În ce priveşte pretenţiile civile (daune materiale) formulate de părţile vătămate, acestea urmează a fi respinse întrucât nu numai că nu au fost dovedite, dar sumele de bani solicitate, reprezentând veniturile obţinute din practicarea prostituţiei, n...

Drept penal.

Sentinţă penală

Infracţiuni prevăzute în legi şi decrete.

 În ce priveşte pretenţiile civile (daune materiale) formulate de părţile vătămate, acestea urmează a fi respinse întrucât nu numai că nu au fost dovedite, dar sumele de bani solicitate, reprezentând veniturile obţinute din practicarea prostituţiei, nu ar putea fi oricum acordate părţilor vătămate cu titlul de despăgubiri civile, fiind obţinute din activităţi ilegale.

(Trib. Bistriţa-Năsăud, secţ. pen., sent. nr. 200/2008, nepublicată)

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud din 30 iunie 2005 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului P.N.V pentru comiterea infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal (4 acte), constând în aceea că în perioada septembrie –decembrie 2002, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi în înţelegere cu prietenul său B. I. a recrutat părţile vătămate R. G., S. C. A., F. F. M. şi S. M. S., sub pretextul  de a merge la lucru în Germania, cu toate că ştia că odată ajunse acolo acestea vor fi plasate în cluburi de noapte pentru a practica prostituţia în folosul său şi le-a exploatat pe părţile vătămate, prin obligarea acestora la practicarea prostituţiei, în mai multe cluburi de noapte din Germania, în baza unei înţelegeri prealabile şi cu ajutorul numitei D. L.

Coroborând probele administrate tribunalul reţine în fapt că inculpatul P. N.V. (zis N.) este cetăţean român cu domiciliul (actual) în Germania. Este fiul lui T. N. şi I. V. din Năsăud, numele de P. fiind luat în urma căsătoriei sale, cu o femeie, cetăţean german, în 1997, după ce anterior, în anul 1993 acesta a plecat în Germania.

În luna iulie a anului 2002, inculpatul P. N. a venit în România cu autoturismul său marca Audi 100, cu nr. de înmatriculare WAF RD-350 de culoare gri închis. Acesta s-a cazat la domiciliul mamei sale din localitatea Năsăud, judeţul Bistriţa-Năsăud.

Acesta s-a întâlnit cu numitul B. I., zis N. P., domiciliat în satul Cepari, comuna Dumitra, judeţul Bistriţa-Năsăud, prieten al inculpatului. În discuţiile purtate între cei doi, inculpatul P. N. s-a arătat interesat să ducă nişte fete din România în Germania, pe cheltuiala lui, care să lucreze în cluburi de noapte, în sensul de a practica prostituţia. B. I. s-a oferit să găsească astfel de fete, inculpatul spunându-i acestuia să le comunice eventualelor doritoare că urmează să lucreze în restaurant ca dame de companie, atribuţiile lor constând în a purta discuţii cu clienţii de la mese, determinându-i să consume cât mai mult, urmând să fie plătite cu o cotă parte din consumaţia pe care clienţii o vor face, fără a fi obligate „să meargă pe cameră cu clienţii”.

În considerarea faptului că cei doi erau prieteni şi a împrejurării că inculpatul urma să-l găzduiască pe B. I., în eventualitatea că acesta ar fi mers în Germania, acesta din urmă a început să se intereseze dacă există fete care ar dori să lucreze în Germania, în condiţiile dorite de către inculpat.

În cursul lunii august 2002, B. I. a contactat-o pe partea vătămată R. G. (zisă C) din comuna Dumitra sat Tărpiu, judeţul Bistriţa-Năsăud şi i-a propus să plece la lucru în Germania, ca damă de companie într-un local al unui prieten de-al lui, pe nume „N.”, pe cheltuiala acestuia.

Fără a şti că va fi obligată să practice prostituţia, partea vătămată a acceptat propunerea care i s-a făcut, dar a menţionat că nu are paşaport şi era originară din judeţul Mureş, astfel că B. I. s-a oferit ca, prin intermediul numitului H. S., să o ajute să-şi schimbe domiciliul în judeţul Bistriţa-Năsăud şi să obţină paşaportul, toate aceste cheltuieli fiind finanţate de către inculpat.

După câteva zile inculpatul P. N. şi B. I. s-au deplasat în localitatea Tărpiu, unde s-au întâlnit cu partea vătămată R. G. Discutând cu aceasta, inculpatul a întrebat-o dacă vrea să plece la lucru în Germania ca damă de companie în localul unor prieteni, menţionând că nu avea obligaţia de a practica prostituţia, astfel că partea vătămată a acceptat.

În acest context, inculpatul a întrebat-o pe partea vătămată R. G. dacă nu are prietene care vor să plece cu ea la muncă, în aceleaşi condiţii. Ştiind că partea vătămată S. M. S. (fostă I.) are probleme financiare şi dorea să muncească în străinătate, în acest scop obţinându-şi chiar şi paşaportul, R. G. a mers la domiciliul acesteia şi a chemat-o la întâlnirea cu inculpatul şi B. I.

Inculpatul a întrebat-o pe S.M.S. dacă vrea să muncească în Germania, deoarece fiind căsătorit acolo are posibilitatea de a-i asigura un loc de muncă la un restaurant (la curăţenie sau la spălat vesela), el fiind dispus să o ajute, în sensul suportării cheltuielilor de transport, urmând să-şi recupereze ulterior datoria, din banii obţinuţi în urma muncii pe care o va presta. S.M.S. a acceptat propunerea inculpatului, plecarea stabilindu-se a fi la începutul lunii septembrie 2002, partea vătămată urmând a fi luată cu maşina din sat de către inculpat sau de către B.I.

În a doua parte a lunii august 2002, inculpatul P.N. s-a deplasat împreună cu B. I. la barul „Y.” din Năsăud. Inculpatul a observat la o altă masă pe părţile vătămate F.F. (zisă I.) din Salva şi M.M., a intrat în vorbă cu acestea, spunându-le că este rezident în Germania şi are o stare materială bună, le-a întrebat dacă nu vor să plece la muncă în Germania, pentru că le poate găsi un loc de muncă într-un restaurant sau o pizzerie, la spălat vase sau la făcut curăţenie. S-a oferit, totodată, să suporte cheltuielile de transport şi cele legate de obţinerea paşapoartelor, urmând ca acestea să-i returneze datoria după ce vor munci în Germania.

Ulterior, inculpatul a dedus, din discuţii, că partea vătămată M.M. are doar 15 ani, astfel că s-a stabilit ca doar F.F. să plece la muncă în Germania, în condiţiile menţionate de către inculpat. Partea vătămată F.F. a acceptat propunerea inculpatului, apreciind că acesta este de bună credinţă.

În cursul lunii august 2002, inculpatul P.N. s-a deplasat cu autoturismul proprietate personală în municipiul Brăila pentru a se întâlni cu numita D.L. (zisă L. sau A.), o cunoştinţă a unui prieten al său din Germania, originar din Brăila şi i-a propus acesteia să lucreze în Germania pentru că îi poate rezolva un loc de muncă. D. L. a acceptat şi aceasta s-a deplasat împreună cu inculpatul din Brăila, în Năsăud, la locuinţa mamei inculpatului, unde aceştia trebuiau să rămână până la plecarea spre Germania, la începutul lui septembrie 2002.

Pentru rezolvarea problemei obţinerii paşapoartelor părţilor vătămate R. G. şi F.F., inculpatul P.N şi B.I. s-au deplasat în Bistriţa, unde l-au contactat pe H.S., o cunoştinţă de-a lui B. I., pe care l-a rugat să-l ajute să obţină în regim de urgenţă, de la SEIP Bistriţa-Năsăud, paşapoartele pentru părţile vătămate, cheltuielile legate de obţinerea lor urmând a fi suportate de către inculpat.

Printr-o declaraţie autentică dată de către martorul H. S. la un birou notarial din Bistriţa, acesta a menţionat că înţelege să o ia în spaţiul său de locuit (situat în Bistriţa, str. A.) pe partea vătămată R.G. şi în baza acestei declaraţii şi a celei depuse de către partea vătămată la Serviciul Evidenţa Populaţiei din cadrul SEIP Bistriţa-Năsăud i-a fost eliberat părţii vătămate un nou act de identitate, în care era menţionat domiciliul stabil pe adresa martorului H.S. În baza noului act de identitate, la data de 3 septembrie 2002 i s-a eliberat părţii vătămate R.G. paşaportul turistic de către SEIP Bistriţa-Năsăud.

De asemenea, i s-a eliberat paşaport şi părţii vătămate F.F., paşaport pe care martorul H.S. nu i l-a înmânat acesteia, ci inculpatului, prin intermediul lui B.I.

La data de 4 septembrie 2002 inculpatul şi B. I. s-au deplasat la sediul S.C. ”R. T.” S.R.L. Bistriţa şi au făcut rezervare pentru trei locuri în vederea deplasării cu microbusul pentru data de 5 septembrie 2002, spre Frankfurt, urmând ca inculpatul să transporte pe una din fete cu maşina proprietatea sa.

La data de 5 septembrie 2002 inculpatul s-a deplasat cu autoturismul proprietate personală în localitatea Salva, de unde a luat-o pe partea vătămată F.F. din faţa casei şi pe prietena acesteia, M.M., care voia să o conducă pe F.F. la microbuz, apoi, împreună cu D.L. s-au deplasat la domiciliul lui B.I. în satul Cepari.

De aici, inculpatul şi B. I. au plecat la Tărpiu, de unde le-au luat pe părţile vătămate R.G. şi S.M.S. şi le-au transportat la domiciliul lui B. I., în localitatea Cepari.

Inculpatul a hotărât că o va transporta cu autoturismul său, în Germania, pe partea vătămată F.F., le-a transportat pe D.L., R.G. şi S.M.S., cu autoturismul său la sediul firmei „R.T.”S.R.L., firmă care urma să le transporte pe acestea în Germania, apoi, însoţit de B.I., s-a reîntors în localitatea Cepari. Aici a luat-o pe partea vătămată F.F. şi au plecat spre Oradea, în aceeaşi direcţie cu microbuzul care transporta pe celelalte trei persoane, menţionate anterior, cu nr. de înmatriculare BN 03 RTR, ieşirea din ţară urmând a se face pe la vama Borş.

Ieşirea din ţară s-a făcut fără probleme pentru toate părţile vătămate şi inculpat, acesta aşteptând sosirea microbuzului în oraşul Frankfurt. Inculpatul a achitat contravaloarea transportului pentru D.L. şi părţile vătămate şi le-a transportat cu autoturismul său în oraşul Ahlen, cazându-le într-o locuinţă pe care o deţinea cu chirie. În ziua următoare, inculpatul P.N. le-a predat pe părţile vătămate F.F. şi R. G. unui arab poreclit „B.”, în contul unei datorii de 3.000 de Euro pe care o avea la acesta, cele două fete urmând să practice prostituţia în localul deţinut de arab, numit „Labell”, banii rezultaţi din activitatea fetelor urmând a fi încasaţi de către arab.

După un interval de circa 3-4 zile în care partea vătămată S.M.S. şi D. L. rămăseseră în locuinţa inculpatului P., acesta le-a luat şi le-a dus la acelaşi bar,”Labell”, spunându-le acestora că vor trebui să practice prostituţia în contul său, pentru a-şi plăti datoria pe care o aveau la el, banii rezultaţi din activitatea fetelor urmând a fi împărţiţi pe din două, jumătate urmând să revină acestora şi jumătate inculpatului.

Partea vătămată S.M.S. a refuzat, reproşându-i inculpatului că au avut o altă înţelegere, inculpatul lovind-o cu palma peste cap pe aceasta în prezenţa lui D.L. şi a celorlalte părţi vătămate. De teama repercusiunilor cu care a fost ameninţată de către inculpat, partea vătămată S.M.S. a acceptat să facă ceea ce-i spusese inculpatul.

După câteva zile, inculpatul a aflat că urma să aibă loc o razie de către organele de poliţie în acel local, astfel că le-a luat pe S.M.S. şi D.L. şi le-a mutat la un club de noapte turcesc din oraşul Herford, numit „Nacht Club B7”. Inculpatul a comunicat celor două că urmează să fie cazate în acest local şi că vor practica prostituţia, potrivit regulilor localului.

Ulterior inculpatul s-a înţeles cu D.L., cu care începuse o relaţie de concubinaj, să supravegheze activitatea părţii vătămate S.M.S., la sfârşitul programului de lucru (care era stabilit între orele 19,00-5,00-6,00) să ia banii obţinuţi de aceasta în cursul nopţii şi să-i predea lui, patronul clubului interzicându-i acestuia să intre în local. De asemenea, i-a comunicat şi părţii vătămate S.M.S. să asculte de D.L., cu motivarea că aceasta cunoaşte atât limba turcă, cât şi limba germană.

Timp de o lună de zile, toate cele trei părţi vătămate s-au prostituat în condiţiile sus-menţionate, apoi, la începutul lunii octombrie 2002 partea vătămată F.F. a aflat că prietena ei M.M. a decedat şi a solicitat inculpatului să-i permită să plece în ţară pentru a participa la înmormântarea acesteia. Inculpatul a acceptat solicitarea părţii vătămate şi i-a propus să o ducă chiar el în ţară cu maşina, deoarece trebuia ca în locul acesteia să îi ducă arabului o altă fată, care să continue activitatea acesteia.

În acest sens, inculpatul a telefonat lui B. I., solicitându-i să găsească o altă fată pe care să o ducă în Germania pentru practicarea prostituţiei.

B. I. s-a întâlnit cu partea vătămată S.C.A. în prima parte a lunii octombrie şi i-a propus acesteia să plece la lucru în Germania ca damă de companie, precizându-i acesteia că atribuţiile sale erau de a merge pe la mesele clienţilor şi a-i determina pe aceştia să facă o consumaţie cât mai mare, fără a fi obligată să întreţină raporturi sexuale cu aceştia. B.I. i-a precizat că transportul în Germania va fi asigurat de un prieten al său, pe nume N., acesta urmând să suporte şi cheltuielile legate de deplasarea în Germania şi obţinerea paşaportului. Partea vătămată a fost de acord cu propunerea lui B.I., în condiţiile pe care acesta le-a menţionat.

La 3 octombrie 2002 inculpatul P. şi F.F. au intrat în ţară şi în urma comunicării ce i-a fost făcută de către B.I. în sensul că a găsit o fată pe care să o ducă la lucru în Germania, inculpatul a stabilit o întâlnire cu aceştia a doua zi. Cu ocazia discuţiilor purtate de partea vătămată S.C.A. şi inculpat, acesta din urmă i-a comunicat că va lucra în Germania ca damă de companie, nefiind obligată să practice prostituţia, aşa cum i se spusese şi de către B. I.

Deoarece partea vătămată S.C.A. nu avea paşaport, B.I. l-a contactat pe acelaşi H.S., pentru a face demersuri în sensul obţinerii cărţii de identitate şi a paşaportului de către aceasta. Întrucât inculpatul stabilise că urma să plece în Germania pe data de 12 octombrie 2002 şi nu mai putea aştepta pentru eliberarea actelor necesare părţii vătămate S.C.A., s-a  înţeles cu B.I. să se ocupe el de organizarea plecării părţii vătămate în Germania, cu un mijloc de transport aparţinând, de asemenea, S.C.”R.T. „S.R.L. Bistriţa.

B.I. s-a întâlnit cu partea vătămată la 17 octombrie 2002, aceasta obţinuse paşaportul, a condus-o la sediul firmei de transport sus-menţionate şi i-a plătit asigurarea de sănătate, urmând ca la sosirea în străinătate să fie aşteptată de către inculpat, care trebuia să achite contravaloarea transportului ei în Germania. Inculpatul, însoţit de către D.L., a aşteptat-o pe partea vătămată la sosirea acesteia în oraşul Frankfurt şi a achitat şoferului firmei de transport contravaloarea călătoriei, după care a dus-o cu autoturismul său la clubul de noapte „Nacht Bar B7” din Herfort, pentru ca aceasta să practice prostituţia.

Până la sosirea părţii vătămate în Germania, inculpatul a mutat-o pe partea vătămată R.G. de la clubul „Labell” din Ahlen, de comun acord cu arabul poreclit „B.” la acelaşi club de noapte, din Herfort, urmând ca numita D.L. să supravegheze şi activitatea acesteia.

După aproximativ o săptămână în care partea vătămată S.C.A. a fost obligată să practice prostituţia, aceasta a simulat că este însărcinată şi drept urmare nu a mai fost obligată de către inculpat şi de către D.L. să practice prostituţia, urmând ca la începutul lunii noiembrie 2002 să fie readusă în ţară de către inculpat, cu condiţia ca în locul acesteia să găsească alte două fete pentru a merge în Germania şi a practica prostituţia, inculpatul imputându-i părţii vătămate că nu a câştigat suficienţi bani pentru a-şi acoperi cheltuielile legate de transportul acesteia în Germania.

La 4 noiembrie 2002 inculpatul a readus-o pe partea vătămată S.C.A. în ţară. La scurt timp, inculpatul a plecat înapoi în Germania, unde, cu ajutorul lui D.L. a continuat să le exploateze pe R.G. şi S.M.S. La începutul lunii decembrie 2002, părţile vătămate s-au reîntors în ţară.

Deoarece pe parcursul exploatării lor, inculpatul şi D.L. le spuneau părţilor vătămate că-şi vor primi banii care li se cuvin la întoarcerea lor în ţară, la finalul perioadei celor trei luni de şedere în Germania, părţile vătămate au solicitat inculpatului şi lui D.L. să le remită partea de bani care li se cuveneau-evidenţa zilnică a încasărilor fiind ţinută într-un caiet de către D.L. Inculpatul P. N. a refuzat, cu motivarea că nu ştie unde se găsesc banii, iar D.L. a replicat acestora că ea nu deţine niciun ban din cei ce se cuveneau părţilor vătămate, deoarece întreaga sumă produsă de către părţile vătămate, aproximativ 10.500 Euro a preda-o inculpatului P.N. Părţile vătămate s-au întors în ţară fără niciun ban, având asupra lor doar banii necesari pentru achitarea contravalorii călătoriei.

În toată această perioadă inculpatul nu a muncit nicăieri, deşi a făcut mai multe cheltuieli, inclusiv cele legate de deplasările sale în România.

Inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor însă vinovăţia sa este în afara oricărui dubiu stabilită prin declaraţiile părţilor vătămate care se coroborează atât între ele, cât şi cu declaraţiile numitei D.L., în ceea ce o priveşte pe partea vătămată S.C.A. urmând a se avea în vedere declaraţia sa din faza de urmărire penală, revenirea în instanţă fiind, în mod evident făcută, de complezenţă.

Faptele inculpatului, astfel cum au fost reţinute anterior, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal (în formă continuată), reţinându-se că în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a recrutat, prin fraudă, folosindu-se de afirmaţia mincinoasă că le va ajuta să-şi găsească un loc de muncă în Germania, pe părţile vătămate R.G., F.F., S.M.S. şi S.C.A., în scopul exploatării lor prin practicarea prostituţiei în cluburi de noapte din Germania.

În baza acestor texte de lege şi având în vedere criteriile de individualizare ale pedepselor prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru fapta săvârşită de către inculpat, gradul de pericol social a infracţiunii,  împrejurarea că faptele au fost săvârşite prin 4 acte materiale, că acestea s-au îndreptat împotriva a patru părţi vătămate, modalitatea săvârşirii faptelor şi urmările produse, ca şi persoana inculpatului care nu are antecedente penale tribunalul îl va condamna pe acesta la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a-b Cod penal.

Având în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, că potrivit referatului de evaluare întocmit de Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud, acesta prezintă perspective de reintegrare socială, că inculpatul este încadrat în muncă în Germania, fiind caracterizat favorabil de angajator şi luând în considerare şi faptul că în cei 6 ani scurşi de la comiterea faptelor inculpatul nu a mai săvârşit alte infracţiuni, tribunalul apreciază că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpat care, chiar şi fără executarea pedepsei, nu va mai comite şi alte infracţiuni, astfel că în baza art. 861 Cod procedură penală va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, stabilind, conform art. 862 Cod penal, un termen de încercare de 5 ani.

Pe durata termenului de încercare tribunalul îl va obliga pe inculpat să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. 1 lit. a-d Cod penal, respectiv: a) să se prezinte, trimestrial, în primul an al termenului de încercare şi semestrial în următorii 4 ani la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud; b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă, precum şi orice deplasare ce depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea; c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informaţii de natură a-i fi controlate mijloacele sale de existenţă.

Totodată, inculpatul va fi atenţionat asupra dispoziţiilor art. 864 Cod penal, făcându-se şi aplic. art. 71 alin. 5 raportat la art. 64 lit. a-b Cod penal.

În ce priveşte latura civilă a cauzei, se va constata că părţile vătămate S.A.C. şi F.F. nu s-au constituit părţi civile.

În temeiul dispoziţiilor art. 14, art. 346 Cod procedură penală, raportat la art. 998 Cod civil, inculpatul va fi obligat la plata sumelor reprezentând daune morale către părţile vătămate S.M.S., şi R.G., în cuantumul solicitat de acestea, de 2500 Euro şi respectiv 3000 Euro sau contravaloarea în lei la data plăţii, apreciindu-se că acestea se impun prin prisma prejudiciului moral suferit de părţile vătămate, a duratei în care au fost exploatate, a sentimentului de ruşine şi umilinţă la care au fost supuse.

În ce priveşte pretenţiile civile (daune materiale) formulate de către aceleaşi părţi vătămate, acestea urmează a fi respinse, întrucât nu numai că nu au fost dovedite, însă sumele de bani solicitate, reprezentând veniturile obţinute din practicarea prostituţiei, nu ar putea fi oricum acordate părţilor vătămate cu titlul de despăgubiri civile, fiind obţinute din activităţi ilegale.

În temeiul art. 19 din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 alin. 1 lit. e Cod penal se va dispune confiscarea de la inculpat a sumei obţinute şi însuşite prin săvârşirea infracţiunii pentru care s-a dispus condamnarea sa, în cuantum total de 10.785 Euro sau contravaloarea în lei la data plăţii.

Pentru stabilirea acestei sume s-au avut în vedere declaraţiile părţilor vătămate S.C., în sensul că din practicarea prostituţiei a realizat 285 Euro, S.M.S., în sensul că în cele aproximativ 3 luni de zile a „produs” aproximativ 6.000 Euro (8.000 Euro în cursul cercetării judecătoreşti), instanţa alegând prima sumă (6.000 Euro), ţinând cont de faptul că prima sumă s-a declarat atunci când faptele deduse judecăţii erau mai proaspete în mintea părţii vătămate, pe de altă parte, după cum constant s-a declarat, din suma obţinută se scădea şi cheltuiala cu hrana şi cazarea părţilor vătămate (aproximativ 10 Euro/zi), F.F., că din practicarea prostituţiei ar fi obţinut mai mult de 1.000 Euro, respectiv 3.000 Euro, potrivit declaraţiei date în cursul cercetărilor judecătoreşti, instanţa reţinând suma de 1.500 Euro în ce o priveşte pe această parte vătămată, raportat şi la declaraţiile celorlalte părţi vătămate, precum şi la împrejurarea că s-au făcut cheltuieli cu masa şi cazarea şi în ce o priveşte pe această parte vătămată şi R.G., aceasta declarând că a realizat aproximativ 3.000 Euro din practicarea prostituţiei, la fel cu declaraţia lui S.C.A. (că această parte vătămată ar fi realizat 3.000 Euro), iar pe parcursul cercetărilor judecătoreşti că ar fi realizat 7.000 Euro, sumă din care se scădeau cheltuielile legate de cazarea şi masa părţii vătămate, instanţa apreciind că se impune reţinerea sumei de 3.000 Euro raportat şi la declaraţiile celorlalte părţi vătămate şi la declaraţia acesteia la urmărire penală, când faptele deduse judecăţii erau mai proaspete în memoria acesteia (285+6.000+1.500+3.000=10.785) (judecător Preda Liliana Elisabeta).

Domenii speta

Spete similare