Proxenetism și participație improprie la infracțiunea de spălarea banilor

Sentinţă civilă 4 din 15.01.2019


Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați cu nr. ....../P/2017 a fost trimis în judecată inculpatul I.A.N., pentru săvârșirea infracțiunilor de proxenetism și participație improprie la infracțiunea de spălarea banilor, prevăzute de art. 213 alin. 1 Cod Penal și art. 52 alin. 3 Cod penal raportat la art. 29 alin. 1 lit. c din legea 656/2002, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.

În actul de sesizare s-a reținut că, în perioada 2014 – 2016 a determinat persoana vătămată L.C.L. să întrețină raporturi/acte sexuale cu mai mulți bărbați/să practice prostituția la bordeluri din Austria, Germania și Elveția obținând, potrivit susținerilor persoanei vătămate, suma de aproximativ 100.000 euro, pe care i-a predat-o inculpatului personal sau prin intermediul serviciilor de transfer rapid a sumelor de bani ori prin intermediul unei unități bancare. În sarcina acestuia s-a mai reținut că, în data de 14.10.2016 a determinat cu intenție, pe numita I.F., mama sa, să achiziționeze autoturismul BMW 730D, cu numărul de identificare ............, cu seria motor ............, cu capacitatea cilindrică 2993 cm3, cu numărul de înmatriculare GL-00-XXX, plătind/folosind suma de 10.500 euro, provenită din săvârșirea infracțiunii de proxenetism a cărei proveniență era cunoscută doar de inculpat.

(...)

În ceea ce privește participația improprie la infracțiunea de spălare de bani, prevăzută de art. 29 alin.1 lit. c din Legea nr. 656/2002, reținută în sarcina inculpatului, instanța apreciază că se impune achitarea inculpatului, raportat la cele arătate prin considerentele Deciziei nr. 418 din 2018 a Curții Constituționale, unde s-a apreciat că dobândirea sau deținerea, ce constituie două dintre modalitățile alternative ale elementului material al infracțiunii de spălare a banilor, reglementată la art. 29 alin. 1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, sunt, în realitate, situații de fapt rezultate, în mod inevitabil, din comiterea infracțiunii din care provin bunurile dobândite sau deținute, și nu acțiuni separate, de sine stătătoare, care să poată fi săvârșite de autorul infracțiunii predicat la un moment ulterior consumării acesteia, pe baza unei rezoluții infracționale distincte. Așa fiind, prin natura lor, dobândirea și deținerea bunurilor provenite din săvârșirea unor infracțiuni, de către subiectul activ al infracțiunilor în cauză, nu pot fi disociate de infracțiunile predicat și, prin urmare, nu pot fi analizate ca infracțiuni separate.

La rândul său, modalitatea alternativă ce constă în folosirea bunurilor, cunoscând că acestea provin din săvârșirea unei infracțiuni, de către subiectul activ al infracțiunii în cauză, este o acțiune care poate fi realizată ulterior momentului consumării infracțiunii predicat, potrivit unei rezoluții infracționale distincte, însă, prin natura sa, activitatea de folosire a unor bunuri de către persoana care a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, în scopul obținerii acestor bunuri, este o activitate mai degrabă firească, ce nu presupune, în sine, existența unei noi rezoluții infracționale. Aceasta, întrucât, în mod logic, de regulă, dobândirea licită sau ilicită a unor bunuri se face în vederea folosirii lor. Prin urmare, simpla folosire a bunurilor rezultate din comiterea unei infracțiuni de către subiectul activ al infracțiunii săvârșite nu corespunde de plano scopului avut în vedere de legiuitor cu ocazia reglementării infracțiunilor de spălare a banilor, acela de a disimula proveniența bunurilor obținute din infracțiuni.

Extrapolând considerentele anterior expuse la cauza de față, instanța apreciază că fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul I.A.N nu întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de participație improprie la infracțiunea de spălare de bani, prevăzută de art. 52 alin. 3 Cod penal raportat  la ar.t 29 alin.1 lit.c din Legea nr. 656/2002 și prin urmare nu este prevăzută de legea penală ca infracțiune. Pe cale de consecință în temeiul art. 396(5) în referire la art. 16(1)(b) teza I Cod Procedură Penală, singura soluție care poate fi dispusă în cauză cu privire la această infracțiune reținută în sarcina inculpatului este achitarea.