Comisia judeţeană Bistriţa-Năsăud nu-şi poate anula sau revoca propria hotărâre, chiar dacă aceasta ar fi nelegală, ci aceasta poate fi cenzurată doar de judecătorie, fie la solicitarea celor direcţi interesaţi fie chiar la cererea comisiei care a em...

Drept civil

Decizie civilă

Fond funciar

Comisia judeţeană Bistriţa-Năsăud nu-şi poate anula sau revoca propria hotărâre, chiar dacă aceasta ar fi nelegală, ci aceasta poate fi cenzurată doar de judecătorie, fie la solicitarea celor direcţi interesaţi fie chiar la cererea comisiei care a emis-o, aşa cum prevede expres art. 55 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, potrivit căruia poate face obiectul plângerii modificarea sau anularea propriei hotărâri de către comisie.

(Trib. Bistriţa-Năsăud, secţ. civ., dec. nr. 52/R/18 februarie 2009, nepublicată)

Prin sentinţa civilă nr. 877/28 octombrie 2008, pronunţată de Judecătoria Beclean a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul T. N. împotriva Hotărârii nr. 433/21 iunie 2007 emisă de intimata Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bistriţa-Năsăud în contradictoriu şi cu Comisia locală Braniştea pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.

Împotriva sentinţei expuse, în termen, a declarat recurs petentul T. N. care a solicitat modificarea ei în întregime în sensul admiterii plângerii formulate şi instanţa să dispună reconstituirea în natură a dreptului de proprietate pentru terenul solicitat.

Recursul declarat este fondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Prin Hotărârea nr. 433/21.06.2007, emisă de Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Bistriţa-Năsăud, ce face obiectul plângerii, au fost soluţionate două contestaţii formulate de petent(care au fost conexate de Comisia judeţeană Bistriţa-Năsăud) şi în art. 2 din această hotărâre, cele două contestaţii au fost respinse ca inadmisibile.

Una dintre contestaţii a fost depusă de petent împotriva propunerii  Comisiei Locale Braniştea, de respingere a cererii de reconstituire formulată de petent în temeiul Legii nr. 247/2005, prin care acesta solicita, în natură, terenului pentru care, în baza Legii nr. 1/2000, i s-au acordat despăgubiri, fiind înscris în anexa 39 Braniştea, poziţia 32, invocând faptul că este posibilă reconstituirea în natură, existând teren liber.

Cea de-a doua contestaţie a fost depusă de  petent împotriva propunerii Comisiei Locale Branistea de invalidare a anexei nr. 39 poziţia 32 Braniştea, pentru suprafaţa de 2,82 ha reconstituită în favoarea petentului, în anul 2001, în baza Legii nr. 1/2000.

Cum, cele două contestaţii au fost formulate împotriva propunerilor comisiei locale, ele sunt admisibile, în baza dispoziţiilor art. 51 din Legea nr. 18/1991 şi art. 27 din Regulamentul privind procedura de constituire şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, aprobat prin HG nr. 890/2005, conform cărora cei nemulţumiţi de propunerile comisiilor locale pot formula contestaţii ce se soluţionează de comisia judeţeană care, prin hotărâre va valida sau va invalida propunerile formulate de comisia locală. În consecinţă  se impunea  examinarea celor două contestaţii sub aspectul temeiniciei lor şi nu respingerea lor ca inadmisibile.

De altfel, din motivarea hotărârii  reiese că intimata Comisia judeţeană a examinat îndreptăţirea petentului la reconstituirea dreptului de proprietate, concluzionând că, eronat, a fost înscris în anexa 39 Braniştea poziţia 32, validată prin Hotărârea Comisiei Judeţene nr. 39/2001 şi că cererea formulată în baza Legii nr. 247/2005 este neîntemeiată.

Referitor la temeinicia celor două contestaţii formulate de petent, tribunalul reţine că este întemeiată doar contestaţia depusă împotriva propunerii comisiei locale  de invalidare a anexei nr. 39 Braniştea, poziţia 32, poziţie la care a fost înscrisă reconstituirea sub formă de despăgubiri dispusă în favoarea petentului, pentru suprafaţa de 2,82 ha, iar contestaţia formulată împotriva propunerii de respingere a cererii formulată în baza Legii nr. 247/2005 este neîntemeiată.

În acest sens tribunalul reţine că în temeiul Legii nr. 1/2000, petentul a formulat cerere de reconstituire, cerere care a fost admisă în parte, în sensul că s-a dispus reconstituirea sub formă de despăgubiri pentru suprafaţa de 2,82 ha, petentul fiind înscris în  anexa 39 Braniştea, poziţia 32, cu suprafaţa de 2,82 ha, în calitate de moştenitor al numitului T. I. (tată), anexă validată prin Hotărârea  Comisiei judeţene nr. 39/2001.

Prin respingerea contestaţiei împotriva propunerii de invalidare, Comisia judeţeană Bistriţa-Năsăud a validat propunerea comisiei locale, adică a invalidat reconstituirea dispusă în anul 2001, prin Hotărârea nr. 39/2001, ceea ce reprezintă o revocare a propriei hotărâri, în ceea ce îl priveşte pe petentul-recurent.

Potrivit art. 52 din Legea nr. 18/1991 Comisia judeţeană este autoritate publică cu activitate administrativ jurisdicţională or, un organ administrativ jurisdicţional nu-şi poate revoca propria hotărâre, o hotărâre nelegală sau netemeinică putând fi cenzurată doar de instanţa de judecată.

În speţă, fiind vorba de o hotărâre emisă de Comisia judeţeană Bistriţa-Năsăud pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, în cadrul procedurii speciale reglementată de Legea nr. 18/2001, Comisia judeţeană Bistriţa-Năsăud nu-şi poate anula sau revoca propria hotărâre, chiar dacă aceasta ar fi nelegală, ci aceasta poate fi cenzurată doar de judecătorie, fie la solicitarea celor direcţi interesaţi fie chiar la cererea comisiei care a emis-o, aşa cum prevede expres art. 55 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, potrivit căruia poate face obiectul plângerii modificarea sau anularea propriei hotărâri de către comisie.

Totodată, art. 3 din Legea nr. 169/1997, reglementează acţiunea în nulitatea reconstituirii dispusă în mod nelegal în favoarea unor persoane care nu au fost îndreptăţite.

Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 2 din HG nr. 1832/2005 de modificare a Regulamentului privind procedura  de constituire şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, aprobat prin HG nr. 890/2005, propunerile comisiilor locale, validate prin hotărâi ale comisiilor judeţene, adoptate anterior intrării în vigoare a HG nr. 1832/2005, sunt şi rămân valabile dacă nu au fost contestate în termenul legal.

Cum Hotărârea nr. 39/2001 nu a fost contestată de nici una de părţi până la data intrării în vigoare a HG nr. 1832/2005 aceasta este şi rămâne valabilă până la  anularea ei de către instanţă.

În consecinţă, în măsura în care primarul comunei Braniştea, Comisia locală Braniştea sau Comisia judeţeană Bistriţa-Năsăud apreciază că Hotărârea nr. 39/2001 emisă de Comisia judeţeană Bistriţa-Năsăud prin care s-a validat reconstituirea, sub formă de despăgubiri, în favoarea petentului recurent, este parţial nelegală (în ceea ce-l priveşte pe acesta), poate solicita instanţei anularea parţială a acesteia, nefiind admisibilă anularea propriei hotărâri de către Comisia judeţeană Bistriţa-Năsăud.

Aşa fiind, contestaţia formulată de petent împotriva propunerii Comisiei locale Braniştea de invalidare a anexei 39 Braniştea, poziţia 32 este întemeiată şi sub acest aspect, Hotărârea Comisiei judeţene nr. 433/2007 este nelegală şi în consecinţă şi plângerea este întemeiată în această privinţă astfel că sentinţa atacată este  din acest punct de vedere nelegală.

Referitor la contestaţia formulată de petent împotriva propunerii comisiei locale de respingere a cererii de reconstituire  în natură,  depusă de el, în temeiul Legii nr. 247/2005, tribunalul reţine că nu este întemeiată şi se impune respingerea ei ca neîntemeiată.

Astfel, cât timp recurentului T. N. i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului de 2,82 ha, în baza Legii nr. 1/2000, reconstituire validată prin Hotărârea Comisiei judeţene Bistriţa-Năsăud nr. 39/2001, fiind înscris pe anexa 39, poziţia 32, anexă ce cuprinde persoanele cărora li s-a efectuat reconstituirea sub formă de despăgubiri, reconstituire definitivă şi în fiinţă şi în prezent, pentru considerentele anterior arătate iar, prin cererea de reconstituire, depusă în baza art.3, raportat la art.1 , pct.3 din Titlul VI din Legea nr. 247/2005, el solicită reconstituirea dreptului de proprietate pentru acelaşi teren, pentru care s-a validat acordarea de despăgubiri, în mod corect Comisia locală Braniştea a propus respingerea cererii de reconstituire.

Aceasta deoarece, prin acest act normativ, s-a prevăzut dreptul de a solicita reconstituirea numai pentru persoanele cărora fie nu li s-a reconstituit dreptul de proprietate, fie reconstituirea le-a fost anulată sau persoana solicită terenuri în plus faţă de cele pentru care s-a validat anterior reconstituirea.

Tribunalul reţine că trebuie făcută distincţie între procedura ce trebuie urmată în cazul reconstituirilor sub formă de despăgubiri validate anterior  intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005 şi procedura prevăzută pentru reconstituirea dreptului de proprietate pe baza cererilor depuse  în baza legilor fondului funciar modificate, prin această lege.

Reconstituirile dispuse anterior, prin înscrierea beneficiarilor pe o anumită anexă rămân valabile

În speţă, fiind vorba de o reconstituire valabilă sub formă de despăgubiri, dispusă anterior intrării în vigoare a Legii nr.247/2005, sunt incidente dispoziţiile  pct. 4.1 şi pct. 16.4 din HG nr. 1095/2005 adică, anterior înaintării dosarului în vederea acordării de despăgubiri este obligatorie parcurgerea procedurii de ofertare, în sensul de a se oferi, beneficiarului  despăgubirilor, teren în natură, fie pe vechiul amplasament fie pe un alt amplasament, în vederea realizării principiul ce guvernează legile fondului funciar reparatorii, acela al restituirii în natură. Procedura de ofertare nu este obligatorie doar atunci când nu există teren disponibil pentru restituire în natură, situaţia în care membrii comisiei locale  vor semna o declaraţie care să ateste lipsa de teren disponibil.

Astfel, beneficiarilor reconstituirii sub formă de despăgubiri, înscrişi pe anexa 39 (fie datorită faptului că reconstituirea în natură pe vechiul amplasament nu a fost posibilă şi nici nu exista teren liber la dispoziţia comisiilor locale), cum este şi cazul petentului, trebuie să li se facă oferte de teren, în situaţia în care la dispoziţia comisiilor există teren disponibil.

Din cele expuse anterior reiese că există posibilitatea pentru beneficiarii reconstituirii sub formă de despăgubiri, înscrişi pe fosta anexă 39, să conteste la comisia judeţeană refuzul comisiei locale de a face ofertă de teren atunci când există teren disponibil sau când deşi s-a făcut ofertă aceasta nu satisface cerinţele legale.

Or, în prezenta speţă, petentul a formulat o nouă cerere de reconstituire, pentru acelaşi teren  pentru care s-au acordat despăgubiri, iar contestaţia nu vizează  refuzul comisiei locale de a-i face ofertă de teren în natură ci a fost formulată împotriva  propunerii de respingere a cererii de reconstituire ce viza un teren pentru care intimatul a beneficiat, anterior,  de reconstituire.

Faţă de aceste considerente de fapt şi de drept, tribunalul, în temeiul art.312 alin.1 C.proc.civ., va admite recursul ca fiind fondat, va modifica în întregime sentinţa atacată în sensul că va admite plângerea în parte, va anula parţial Hotărârea nr. 433/21.06.2007 emisă de Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Bistriţa-Năsăud, în ce priveşte art. 2, va admite ca fiind întemeiată contestaţia formulată de petentul T. N. împotriva propunerii Comisiei locale Braniştea de invalidare a anexei nr. 39 poziţia 32 Braniştea, pentru suprafaţa de 2.82 ha; va respinge contestaţia formulată împotriva  propunerii Comisiei locale Braniştea de invalidare a anexei nr. 39, poziţia 32 Braniştea şi va menţine celelalte dispoziţii ale Hotărârii nr. 433/2007.

Domenii speta

Spete similare