Fond funciar

Pronunţând sentinţa civilă nr.128/24.02.2010 Judecătoria Podu-Turcului a respins excepţia prematurităţii introducerii cererii de chemare în judecată invocată de pârâta Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bacău şi a admis acţiunea formulată de reclamanta B.M., domiciliată în mun. Galaţi, prin procurator I.G., domiciliat în Bucureşti, în contradictoriu cu pârâţii Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor D.M., S.V. – preşedintele Comisiei Locale D.M. şi Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bacău.

Pe cale de consecinţă, instanţa a obligat pârâta Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor D.M. să întocmească şi să înainteze Comisiei judeţene Bacău documentaţiile necesare în vederea emiterii titlului de proprietate pentru moştenitorii defunctului S.C. pentru suprafaţa de teren pentru care a fost validat prin Hotărârea Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bacău nr. 5718/2000,  pârâta Comisia judeţeană p entru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bacău fiind obligată să emită titlu de proprietate moştenitorilor defunctului S.C. pentru suprafaţa de teren de 10,56 ha pentru care a fost validat prin Hotărârea nr. 5718/2000.

Prin aceeaşi sentinţă, instanţa a obligat pârâtele Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor D.M. şi Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bacău să plătească reclamantei câte 250 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, a reţinut judecătoria că prin hotărârea Comisiei Judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bacău nr. 5718/4.09.2000 a fost validat defunctul C.S., autor al reclamantei, şi s-a dispus înscrierea acestuia în anexa nr. 28 pentru suprafaţa de 10,56 ha teren arabil.

Această hotărâre nu a fost modificată ulterior, dar pârâta Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bacău nu i-a eliberat, totuşi, autorului reclamantei titlu de proprietate pentru suprafaţa pentru care a fost validat, motivând prin adresa nr. 1041/03.02.2010 că este necesară întocmirea prealabilă de către comisia locală a documentaţiei după efectuarea procedurii de punere în posesie, iar comisia locală nu a modificat fişele tehnice care conţineau erori, după cum a fost comunicat de către OCPI Bacău.

Cert este faptul că autorul reclamantei a fost validat cu suprafaţa de 10,56 teren arabil şi nici până în prezent nu i s-a eliberat titlu de proprietate, persoanele îndreptăţite neputând astfel să se bucure efectiv de prerogativele dreptului de proprietate în mod nejustificat, fiind încălcate şi dispoziţiile art. 1 din Protocolul 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Pârâta Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bacău a invocat prin întâmpinare excepţia prematurităţii introducerii cererii de chemare în judecată, excepţie pe care instanţa a respins-o având în vedere stadiul procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate în acest caz, stadiu în care, conform regulamentului aprobat prin HG 890/2005, şi comisia judeţeană avea atribuţii, aşa cum s-a detaliat în cele ce urmează.

Menţinerea situaţiei prelungite nerezonabil de la emiterea HCJ 5718/2000 care determină întinderea dreptului autorului reclamantei şi până la eliberarea titlului care să îi facă pe cei îndreptăţiţi beneficiarii efectivi ai dreptului lor recunoscut, nu îşi găseşte justificare  în susţinerile pârâtelor. Astfel, comisia locală trebuia, conform art. 5 lit. i din regulament să pună în posesie, prin delimitare în teren, persoanele îndreptăţite să primească terenul, să completeze fişele de punere în posesie a acestora, după validarea de către comisia judeţeană a propunerilor făcute. În speţă comisia locală a întocmit fişa tehnică, depusă la dosar la filele 25-26, a înaintat această fişă tehnică către OCPI Bacău prin adresa nr. 26/7.01.2004 (aspect dovedit prin coroborarea susţinerii comisiei locale cu recunoaşterea OCPI Bacău – fila 51). Din această etapă rezultă, doar din susţinerile comisiilor şi a reprezentanţilor OCPI Bacău, susţineri nedovedite prin nici un mijloc de probă, că cei de la OCPI au trimis fişa tehnică înapoi la comisia locală, deoarece aceasta avea deficienţe, dar nici până în prezent nu au primit fişa corectă, fără a specifica ce deficienţe avea acea fişă tehnică.

În lumina celor expuse, instanţa a considerat că ambele comisii pârâte sunt vinovate pentru neeliberarea titlului de proprietate pentru suprafaţa pentru care autorul reclamantei a fost validat. Chiar dacă această comisie a făcut dovada că a întocmit fişa tehnică, instanţa a reţinut că aceasta nu şi-a îndeplinit obligaţiile astfel cum sunt reglementate de art. 5 lit. 1 din regulament şi care au fost menţionate anterior.

În ceea ce priveşte comisia judeţeană, aceasta, deşi nu a primit documentaţia care să ii permită eliberarea titlului de proprietate, are, potrivit art. 6 lit. c din HG 890/2005, atribuţii de îndrumare şi control al comisiilor comunale.

Privitor la obligarea comisiilor pârâte la plata de daune cominatorii, instanţa a respins cererea, întrucât textul de lege care reglementează posibilitatea instanţei de a obliga la plata de daune cominatorii, art. 64 din Legea nr. 18/1991 republicată, se referă la o altă situaţie decât cea din prezenta speţă, şi anume aceea când s-a eliberat titlu de proprietate, iar comisia locală refuză înmânarea titlului sau punerea efectivă în posesie.

În ceea ce priveşte cererea reclamantei de obligare la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere culpa procesuală a comisiilor pârâte, precum şi dispoziţiile art. 52 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 introdus prin Legea nr. 247/2005 şi art. 274 Cod procedură civilă, instanţa a obligat fiecare comisie pârâtă la plata a jumătate din cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocat – 500 de lei.

Împotriva acestei sentinţe, au declarat recurs atât reclamanta cât şi cele două comisii pârâte, prin reprezentanţii lor, convenţional respectiv legali.

În motivarea recursului său (f.3-5), d-na M.B. a invocat dispoziţiile art.3041 Cpc, arătând că în mod greşit prima instanţă a respins cererea de obligare a pârâtelor la plata daunelor cominatorii, raţiunea acordării acestor daune fiind aceea a constituirii unei metode de constrângere asupra debitorului care persistă în neexecutarea obligaţiei pe care şi-a asumat-o, astfel cum se arată şi în decizia nr.XX/12.1.2.2005 pronunţată de Înalta Curte de casaţie şi Justiţie şi solicitând casarea în parte a sentinţei recurate, în sensul obligării pârâţilor la plata de daune cominatorii de 1000 lei/zi de întârziere până la data înmânării titlului de proprietate şi a punerii în posesie.

La rândul său, Comisia Judeţeană Bacău a criticat sentinţa primei instanţe arătând că în mod ilegal a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată având în vedere că potrivit art.5 lit.i) din HG 890/2005 atribuţia punerii în posesie revine comisiilor locale, că a fost de acord cu cererea de eliberare a titlului de proprietate astfel încât era incident art.275 Cpc şi că nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, comisiile judeţene neavând personalitate juridică (f.6,7). În dovedirea susţinerilor sale, recurenta a depus la dosar înscrisuri (f.8).

Comisia Locală D.M. a formulat întâmpinare (f.11,12) în cuprinsul căreia a solicitat respingerea recursului declarat de reclamanta B.M. dar şi modificarea în parte a sentinţei civile nr.128/24.02.2010 în sensul respingerii cererii de obligare a comisiei locale la plata cheltuielilor de judecată, motiv pentru care, în temeiul art.84 Cpc, Tribunalul a calificat cererea formulată ca fiind o declaraţie de recurs şi, având în vedere data comunicării sentinţei către comisia locală, respectiv 3.03.2010 (f.136 dosar judecătorie) precum şi data înregistrării recursului, respectiv 30.03.2010 (f.13 dosar recurs), a constatat incidenţa dispoziţiilor art.301 Cpc şi, admiţând excepţia tardivităţii invocată din oficiu, a respins recursul declarat de Comisia Locală D.M. ca tardiv formulat.

În ceea ce priveşte recursurile declarate de reclamantă şi de Comisia Judeţeană Bacău, Tribunalul constată următoarele:

Potrivit art.64 din L.18/1991 în cazul în care comisia locală refuză înmânarea titlului de proprietate emis de comisia judeţeană sau punerea efectivă în posesie, persoana nemulţumită poate face plângere la instanţa în a cărei rază teritorială este situat terenul.

Dacă instanţa admite plângerea, primarul va fi obligat să execute de îndată înmânarea titlului de proprietate sau, după caz, punerea efectivă în posesie, sub sancţiunea condamnării la daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere, anume stabilite de instanţă, dispoziţiile art. 53 alin. (2)  aplicându-se în mod corespunzător.

Potrivit acestor dispoziţii legale speciale, de strictă interpretare, doar primarul poate fi obligat de către instanţă la plata de daune cominatorii. Pe de altă parte, potrivit înscrisurilor depuse la dosar (f.28-35), recurenta a refuzat să se prezinte la sediul Primăriei comunei D.M. pentru a semna procesul-verbal de punere în posesie şi fişa tehnică, motivând că a formulat recurs împotriva sentinţei Judecătoriei Podu Turcului, astfel încât recursul declarat de reclamantă se constată a fi nefondat, urmând a fi respins, potrivit art.312 alin.(1) cpc.

Potrivit art. 6 lit.b) din HG 890/2005 comisiile judeţene şi a municipiului Bucureşti au ca atribuţie principală asigurarea îndrumării şi a controlului comisiilor comunale, orăşeneşti şi municipale prin desemnarea pe comune, oraşe şi municipii a membrilor din comisia judeţeană, astfel încât, neîndeplinirea sau îndeplinirea cu întârziere a obligaţiilor ce revin comisiilor locale potrivit dispoziţiilor legale îi este imputabilă şi comisiei judeţene.

În ceea ce priveşte obligarea la plata cheltuielilor de judecată, instanţa de recurs reţine că potrivit art.52 din L.18/1991 în sensul acestei legi, comisia locală este autoritate publică cu activitate administrativă, iar comisia judeţeană este autoritate publică cu autoritate administrativ-jurisdicţională, aceste comisii având, în limitele competenţei lor şi prin derogare de la dispoziţiile Codului de procedură civilă, calitate procesuală pasivă şi, când este cazul, activă, fiind reprezentate legal prin prefect, respectiv primar sau, pe baza unui mandat convenţional, de către unul dintre membri, nefiind obligatorie asistarea prin avocat iar prevederile art. 274 din Codul de procedură civilă fiind aplicabile.

Aceste dispoziţii legale, ce conferă comisiilor locale şi judeţene calitate procesuală pasivă recunoscându-le, deci, ca entităţi juridice de sine-stătătoare, nu pot rămâne fără aplicabilitate doar pentru că nu există alte dispoziţii care să prevadă în mod expres cum se recuperează aceste cheltuieli în condiţiile în care comisiile de fond funciar nu au patrimoniu propriu, astfel încât şi recursul declarat de către Comisia Judeţeană Bacău se constată a fi nefondat, urmând a fi respins, potrivit art.312 alin.(1) cpc.

Domenii speta

Spete similare