Plângerea contravenţională

6. Drept civil

„ Plângerea contraventionala”

Judecatoria Baia Mare a respins plângerea formulata de petenta. Pentru a pronunta aceasta hotarâre s-a retinut faptul caprin cererea formulata, petenta S.C.M. R.A. a formulat plângere contraventionala, împotriva procesului-verbal de contraventie, întocmit de agenti constatatori din cadrul intimatei G.F.M., solicitând anularea procesului-verbal de contraventie, iar în subsidiar transformarea amenzii în Avertisment.

În motivarea plângerii s-a aratat ca procesul-verbal atacat a fost întocmit cu încalcarea dispozitiilor art. 17 din OG 2/2001, deoarece nu cuprinde numele si prenumele contravenientului si a datei comiterii contraventiei. Lipsa acestor mentiuni este sanctionata cu nulitatea absoluta a actului atacat.

Pe fondul cauzei, petenta a aratat ca fapta retinuta în cuprinsul procesului-verbal atacat este corect descrisa, deoarece la momentul controlului petenta nu se dotase cu aparat de marcat electronic fiscal. Cu toate acestea, sanctiunea aplicata, respectiv amenda în cuantum de 8.000 lei fiind exagerat de mare.

De asemenea, s-a aratat ca potrivit art. 4 din HG 479/2003, în sensul OG 28/1999 prin livrari de bunuri si prestari de servicii direct catre populatie se înteleg acele activitati desfasurate cu caracter permanent, astfel ca nu se impune dotarea cu AMEF deoarece petenta presteaza doar cu caracter ocazional servicii catre persoane fizice.

 În subsidiar, petenta a aratat ca sanctiunea Avertismentului este suficienta pentru a-si produce scopul educativ si sanctionator. S-a aratat ca din anul 2000 pâna în noiembrie 2009, petenta a fost controlata în mai multe rânduri, însa comisarii G.F. nu au sanctionat-o pentru nedotarea cu aparat de marcat electronic fiscal.

Pe de alta parte s-a aratat ca cifra de afaceri a petentei a fost în anul 2009 de 63.885 lei, înregistrând o pierdere de 12.306 lei, astfel ca sanctiunea aplicata, respectiv 8000 lei ar duce la insolventa petentei.

De asemenea, tot sub aspectul individualizarii sanctiunii aplicate s-a aratat ca au fost emise facturi fiscale si chitante de încasare în numerar, astfel ca a fost suplinita lipsa casei de marcat.

Ulterior controlului, petenta a mai aratat ca a achizitionat casa de marcat fiscala.

În cuprinsul plângerii, petenta a invocat dispozitiile OG 2/2001, ale OUG 28/1999 si ale HG 479/2003.

Au fost anexate plângerii formulate, în copie, procesul-verbal atacat (f.6), Registrul Unic de control (f.7-9), balanta de verificare sintetica pentru luna octombrie 2009 (f.10-13), jurnal vânzari pentru perioada august 2009-octombrie 2009 (f.14-19).

Plângerea a fost formulata în termenul de 15 zile prevazut de art. 31 alin. 1 din O.G. 2/2001, fiind scutita de la plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar, potrivit dispozitiilor art.36 din Ordonanta Guvernului nr.2/2001 raportat la cele ale art. 15 lit. i din Legea nr.146/1997.

Intimata G.F.M. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea plângerii formulate, deoarece petenta trebuia sa se doteze si sa utilizeze casa electronica de marcat fiscala pentru activitatea pe care o presta.

S-a mai aratat ca, nu sunt aplicabile dispozitiile mentionate din HG 479/2003, deoarece din registrul de casa rezulta ca petenta nu a prestat servicii direct catre populatie ocazional ci vânzarea se realizeaza în fiecare luna având astfel caracter permanent.

În ceea ce priveste sanctiunea aplicata, intimata a aratat ca nu se justifica înlocuirea amenzii cu Avertisment, deoarece fapta a fost savârsita în forma continua din anul 1999 pâna în 2009.

În drept au fost invocate dispozitiile OG 2/2001 si ale OUG 28/1999.

Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:

Prin procesul-verbal atacat petenta SCM R.A. a fost sanctionata contraventional cu amenda în cuantum de 8.000 lei, potrivit art. 11 lit. b din OUG 28/1999, pentru încalcarea dispozitiilor art. 10 lit. b din acelasi act normativ.

Pentru a fi aplicata aceasta sanctiune s-a retinut în sarcina sa faptul ca a prestat diverse servicii catre persoane fizice si nu se dotase cu AMEF.

Analizând legalitatea procesului-verbal, instanta constata ca procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei a fost întocmit cu respectarea dispozitiilor prevazute de art. 17 din O.G nr.2/2001, neexistând nici un motiv de nulitate a acestuia care sa poata fi invocata si din oficiu.

Petenta a aratat, prin plângerea formulata ca actul atacat este lovit de nulitate absoluta deoarece nu cuprinde numele si prenumele contravenientului si data comiterii acesteia.

Instanta nu va retine aceasta aparare, deoarece analizând cuprinsul procesului-verbal atacat se constata ca acesta cuprinde mentiunea „de savârsirea acestor fapte se face vinovat contravenientul S.C.M. R.A.” Din acest punct de vedere se retine ca actul atacat cuprinde mentiuni cu privire la denumirea societatii contraveniente.

Sub aspectul datei savârsirii contraventiei, se retine ca nedotarea cu aparat electronic de marcat fiscal este o contraventie continua. Din acest punct de vedere instanta retine ca si la momentul controlului efectuat de catre comisarii G.F., petenta se facea vinovata de savârsirea faptei, deoarece nu se dotase cu aparat de marcat electronic fiscal .

De asemenea, se constata ca aceasta mentiune, respectiv aceea ca petenta nu s-a dotat cu AMEF, iar pâna la 26 noiembrie 2009 nu a emis bonuri fiscale, reprezinta o mentiune cu privire la data savârsirii faptei, respectiv anul 1999-26 noiembrie 2009. Sub acest aspect, instanta considera ca data savârsirii faptei este cuprinsa în descrierea acesteia, descriere facuta de agentii constatatori ai intimatei.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal atacat, instanta retine urmatoarele:

La 26 noiembrie 2009, la sediul petentei s-au prezentat agenti constatatori din cadrul intimatei pentru efectuarea unui control operativ inopinat si prin sondaj. Cu aceasta ocazie s-a constatat faptul ca petenta presteaza diferite servicii de întretinere si reparare a autovehiculelor catre persoane fizice si nu s-a dotat cu aparat electronic de marcat fiscal.

Aceasta stare de fapt retinuta în procesul-verbal atacat nu a fost contestata de petenta care a recunoscut prin plângerea formulata aceste aspecte.

Petenta a aratat ca fapta retinuta în sarcina sa nu constituie contraventia mentionata de agentii constatatori, deoarece potrivit art. 4 din HG 479/2003, „În sensul ordonantei de urgenta, prin livrari de bunuri cu amanuntul si prestari de servicii direct catre populatie se întelege acele activitati desfasurate cu caracter permanent. Nu intra în aceasta categorie eventualele livrari de bunuri si prestari de servicii direct catre persoane fizice efectuate întâmplator de catre agentii economici, altii decât comerciantii cu amanuntul.”

Instanta considera aceasta aparare neîntemeiata. Se retine, ca principalul obiect de activitate al petentei este „întretinerea si repararea autovehiculelor-cod CAEN 4520”. Astfel, aceasta activitate se desfasoara cu caracter permanent, iar nu cu caracter întâmplator.

Petenta a mai aratat ca doar ocazional presteaza activitati de reparare a autovehiculelor catre populatie. La dosarul cauzei au fost depuse Jurnalele de vânzari aferente lunilor august 2009-octombrie 2009. Potrivit acestor înscrisuri în care sunt evidentiate vânzarile efectuate de petenta în perioada sus amintita, apar un numar de 19 facturi întocmite unor persoane fizice, din totalul de 58 de facturi emise în perioada august-octombrie 2009. Astfel, se retine ca petenta a prestat aproximativ 30% din servicii unor persoane fizice. Nu se poate sustine ca repararea autovehiculelor unor persoane fizice se realizeaza doar cu titlu întâmplator. Aceasta proportie se pastreaza în fiecare dintre cele trei luni în care petenta a depus la dosar jurnalele de vânzari.

Potrivit art. 1 din OUG 28/2008, Operatorii economici care efectueaza livrari de bunuri cu amanuntul, precum si prestari de servicii direct catre populatie sunt obligati sa utilizeze aparate de marcat electronice fiscale.

Astfel, instanta considera ca nu are relevanta sub aspectul existentei contraventiei faptul ca petenta elibera clientilor facturi fiscale si încasarile se faceau pe baza unei chitante de plata. Potrivit textelor de lege mai sus mentionate, la cerere, operatorul economic va emite, obligatoriu, atât bon fiscal cât si factura fiscala clientului persoana fizica.

Având în vedere cele de mai sus, instanta considera ca fapta descrisa în cuprinsul procesului-verbal atacat si retinuta în sarcina petentei constituie contraventia pentru care petenta a fost sanctionata.

Analizând dispozitiile art. 11 lit. b din OUG 28/1999, instanta constata ca petenta a fost sanctionata pentru contraventia retinuta în sarcina sa cu amenda, cuantumul acesteia fiind minimul special prevazut de lege.

În privinta individualizarii pedepsei, instanta analizând si dispozitiile art. 5 precum si ale art. 7 din OG 2/2001, considera ca nu este întemeiata solicitarea petentei de a înlocui sanctiunea amenzii cu aceea a avertismentului.

Instanta constata ca petenta avea obligatia sa se doteze cu aparat electronic de marcat fiscal de la intrarea în vigoare a OUG 28/1999, respectiv din anul 1999. Având în vedere perioada relativ mare, 10 ani, în care petenta nu s-a dotat si nu a utilizat aparat electronic de marcat fiscal, instanta considera ca amenda aplicata este proportionala gradului de pericol social al faptei.

S-a aratat ca la momentul judecarii plângerii contraventionale s-a dotat cu AMEF, însa aceasta sustinere nu se coroboreaza cu nici una dintre probele administrate în prezenta cauza. Petenta, în masura în care sustine acest fapt era datoare, potrivit art. 1169 C.civ., sa administreze probe în acest sens.

Sustinerea ca au fost emise facturi, iar încasarile de numerar au fost efectuate în baza chitantelor fiscale nu face ca fapta sa aiba un grad de pericol social mai scazut. Dimpotriva, chiar si în cazul în care petenta era dotata cu aparat electronic de marcat fiscal, la cererea beneficiarului serviciului petenta era obligata sa emita factura fiscala.

Sustinerea ca prin emiterea facturilor si a chitantelor a fost evitata evaziunea fiscala nu va fi retinuta. Instanta considera ca acest aspect excede cadrului procesual de fata. Faptul ca au fost emise facturi si chitante ar putea constitui cel mult un element de normalitate, petentei revenindu-i aceasta obligatie potrivit normelor legale în vigoare, acest aspect neputând fi retinut, singur, ca si un element ce ar duce la înlocuirea sanctiunii amenzii cu aceea a avertismentului.

Nu va fi retinuta nici sustinerea ca petenta înregistreaza pierderi, astfel ca amenda în cuantum de 8.000 lei ar duce la insolventa S.C.M. R.A.. Acest fapt nu poate constitui un temei pentru a înlocui sanctiunea amenzii cu aceea a avertismentului. În conditiile în care, prin fapta sa petenta a încalcat o norma legala, ea trebuie sa suporte si consecintele aplicarii unei sanctiuni stabilite în limitele prevazute de actul normativ. Chiar daca la individualizarea sanctiunii trebuie sa se tina cont si de persoana contravenientului, instanta are în vedere în acest caz faptul ca amenda aplicata a fost stabilita în cuantumul minim prevazut de lege.

Analizând si dispozitiile art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, instanta considera ca sanctiunea amenzii în cuantumul minim stabilit de legiuitor este proportionala si suficienta pentru a sanctiona fapta petentei.

Domenii speta

Spete similare