sa, dar acesta a refuzat, dar si  prin declaraţiile martorului  B V care a observat-o pe aceasta, după incidentul reclamat,  cum era speriata,  dar totodată se coroborează conform art 75 Cpp si cu declaraţiile inculpatului, prin care a recunoscut fapta de care este acuzat.

Aceste fapte si împrejurări care rezulta  din administrarea probelor pana in  acest stadiu al procesului penal  sunt de natura a crea  presupunerea rezonabila ca inculpatul ar fi putut comite infracţiunea de viol, prev. de art. 197 alin 1 Cp asupra parţii vătămate.

 Cu privire la conţinutul celei de-a doua condiţie, este firesc ca arestarea preventiva sa se dispună in cazul infracţiunii in care legea prevede ca pedeapsa închisoarea, deoarece privarea de libertate poate fi dispusa justificat pe perioada soluţionării cauzei, daca cel puţin teoretic este posibila pronunţarea unei hotărâri privative de libertate. Codul penal prevede pentru fapta reţinuta in sarcina inculpatului pedeapsa închisorii de la 3 la 10 .

Conform prevederilor art 148 alin 1 lit f  Cpp , măsura privativa de liberate se poate dispune  daca  exista indicii potrivit cărora  inculpatul a savarsit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viata sau pedeapsa închisorii mai  mare de 4 ani si exista probe ca lăsarea sa in libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publica.

Starea de pericol pentru ordinea publica (art. 148 lit. f) C. proc. pen.) - spre deosebire de pericolul social concret al faptei respective - presupune o rezonanta a acelei fapte, o afectare a echilibrului social firesc, o anumita stare de indignare, de dezaprobare publica, o anumita stare de insecuritate sociala. Intr-adevar, lasarea in libertate a celui in cauza ar prezenta un pericol pentru ordinea publica, faptele purtand o evidenta atitudine de sfidare a autoritatii publice menite sa vegheze la ordinea si linistea publica, sa asigure ordinea si linistea publica, autoritate pentru care opinia publica manifesta respect si consideratie.

Retinerea existentei pericolului concret pentru ordinea publica  se intemeiaza pe modalitatile concrete  in care inculpatul este acuzat ca a comis infractiunea:  inculpatul  a mai fost condamnat pentru aceasta infractiune,  sub forma tentativei la infractiunea de viol, prev de art 20 Cp rap la art 197 Cp,  ceea ce denota indiciile unei specializari infractionale,  care in viitor ar fi constituit o potentiala stare de pericol pentru normala desfasurare a relatiilor sociale; varsta inaintata a victimei, locul public in care s-ar fi comis presupusa infractiune, ceea ce denota  cutezanta din partea autorului, sfidarea normelor elementare de  convietuire sociala.

In mod corect a retinut instanta de fond ca, prin însăşi fapta presupus  săvârşită, s-a  încălcat o valoare fundamentală, respectiv  aceea a inviolabilităţii persoanei, violul însuşi fiind o faptă foarte gravă, iar  cel ce  săvârşeşte o asemenea faptă prezintă întotdeauna pericol social, iar necesitatea si proportionalitatea masurii dcurge din coroborarea datelor privind persoana inculpatului, cu antecedente penale in  comiterea aceleiasi infractiuni, persoana  victimei –  lipsita de posibilitati  de aparare eficiente,  imprejurarile faptei.

Retragerea plangerii penale de catre partea vatamata, ceea ce a condus la  pronuntarea  solutiei  de incetare a urmaririi penale , si punerea in libertate a inculpatului, conform art 10 alin.1 lit.h C.p.p. şi art.242 C.p.p., art.245 alin.3 C.p.p., art.246 C.p.p., art.11 pct.1 lit.c rap.la art.10 lit.h C.p.p nu determina ramanerea fara obiect a  caii de atat a recursului exercitat impotriva încheierii Judecatoriei  Filiasi, întrucât  privarea de libertate este si ramane o  realitate juridica,  arestarea preventiva  se întemeiază pe o  hotărâre judecătoreasca , ce nu trebuie  sustrasa controlului judiciar numai pentru ca ulterior , si  exclusiv pentru  motive ulterioare si independent de existenta faptei si a indiciilor temeinice, conform art. 68/1 Cpp,  au intervenit împrejurări care atrag in mod obligatoriu, indiferent de vreo apreciere din partea organului judiciar,  soluţia încetării urmăririi penale si punerii de indata in libertate, ca urmare a încetării de drept a privării de libertate.

Pentru aceste motive, în baza art. 385 ind.15  al.1 lit.b CPP se va respinge recursul declarat de recurentul-inculpat P C I, ca nefondat, iar în temeiul art.192 alin.3 C.p.p. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu va fi virată din fondurile ministerului justiţiei în contul baroului de Avocaţi Dolj.

PENTRU  ACESTE  MOTIVE,

ÎN  NUMELE  LEGII

DISPUNE

În baza art 385 ind.15  al.1 lit.b CPP respinge recursul declarat de recurentul-inculpat P C I, fiul lui E  şi L, , încheierii din Camera de Consiliu din data de 30 mai 2012 pronunţată de Judecătoria Filiaşi în dosarul nr.762/230/2012, având ca obiect propunere de arestare preventivă a inculpatului, ca nefondat.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu va fi virată din fondurile ministerului justiţiei în contul baroului de Avocaţi Dolj.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 07 Iunie 2012

Domenii speta

Spete similare