Prin raportare la aceste norme tehnice se poate aprecia că viteza reală cu care petentul conducea autoturismul putea să fie de cel puţin 98 km/h sau de cel mult l04 km/h, însă în favoarea acestuia trebuie să prevaleze prezumţia vitezei mai mici, în b...

Sentinţă comercială 241/2009 din 11.02.2010


Contencios administrativ

Decizie civilă

Contravenţii

Prin raportare la aceste norme tehnice se poate aprecia că viteza reală cu care petentul conducea autoturismul putea să fie de cel puţin 98 km/h sau de cel mult l04 km/h, însă în favoarea acestuia trebuie să prevaleze prezumţia vitezei mai mici, în baza principiului „in dubio pro reo„.

(Trib. Bistriţa-Năsăud, secţ. com. şi de cont. adm., dec. nr. 241/17 aprilie 2009, nepublicată)

Prin sentinţa civilă nr. l074 din 9.l2.2007 pronunţată de Judecătoria Bistriţa s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulata de către petentul I. V. împotriva procesului - verbal de contravenţie seria CC nr. 0368383/31 mai 2008, întocmit de lucrători din cadrul Politiei Oraşului Beclean - I.P.J Bistriţa-Năsăud.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs petentul.

Recursul este fondat.

Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs invocate cât şi sub toate aspectele potrivit dispoziţiilor art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată că primul motiv de recurs este neîntemeiat, întrucât instanţa de fond a examinat motivele de nulitate a actului sancţionator invocate în plângere prin prisma dispoziţiilor art. 16 din OG nr. 2/200l, însă se apreciază ca fiind întemeiat cel de al doilea motiv de recurs, datorită faptului că instanţa de fond nu a examinat aspectul referitor la toleranţa la măsurarea vitezei de circulaţie cu aparatul Radar prin prisma dispoziţiilor pct. 3.l.l. lit. b din Norma de metrologie legală NML 02l – 05/23.ll.2005.

Intr-adevăr, textul indicat de către petent din Norma de metrologie legală NML 02l-05 din 23 noiembrie 2005 aprobată prin Ordinul nr. 30l/23.ll.2005 de către Biroul Român de Metrologie Legală relevă faptul că „pentru măsurarea vitezei, în condiţii normale de trafic pentru cinemometrele care funcţionează numai în regim staţionar este de 3 km/h pentru viteze până la l00 km/h şi de 3% din valoarea convenţional adevărată pentru viteze egale sau mai mari decât l00 km/h”.

Prin raportare la aceste norme tehnice se poate aprecia că viteza reală cu care petentul conducea autoturismul putea să fie de cel puţin 98 km/h sau de cel mult l04 km/h, însă în favoarea acestuia trebuie să prevaleze prezumţia vitezei mai mici, în baza principiului „in dubio pro reo„.

In aceste condiţii, sancţiunea ce trebuie aplicată petentului este cea prevăzută de art. l08 alin. l lit. d pct. 3 din OG nr. l95/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, respectiv pentru depăşirea cu 45-50 km a vitezei maxime admise, ce se sancţionează cu 6 puncte de penalizare şi amendă de 450 lei conform clasei III-a de sancţiuni prevăzute la art.l02 din acelaşi act normativ.

Pe de altă parte, în situaţia reţinerii acestei contravenţii nu se mai impune reţinerea permisului de conducere, legea prevăzând aceasta sancţiune complementară doar pentru depăşirea  vitezei cu peste 50 km/h, peste cea legală admisă, conform art.  l02 alin. 3 lit. e.

Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 3l2 alin. l şi 3 C.pr.civ, cu aplicarea art. 34 alin. l din OG nr. 2/200l privind regimul juridic al contravenţiilor se va admite recursul declarat în cauză şi se va modifica sentinţa atacată în sensul celor arătate mai sus.