Tâlhărie

Tribunalul Arad prin sentinţa penală nr. 402 din 12.11.2015, în baza art. 236 Cod penal rap. la art. 234 alin.1 lit.f Cod penal cu aplicarea art. 77 lit.d şi e Cod penal, art. 5 Cod penal şi art. 396 alin.10 Cod procedură penală condamnă pe inculpatul X la:

- 10(zece) ani închisoare pentru infracţiunea de tâlhărie calificată urmată de moartea victimei

În baza art. 67 alin.2 Cod penal aplică inculpatului X pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a, b, d Cod penal, pe o perioadă  de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 65 Cod penal aplică inculpatului X pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit.a, b şi d Cod penal.

În baza art.114 alin.2 lit.b Cod penal, art. 115 alin.1 pct.2 lit.b, alin.2 Cod penal, dispune faţă de inculpatul minor Y, aplicarea măsurii educative privative de libertate prevăzută de art. 125 Cod penal, respectiv a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă de 5 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată urmată de moartea victimei prevăzută de art. 236 Cod penal rap. la art. 234 alin.1 lit.f Cod penal cu aplicarea art. 77 lit. e Cod penal şi art. 113 alin.3 Cod penal.

În baza art. 134 alin.2 Cod penal dispune executarea măsurii educative într-un penitenciar.

În baza art. 129 alin.1 Cod penal dispune ca prezenta măsură educativă aplicată inculpatului Y şi măsura educativă a internării într-un centru de detenţie cu executarea în penitenciar pe o perioadă de 5 ani aplicată prin sentinţa penală nr. 1269 din 10 iunie 2015 a Judecătoriei Arad definitivă prin neexercitarea căii de atac, să execute o singură măsură educativă privativă de libertate prevăzută de art. 125 Cod penal, respectiv internarea într-un centru de detenţie pe o perioadă de 5 ani, cu executarea măsurii într-un penitenciar în condiţiile art. 134 alin.2 Cod penal.

În baza art. 125 alin.3, art. 127 Cod penal, art. 72 alin.1 Cod penal scade din durata acestei măsuri educative privative de libertate perioada executată de la 29 decembrie 2014 până la zi.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei penale nr. 1269 din 10 iunie 2015 a Judecătoriei Arad.

În baza art. 107, art. 108 lit.a şi art. 109 Cod penal aplică inculpaţilor X şi Y  măsura de siguranţă a obligării la tratament medical până la însănătoşire sau până la obţinerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol.

Constată că numitul I nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În baza art. 397, art. 25, art.19 alin.1, art. 20 alin.1 şi 2 Cod procedură penală admite acţiunea civilă exercitată de partea civilă F şi în consecinţă:

În temeiul dispoziţiilor art. 1349, art. 1357 alin.1, art. 1381 şi art.1386 Cod civil obligă inculpaţii în solidar să plătească părţii civile F suma de 100 lei cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 112 alin.1 lit. b Cod penal confiscă în vederea distrugerii o lopăţică dreptunghiulară cu coada de 40 cm, depusă la Camera corpuri delicte a Tribunalului Arad. 

În baza art. 7 alin.1 rap. la art. 4 alin.1 lit.b din Legea nr. 76/2008 modificată dispune prelevarea de la inculpaţii X şi Y a probelor biologice în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad nr. 792/P/2013 înregistrat la această instanţă la data de 4 iunie 2015 au fost trimişi în judecată inculpaţii X şi Y pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 236 Cod penal rap. la art. 234 lit.f Cod penal.

S-a reţinut în sarcina inculpaţilor prin rechizitoriu că în ziua de 21.11.2013 au pătruns fără drept în curtea şi locuinţa victimei A din localitatea S , nr. 809 şi i-au aplicat acesteia mai multe lovituri pentru a sustrage suma de 100 lei, cauzându-i leziuni care au dus la decesul acesteia.

Procedura de Cameră Preliminară.

Prin încheierea Camerei de Consiliu din 2 iulie 2015 dată de judecătorul de Cameră Preliminară din cadrul Tribunalului Arad, în baza art. 346 alin.2 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriului nr.792/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad privind pe inculpaţii X şi Y trimişi în judecată pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 236 Cod penal rap. la art. 234 lit.f Cod penal, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii cauzei.

Poziţia procesuală a inculpaţilor.

În faza de urmărire penală inculpatul X a recunoscut comiterea faptei, arătând modalitatea de comitere a acesteia şi a ajutat la stabilirea adevărului în cauză.

În faţa instanţei inculpatul X a recunoscut comiterea faptei, solicitând judecarea cauzei în procedura recunoaşterii vinovăţiei. În cursul audierii sale, inculpatul X iniţial a precizat că a comis fapta singur, pentru ca ulterior să revină şi să arate că la săvârşirea acesteia a participat şi inculpatul Y.

În cursul urmăririi penale inculpatul Y a recunoscut comiterea faptei, a precizat în detaliu modalitatea de săvârşire a acesteia şi a ajutat la stabilirea adevărului în cauză.

Audiat în faţa instanţei, în prezenţa avocatului desemnat din oficiu şi a interpretului de limbă maghiară, inculpatul Y nu a recunoscut comiterea faptei, precizând că în faza de urmărire penală a recunoscut întrucât a fost bătut de organele de poliţie şi i-a fost teamă de aceştia.

Din ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză atât în faza de urmărire penală respectiv - procesul – verbal de consemnare a actelor premergătoare, proces – verbal cercetare la faţa locului cu anexe, raport medico – legal necropsie, proces – verbal reconstituire, declaraţiile inculpatului X, declaraţiile inculpatului Y, declaraţiile părţii civile  I, declaraţiile părţii civile  F, declaraţiile martorilor C, G, S, P, S, T, sentinţele penale de condamnare ale inculpaţilor de către Judecătoria Chişineu – Criş, cât şi în mod  nemijlocit, în condiţii de oralitate şi contradictorialitate în faţa instanţei şi anume – declaraţia părţii civile I, declaraţiile martorilor P, C, T, S, G, M, R, N, declaraţiile inculpaţilor, instanţa reţine următoarea:

Stare de fapt.

Victima A, persoană în vârstă de 78 ani, locuia în localitatea S nr. 809 jud. Arad, singură. Între victima A şi fiul său I s-a încheiat un contract de întreţinere autentificat sub nr. 691 din 23 august 2006 de către Biroul Notarului Public „CSM” , în temeiul căruia acesta o întreţinea şi o vizita de aproximativ 2-3 ori pe săptămână. Aceasta era pensionară  având o pensie în sumă de 380 lei lunar.

În ziua de 19.11.2013, I împreună cu martorul S – cumnatul,  s-au deplasat la locuinţa victimei , unde au efectuat lucrări agricole (arat) în grădina casei din S, lucrare pentru care victima A i-a plătit martorului suma de 80 lei. Seara, fiul I s-a întors la locuinţa sa din Chişineu – Criş, iar cumnatul său s-a întors la locuinţa sa din com. Ş.

Ca de obicei, victima I nu a ieşit din locuinţă, lucrând prin casă şi grădină, iar ultima persoană care a văzut-o în viaţă a fost vecina sa  - martora, care declară că aceasta în data de 20 noiembrie 2013 încă lucra în curte, lângă cămara de lemne.

În următoarele două zile victima nu a mai văzută de nici o persoană.

În ziua de vineri, 22 noiembrie 2013, după amiază, când poştaşul a venit cu pensia, a constatat că uşa de la intrarea în curtea locuinţei victimei era încuiată, motiv pentru care l-a rugat pe martorul T – vecin cu aceasta, să vină şi să vadă dacă victima este sau nu acasă. Martorul  T a sărit gardul de lângă poartă, a intrat în locuinţă şi a găsit-o pe victima A căzută pe podea în camera din spatele locuinţei, iar în zona de lângă regiunea capului a observat că era o baltă de sânge.

A fost anunţat iniţial fiul victimei, iar apoi organele de poliţie locale şi judeţene, care la rândul lor au sesizat Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, despre împrejurarea că victima a fost găsită moartă în condiţii suspecte în locuinţa sa din comuna S, jud. Arad.

În cursul anului 2014, după ce pe raza oraşului Chişineu – Criş, a comunei M şi în zona comunei S jud. Arad, s-au comis mai multe tâlhării, victime fiind persoane în vârstă, iar modul de operare era asemănător cu cele petrecute în luna noiembrie 2013, inculpaţii X şi Y– la acea dată minor – au recunoscut şi săvârşirea unei tâlhării comise asupra unei bătrâne cu numele de A şi au arătat că au sustras de la aceasta suma de 100 lei.

Fiind prezentaţi la Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad şi audiaţi de către procuror, inculpaţii X şi Y au recunoscut că într-o după amiază din luna noiembrie 2013, s-au deplasat pe jos în comuna S, unde sora lor este căsătorită cu groparul de la cimitirul comunei, respectiv martorul G.

Au hotărât să sustragă prin violenţă bani de la persoane în vârstă, care locuiesc singure şi în acest context şi-au amintit de existenţa victimei A. Afirmativ, au ajuns în locuinţa victimei A, după ce au intrat prin grădina din spatele casei şi pentru că aceasta a refuzat să le spună unde are  ascunşi banii, au lovit-o cu o bâtă (luată din gard) şi cu o lopăţică găsită în casă lângă soba de lemne.

Faţă de recunoaşterea făcută de cei doi inculpaţi, prin ordonanţa din data de 8 ianuarie 2015 s-a dispus efectuarea unei reconstituiri în comuna S, jud. Arad, ocazie cu care ambii inculpaţi, în prezenţa avocaţilor desemnaţi din oficiu, a interpretei de limba maghiară, a martorilor asistenţi şi a unui asistent social din cadrul Primăriei S, au indicat cu exactitate modul de comitere al faptei.Inculpaţii au arătat că o cunoşteau pe  A întrucât de mai multe ori au dorit să lucreze la aceasta ca zilieri, însă de fiecare dată au fost refuzaţi.

În ziua în care au pătruns în locuinţa acesteia, inculpaţii au trecut prin gardul din spatele casei şi de acolo, din gard au luat fiecare câte un bâţ din lemn. Cei doi inculpaţi au găsit-o pe victimă în camera din spatele locuinţei, unde afirmativ de curând aprinsese focul în sobă. Aceştia i-au cerut să le dea bani, iar când victima i-a refuzat, inculpatul A s-a enervat şi a pus-o forţat pe patul din stânga camerei şi amândoi inculpaţii au lovit-o, inculpatul A cu o bâtă, iar inculpatul Y cu o lopăţică care era în apropierea sobei cu lemne.

De sub perna patului din dreapta, inculpatul X a luat suma de 100 lei, pe care declară că a împărţit-o cu fratele său şi au cumpărat mâncare pentru familie.

Inculpaţii în toate declaraţii date au susţinut că în momentul în care au părăsit locuinţa, victima nu era moartă şi că a rămas întinsă pe patul din partea stângă a camerei, raportată la uşa de intrare. Cu ocazia cercetării la faţa locului, victima a fost găsită căzută pe pardoseala camerei, în apropierea mesei, a patului din partea dreaptă şi a mobilei de bucătărie. 

Ambii inculpaţi au recunoscut că au şters lopăţica cu o bucată de cârpă care era în cameră, pe care au abandonat-o în locuinţă în locul în care a fost găsită cu ocazia cercetării la faţa locului. De asemenea, inculpatul Y a aşezat lopata, după ce a şters-o, atârnată lângă sobă, iar băţul de care s-a folosit inculpatul X la lovirea victimei, afirmativ a fost aruncat în spatele grădinii.

Cu ocazia efectuării reconstituirii din data de 09.01.2015, inculpaţii au arătat în mod concret că şi la această faptă intenţionau să folosească acelaşi mod de operare, în sensul că după comiterea tâlhăriei încuiau pe dinafară uşa de la intrare de la locuinţă, victima rămânând închisă în interior. În fotografia de la reconstituire, inculpatul X a arătat locul de unde a luat cheile locuinţei - respectiv de pe un cui de la poarta de intrare în curte – dar, cheile nu s-au potrivit şi de aceea le-au abandonat în locuinţa victimei, unde de altfel au şi fost găsite cu ocazia cercetării la faţa locului. Uşa casei a rămas descuiată, aşa cum a fost găsită de către martorul T în ziua de 22 noiembrie 2013. Inculpaţii au părăsit locuinţa prin grădina din vecini, care are ieşire la stradă şi care era proaspăt arată.

Din Raportul medico–legal de necropsie nr. 325/A3/12.01.2015 întocmit Serviciul Judeţean de Medicină Legală Arad rezultă că moartea victimei A a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei şi contuziei meningo-cerebrale consecutiv unui traumatism cranio –facial cu fractură de boltă şi bază de craniu şi fractură complexă masiv facial. S-a concluzionat că leziunile traumatice descrise au putut fi produse prin loviri directe, multiple, repetate cu un corp dur – corp dur alungit, cu densitate mare, posibil cu muchii şi moartea antedatează momentului autopsiei cu 2-3 zile.

Încadrarea juridică.

Agravanta prevăzută de art. 236 Cod penal se caracterizează prin rezultatul final deosebit de grav al acţiunilor specifice tâlhăriei acestea producând moartea victimei.

Este necesar ca făptuitorul să acţioneze cu intenţie în ceea ce priveşte săvârşirea faptei de tâlhărie, dar sub forma culpei faţă de urmarea mai gravă produsă, în sensul că a prevăzut-o, dar a crezut fără temei că nu se va produce, ori nu a prevăzut-o, deşi putea şi trebuia să o prevadă, acţionând sub forma praeterintenţiei.

Faptele inculpaţilor X şi Y astfel cum au fost descrise mai sus constituie infracţiunea de tâlhărie urmată de moartea victimei prevăzută de art. 236 Cod penal rap. la art. 234 alin.1 lit. f Cod penal.În privinţa inculpatului X sunt aplicabile şi dispoziţiile art.77 lit. d şi e Cod penal iar pentru inculpatul Y cele ale art. 77 lit.e Cod penal.

În ceea ce priveşte aplicarea legii penale în timp, se constată că legea penală mai favorabilă este Noul Cod penal, deoarece limitele de pedeapsă sunt mai reduse comparativ cu cele prevăzute în art. 211 alin.3 Cod penal anterior.

Individualizarea judiciară a pedepselor.

La individualizarea pedepselor ce urmează a se aplica inculpaţilor instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv gravitatea infracţiunii săvârşite şi periculozitatea infractorului. În privinţa acesteia, tribunalul are în vedere faptul că, inculpaţii au comis fapta asupra unei persoane în vârstă, aplicând multiple lovituri în special în zona capului, împrejurarea că au părăsit locul faptei, lăsând victima fără ajutor.

În privinţa inculpatului X instanţa reţine faptul că provine dintr-o familie cu mulţi copii, care nu îşi pot asigura strictul necesar unei vieţi decente, membrii familiei nu realizează venituri stabile, mama inculpatului are probleme de sănătate(tulburări de comportament cu episod psihotic halucinant delirant), inculpatul nu are studii, are antecedente penale, fiind condamnat pentru comiterea unor fapte similare (tâlhărie asupra unor persoane în vârstă ), atitudinea oscilantă avută pe parcursul desfăşurării procesului penal precum şi concluziile raportului de evaluare întocmit de Serviciul de probaţiune Arad. Astfel, s-a apreciat că inculpatul X nu deţine suficiente resurse interne dar nici externe pentru a se reintegra în societate, prezentând un risc crescut de a comite din nou infracţiuni.

Din raportul de expertiză medico- legală psihiatrică nr. 460 din 27 martie 2015 întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Arad rezultă că inculpatul X este diagnosticat cu retard mental moderat cu tulburări de comportament  şi raportat la momentul comiterii faptei s-a apreciat că discernământul său a fost diminuat, comisia recomandând necesitatea instituirii măsurilor de siguranţă privind obligarea la tratament medical.

Referitor la inculpatul Y tribunalul reţine că provine dintr-o familie cu mulţi copii, având caracteristica definitorie sărăcia pregnantă, membrii familiei realizează venituri ocazionale, mama inculpatului are probleme de sănătate(tulburări de comportament cu episod psihotic halucinant delirant), inculpatul era minor la data comiteri faptei, nu are studii, are antecedente penale, fiind condamnat pentru comiterea unor fapte similare (tâlhărie asupra unor persoane în vârstă ), atitudinea oscilantă avută pe parcursul desfăşurării procesului penal precum şi concluziile raportului de evaluare întocmit de Serviciul de probaţiune Arad. Astfel, s-a apreciat că inculpatul Y nu deţine suficiente resurse interne(nu este un om sincer, nu recunoaşte şi nu îşi asumă comiterea niciuneia dintre faptele de care este acuzat) dar nici externe(nu are o reţea de suport social exceptând-o pe mama sa, nu are un plan structurat de viitor) pentru a se reintegra în societate, prezentând un risc crescut de a comite din nou infracţiuni.

Potrivit raportului de expertiză medico- legală psihiatrică nr. 55/A1 din 24 martie 2015 întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Arad, inculpatul Y este diagnosticat cu retard mental uşor cu tulburări semnificative de comportament şi raportat la momentul comiterii faptei s-a apreciat că discernământul său a fost uşor diminuat, comisia recomandând necesitatea instituirii măsurilor de siguranţă  privind obligarea la tratament medical.

În limitele legale ale pedepselor, instanţa în baza art. 236 Cod penal rap. la art. 234 alin.1 lit.f Cod penal cu aplicarea art. 77 lit.d şi e Cod penal, art. 5 Cod penal şi art. 396 alin.10 Cod procedură penală va condamna pe inculpatul X , la 10(zece) ani închisoare pentru infracţiunea de tâlhărie calificată urmată de moartea victimei

În baza art. 67 alin.2 Cod penal va aplica inculpatului X pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a, b, d Cod penal, pe o perioadă  de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii. În privinţa dreptului la vot garantat de art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei, acesta nu este absolut şi poate face obiectul unor limitări care trebuie apreciate de instanţă în fiecare caz în parte. În această situaţie se impune examinarea împrejurării dacă interdicţia respectă principiul proporţionalităţii. În cauză inculpatul a comis infracţiuni care aduc atingere unor relaţii sociale privind  protecţia juridică a dreptului la viaţă şi gravitatea acestora relevă că inculpatul nu are capacitatea de a aprecia asupra unor valori fundamentale. Din moment ce inculpatul a încălcat dispoziţiile legale fiind sancţionat cu pedeapsa închisorii cu executare în detenţie se impune în mod rezonabil  concluzia că inculpatul  nu este în măsură să aprecieze asupra modului  cum este guvernată ţară şi să-şi exprime opinia cu privire la alegerea corpului legislativ. Prin urmare se consideră că este proporţională şi justificată măsura interzicerii drepturilor electorale de către instanţă.

În baza art. 65 Cod penal aplică inculpatului X pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit.a, b şi d Cod penal.

Executarea prin privare de libertate este singura în măsură să asigure atât scopul coercitiv, de exemplaritate cât şi cel educativ al pedepselor în vederea îndreptării atitudinii inculpatului X faţă de comiterea de infracţiuni şi resocializarea lui viitoare pozitivă. 

În baza art.114 alin.2 lit.b Cod penal, art. 115 alin.1 pct.2 lit.b, alin.2 Cod penal, va dispune faţă de inculpatul minor Y, aplicarea măsurii educative privative de libertate prevăzută de art. 125 Cod penal, respectiv a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă de 5 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată urmată de moartea victimei prevăzută de art. 236 Cod penal rap. la art. 234 alin.1 lit.f Cod penal cu aplicarea art. 77 lit. e Cod penal şi art. 113 alin.3 Cod penal.

În raport de datele ce caracterizează persoana inculpatului Y, astfel cum rezultă din conţinutul raportului de evaluare, de vârsta acestuia având 18 ani la data pronunţării hotărârii şi celelalte criterii prevăzute de art. 74 Cod penal, analizate anterior, instanţa în baza art. 134 alin.2 Cod penal va dispune executarea măsurii educative într-un penitenciar.

Din fişa de cazier judiciar a inculpatului Y rezultă că acesta a mai fost condamnat anterior pentru comiterea unor fapte similare, fapte aflate în situaţia concursului de infracţiuni cu fapta pentru care este judecat în această cauză, astfel că, în baza art. 129 alin.1 Cod penal va dispune ca prezenta măsură educativă aplicată inculpatului Y şi măsura educativă a internării într-un centru de detenţie cu executarea în penitenciar pe o perioadă de 5 ani aplicată prin sentinţa penală nr. 1269 din 10 iunie 2015 a Judecătoriei Arad definitivă prin neexercitarea căii de atac, să execute o singură măsură educativă privativă de libertate prevăzută de art. 125 Cod penal, respectiv internarea într-un centru de detenţie pe o perioadă de 5 ani, cu executarea măsurii într-un penitenciar în condiţiile art. 134 alin.2 Cod penal.

În baza art. 125 alin.3, art. 127 Cod penal, art. 72 alin.1 Cod penal va scădea din durata acestei măsuri educative privative de libertate perioada executată de la 29 decembrie 2014 până la zi.

Va menţine restul dispoziţiilor sentinţei penale nr. 1269 din 10 iunie 2015 a Judecătoriei Arad.

Văzând recomandările Comisiei de expertiză medico- legală instanţa în baza art. 107, art. 108 lit.a şi art. 109 Cod penal va aplica inculpaţilor Y şi Y măsura de siguranţă a obligării la tratament medical până la însănătoşire sau până la obţinerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol.

Acţiunea civilă.

În faza de urmărire penală numitul I – fiul victimei s-a constituit parte civilă cu suma de 100 lei reprezentând banii sustraşi de inculpaţi după comiterea faptei.

În faţa instanţei partea civilă I a arătat că nu doreşte să participe în procesul penal în calitate de parte civilă, nu are pretenţii de la inculpaţi, solicită doar aplicarea unei pedepse maxime.

Aşadar, instanţa în baza art. 397 Cod procedură penală va constata că numitul I nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În cursul urmării penale, partea civilă F, fiul victimei a solicitat obligarea inculpaţilor la plata sumei de 100 lei, bani sustraşi de  aceştia, pretenţii pe care le-a menţinut şi în faţa instanţei.

Aşa fiind, reţinând vinovăţia inculpaţilor pentru fapte cauzatoare de prejudiciu, instanţa în baza art. 397, art. 25, art.19 alin.1, art. 20 alin.1 şi 2 Cod procedură penală va admite acţiunea civilă exercitată de partea civilă F şi în consecinţă:

În temeiul dispoziţiilor art. 1349, art. 1357 alin.1, art. 1381 şi art.1386 Cod civil va obliga inculpaţii în solidar să plătească părţii civile F suma de 100 lei cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 112 alin.1 lit. b Cod penal va confisca în vederea distrugerii o lopăţică dreptunghiulară cu coada de 40 cm, depusă la Camera corpuri delicte a Tribunalului Arad. 

În baza art. 7 alin.1 rap. la art. 4 alin.1 lit.b din Legea nr. 76/2008 modificată va dispune prelevarea de la inculpaţii X şi Y a probelor biologice în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

Deoarece  în cauză inculpaţii urmează a fi condamnaţi, având în vedere durata procesului penal, complexitatea acestuia, cheltuielile determinate de desfăşurarea judecăţii, cele ocazionate de desfăşurarea urmăririi penale precum şi dispoziţiile art. 274 alin.1 Cod procedură penală va obliga inculpaţii să plătească statului câte 800 lei fiecare cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei sentinţe inculpaţii X şi Y au declarat apel şi au fost susţinute la termenul de judecată de către apărătorul din oficiu al inculpaţilor, care, pentru inculpatul X, a solicitat reducerea cu o treime a pedepsei aplicată inculpatului, având în vedere că acesta a recunoscut faptele.

Cu privire la inculpatul Y, apărătorul din oficiu a solicitat achitarea inculpatului, apreciind că la dosar nu există probe directe care să dovedească vinovăţia acestuia. În subsidiar a solicitat reducerea pedepsei aplicată inculpatului, având în vedere că era minor la data comiterii faptei. 

Prin decizia penală nr. 199/A din 17 februarie 2016 Curtea de Apel Timişoara a respins ca nefondate apelurile declarate.

În motivarea deciziei Curtea apreciază că situaţia de fapt  a fost bine stabilită de instanţa de fond  în baza unei analize coroborate şi obiective a tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât şi  în faza de  judecată,  fapta a fost comisă cu forma de vinovăţie cerută de textul de încriminare, în mod corect reţinând instanţa de fond că în cauză sunt întrunite condiţiile angajării răspunderii  penale şi civile a inculpaţilor pentru fapta reţinută în sarcina acestora.

Din probatoriul administrat rezultă că victima A, în vârstă de 78 ani, locuia în localitatea Ş nr. 809 jud. Arad, singură. Între victima A şi fiul său I s-a încheiat un contract de întreţinere autentificat sub nr. 691 din 23 august 2006 de către Biroul Notarului Public „CSM”, în temeiul căruia I o întreţinea şi o vizita de aproximativ 2-3 ori pe săptămână. Victima era pensionară  având o pensie în sumă de 380 lei lunar.

În ziua de 19.11.2013, I împreună cu martorul S – cumnatul,  s-au deplasat la locuinţa victimei, unde au efectuat lucrări agricole (arat) în grădina casei din Ş, lucrare pentru care victima I i-a plătit martorului suma de 80 lei. Seara, fiul I s-a întors la locuinţa sa din Chişineu – Criş, iar cumnatul său s-a întors la locuinţa sa din com. Ş.

Ca de obicei, victima I nu a ieşit din locuinţă, lucrând prin casă şi grădină, iar ultima persoană care a văzut-o în viaţă a fost vecina sa  - martora S, care a declarat că aceasta în data de 20 noiembrie 2013 încă lucra în curte, lângă cămara de lemne.

În următoarele două zile victima nu a mai văzută de nici o persoană.

În ziua de vineri, 22 noiembrie 2013, după amiază, când poştaşul a venit cu pensia, a constatat că uşa de la intrarea în curtea locuinţei victimei era încuiată, motiv pentru care l-a rugat pe martorul T – vecin cu aceasta, să vină şi să vadă dacă victima este sau nu acasă. Martorul  T a sărit gardul de lângă poartă, a intrat în locuinţă şi a găsit-o pe victima A căzută pe podea în camera din spatele locuinţei, iar în zona de lângă regiunea capului a observat că era o baltă de sânge.

A fost anunţat iniţial fiul victimei, iar apoi organele de poliţie locale şi judeţene, care la rândul lor au sesizat Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, despre împrejurarea că victima a fost găsită moartă în condiţii suspecte în locuinţa sa din comuna Ş, jud. Arad.

În cursul anului 2014, după ce pe raza oraşului Chişineu – Criş, a comunei M şi în zona comunei Ş jud. Arad, s-au comis mai multe tâlhării, victime fiind persoane în vârstă, iar modul de operare era asemănător cu cele petrecute în luna noiembrie 2013, inculpaţii X şi Y – la acea dată minor – au recunoscut şi săvârşirea unei tâlhării comise asupra unei bătrâne cu numele de A şi au arătat că au sustras de la aceasta suma de 100 lei.

Fiind prezentaţi la Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad şi audiaţi de către procuror, inculpaţii X şi Y au recunoscut că într-o după amiază din luna noiembrie 2013, s-au deplasat pe jos în comuna Ş, unde sora lor este căsătorită cu groparul de la cimitirul comunei, respectiv martorul G.

Au hotărât să sustragă prin violenţă bani de la persoane în vârstă, care locuiesc singure şi în acest context şi-au amintit de existenţa victimei A. Au ajuns în locuinţa victimei I, după ce au intrat prin grădina din spatele casei şi pentru că aceasta a refuzat să le spună unde are  ascunşi banii, au lovit-o cu o bâtă (luată din gard) şi cu o lopăţică găsită în casă lângă soba de lemne.

Cu ocazia reconstituirii la faţa locului efectuată în data de 09.01.2015,  ambii inculpaţi, în prezenţa avocaţilor desemnaţi din oficiu, a interpretei de limba maghiară, a martorilor asistenţi şi a unui asistent social din cadrul Primăriei Ş, au indicat cu exactitate modul de comitere al faptei. Inculpaţii au arătat că o cunoşteau pe A întrucât de mai multe ori au dorit să lucreze la aceasta ca zilieri, însă de fiecare dată au fost refuzaţi.

În ziua în care au pătruns în locuinţa acesteia, inculpaţii au trecut prin gardul din spatele casei şi de acolo, din gard au luat fiecare câte un bâţ din lemn. Cei doi inculpaţi au găsit-o pe victimă în camera din spatele locuinţei, i-au cerut să le dea bani, iar când victima i-a refuzat, inculpatul X s-a enervat şi a pus-o forţat pe patul din stânga camerei şi amândoi inculpaţii au lovit-o, inculpatul X cu o bâtă, iar inculpatul Y cu o lopăţică care era în apropierea sobei cu lemne.

De sub perna patului din dreapta, inculpatul X a luat suma de 100 lei, pe care  a declarat că a împărţit-o cu fratele său şi au cumpărat mâncare pentru familie.

Au menţionat inculpaţii că în momentul în care au părăsit locuinţa victima nu era moartă şi că a rămas întinsă pe patul din partea stângă a camerei, raportată la uşa de intrare. Cu ocazia cercetării la faţa locului, victima a fost găsită căzută pe pardoseala camerei, în apropierea mesei, a patului din partea dreaptă şi a mobilei de bucătărie. 

Ambii inculpaţi au recunoscut că au şters lopăţica cu o bucată de cârpă care era în cameră, pe care au abandonat-o în locuinţă în locul în care a fost găsită cu ocazia cercetării la faţa locului. De asemenea, inculpatul X a aşezat lopata, după ce a şters-o, atârnată lângă sobă, iar băţul de care s-a folosit inculpatul X la lovirea victimei, a fost aruncat în spatele grădinii.

Cu ocazia efectuării reconstituirii din data de 09.01.2015, inculpaţii au arătat în mod concret că şi la această faptă intenţionau să folosească acelaşi mod de operare, în sensul că după comiterea tâlhăriei încuiau pe dinafară uşa de la intrare de la locuinţă, victima rămânând închisă în interior. Inculpatul X a arătat locul de unde a luat cheile locuinţei - respectiv de pe un cui de la poarta de intrare în curte – dar, cheile nu s-au potrivit şi de aceea le-au abandonat în locuinţa victimei, unde de altfel au şi fost găsite cu ocazia cercetării la faţa locului. Uşa casei a rămas descuiată, aşa cum a fost găsită de către martorul T în ziua de 22 noiembrie 2013. Inculpaţii au părăsit locuinţa prin grădina din vecini, care are ieşire la stradă şi care era proaspăt arată.

Din Raportul medico–legal de necropsie nr. 325/A3/12.01.2015 întocmit Serviciul Judeţean de Medicină Legală Arad rezultă că moartea victimei A a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei şi contuziei meningo-cerebrale consecutiv unui traumatism cranio –facial cu fractură de boltă şi bază de craniu şi fractură complexă masiv facial. S-a concluzionat că leziunile traumatice descrise au putut fi produse prin loviri directe, multiple, repetate cu un corp dur – corp dur alungit, cu densitate mare, posibil cu muchii şi moartea antedatează momentului autopsiei cu 2-3 zile.

Această stare de fapt rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză, respectiv  procesul – verbal de consemnare a actelor premergătoare, proces – verbal cercetare la faţa locului cu anexe, raport medico – legal necropsie, proces – verbal reconstituire, declaraţiile inculpatului X, declaraţiile inculpatului Y, declaraţiile părţii civile  I, declaraţiile părţii civile F, declaraţiile martorilor C, G, S, P , S, SI, hotărârile judecătoreşti  de condamnare ale inculpaţilor. 

Fiind audiaţi, ambii inculpaţi în cursul urmării penale au recunoscut comiterea faptei. În faza de judecată inculpatul X a recunoscut fapta, însă în unele declaraţii a arătat că a fost singur, inculpatul Y nu a fost prezent la locul faptei. În cursul judecăţii a solicitat judecata cauzei în procedura simplificată. Fiind audiat de instanţa de apel, în declaraţia luată la termenul de judecată din data 12.01.2016, inculpatul X nu a mai recunoscut comiterea faptei.  În declaraţia din data 09.02.2016, dată la instanţei de apel în  faţa completului de divergenţă, inculpatul X a arătat că a comis fapta, a omorât victima cu un par luat din gard, pentru a pătrunde în curtea casei a sărit peste un gard, după care a intrat în casă pe uşa care era descuiată. Victima era aşezată pe pat, i-a cerut bani ca să îşi ia mâncare, şi după ce victima  i-a răspuns că nu îi dă bani a lovit-o cu parul în zona capului, după care a căutat  bani în jurul pernei ce era aşezată pe pat şi de sub pernă a luat suma de 100 lei. A mai declarat inculpatul X că a fost singur, celălalt inculpat nu era cu el. A aruncat parul peste gard. În declaraţia  dată în faţa instanţei de fond şi la reconstituire a arătat  că a fost împreună cu inculpatul Y pentru că i-a fost frică de poliţie.

Inculpatul Y, fiind audiat, la urmărirea penală şi cu ocazia reconstituirii la faţa locului, a recunoscut comiterea faptei în modalitatea reţinută. În faţa instanţei de fond nu a mai recunoscut, susţinând că la urmărirea penală a recunoscut fapta  pentru că i-a fost frică. În faţa instanţei de apel, în declaraţia  dată la termenul de judecată din data de 12.01.2016, inculpatul a  declarat că nu a săvârşit fapta reţinută în sarcina sa, poliţia l-a determinat să recunoască această faptă şi că a fost bătut de organele de poliţie.

Declaraţiile inculpatului Y date în faza de judecată şi declaraţia inculpatului X dată la termenul din data de 12.01.2016, nu se coroborează cu celelalte probe administrate, din care rezultă fără putinţă de tăgadă că ambii inculpaţi au fost la locuinţa victimei, i-au cerut bani şi ca urmare a refuzului acesteia, au lovit-o în zona capului şi pe  corp cu un parul, respectiv o lopăţică, i-au luat suma de 100 lei  de sub pernă,  după care lopăţica a fost lăsată lângă sobă, iar parul a fost aruncat în grădină.

Susţinerile inculpatului Y că a fost bătut de organele de poliţie nu sunt confirmate de nicio probă existentă la dosar. Vizionând CD-ul care conţine procedura reconstituirii, Curtea  constată că inculpaţii au arătat modul de comitere a faptei, nu au fost forţaţi sau determinaţi de organele de cercetare penală să arate sau să declare într-un anumit fel ci au declarat ceea ce au dorit cu privire la fapta reţinută în sarcina lor, la întrebările adresate de către organele de cercetare şi interpret, inculpaţii au răspuns liber fără a fi exercitată vreo acţiune de violenţă verbală sau fizică faţă de aceştia.

Fapta inculpaţilor X şi Y astfel cum a fost descrisă întruneşte  elementele constitutive ale infracţiunii de  tâlhărie calificată urmată de moartea victimei,  prev. art. 236 rap. la art. alin. 1 lit. f Cod penal. Având în vedere că victima era în vârstă înaintată (78 ani), în sarcina inculpaţilor se reţine şi circumstanţa agravantă prev. de art. 77 lit. e Cod penal, iar în sarcina inculpatului X şi cea prev. de art. d – săvârşirea faptei  de către un minor dacă acesta a fost comisă împreună cu un minor.

Inculpatul X, în apel a solicitat reducerea pedepsei  la minimul special redus cu o treime întrucât a recunoscut fapta, iar inculpatul Y a solicitat achitarea.

Aceste solicitări ale inculpaţilor sunt neîntemeiate.

În ce priveşte cererea de achitare a inculpatului Y, acesta nu poate fi primită, aşa cum s-a arătat mai sus, din probele administrate în cauză şi analizate mai sus,  rezultă că inculpatul a comis infracţiunea reţinută  în sarcina sa.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei şi a măsurii educative, Curtea apreciază că prima instanţă a făcut o individualizare corectă, ţinând cont de dispoziţiile  art. 74 Cod penal, care  arată că stabilirea duratei sau a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului. Astfel, s-a avut în vedere caracterul grav al faptei săvârşite, relaţiile sociale încălcate prin comiterea acestei fapte, respectiv cele referitoare la patrimoniu şi cele referitoare la dreptul la viaţă, urmarea produsă – moartea victimei, dar şi persoana inculpaţilor care au antecedente penale,  starea psihică a acestora, precum şi atitudinea lor procesuală. 

Curtea reţine că periculozitatea faptei reţinută în sarcina inculpaţilor este sporită, fiind suprimat cel mai important  drept al persoanei care este dreptul la  viaţă.

Instanţa de apel consideră că săvârşirea infracţiunii în modalitatea reţinută, sunt împrejurări care nu justifică reducerea pedepsei aplicate inculpatului X şi o altă măsură educativă pentru inculpatul Y.

Astfel fiind, pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată inculpatului X şi măsura internării într-un centru de detenţie aplicată inculpatului Y pe o durată de 5 ani,  pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată urmată de moartea victimei, cu executare în regim de detenţie,  respectiv în penitenciar, sunt în măsură să asigure atingerea scopului, respectiv reeducarea inculpaţilor şi prevenirea comiterii de noi fapte penale.

De asemenea, în mod corect a reţinut instanţa de fond că infracţiunea din prezenta cauză este concurentă cu fapta pentru care inculpatul Y a fost condamnat prin s.p. nr. 1269 din 10 iunie 2015 pronunţată de Judecătoria Arad, rămasă definitivă prin neexercitarea căii de atac, şi în baza disp. art. 129 alin.1 Cod penal, a dispus ca inculpatul să execute o singură măsură pentru toate faptele, respectiv măsura internării într-un centru de detenţie pe o durată de 5 ani cu executare în penitenciar.

Şi pedepsele complementare şi accesorii aplicate inculpatului X au fost corect individualizate, în raport de gravitatea faptei şi persoana inculpatului.

Prin rapoartele de expertiză medico legală efectuate cu privire la inculpaţi s-a recomandat luarea măsurii de siguranţă a obligării la tratament medical, astfel că în mod judicios prima instanţă  a aplicat inculpaţilor această  măsura  până la însănătoşire sau până la menţinerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol.

În ceea ce priveşte acţiunea civilă, acesta a fost corect soluţionată de instanţa de fond, dispunând obligarea inculpaţilor la plata sumei de 100 lei către partea civilă.

Domenii speta

Spete similare