Fond funciar

JUDECATORIA  BACAU JUDETUL  BACAU 

SECTIA  CIVILA

Sentinta  civila  nr.  11357/17.12.2008

Anulare  act

Deliberând asupra cererii de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei la data de 28.12.2006 sub nr. 2372/180/2006 reclamanta C M a solicitat acestei instanţe în contradictoriu cu pârâta C J B pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea hotărârii nr. 10651/21.11.2006 a pârâtei, obligarea acesteia din urmă să emită o nouă hotărâre prin care să se reconstituie reclamantei dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 53, 78 ha pădure, obligarea pârâtei să emită titlu de proprietate pentru această suprafaţă, cu cheltuieli de judecată.

Cererea este scutită de la plata taxei de timbru şi timbru judiciar în conformitate cu dispoziţiile art. 42 din Legea nr. 1/2000.

În motivare, reclamanta a arătat că este îndreptăţită la reconstituirea suprafeţei de 53,78 mp pădure şi a formulat cerere de reconstituire în acest sens dar prin hotărârea contestată s-a respins cererea sa în mod nejustificat.

A susţinut reclamanta că terenul ce se preconiza a face obiectul unui schimb cu statul a rămas în proprietatea statului fără nici un titlu.

Au fost depuse în susţinere, în copie, HCJ nr. 10651/21.11.2006.

La termenul din 7.02.2007 reclamanta a depus precizări la acţiune, în care s-a arătat că în anul 1953 a avut loc un schimb de păşuni împădurite din sectorul pastoral cu terenuri din sectorul Ministerului Gospodăriei Silvice, în cadrul căruia Primăria a cedat o suprafaţă de 169 ha teren însă a primit la schimb 110, 29 ha.

Pârâta Comisia Judeţeană nu a depus întâmpinare la cererea de chemare în judecată, însă a comunicat instanţei documentele ce au stat la baza emiterii HCJ nr. 10651/22.11.2006.

Instanţa a încuviinţat în principiu cererea de intervenţie în interes propriu a Direcţiei Silvice.

Instanţa a administrat în cauză proba cu înscrisuri şi cu expertiză topocadastrală şi silvică, rapoartele de expertiză fiind depuse la dosarul cauzei. La dosar a fost depusă şi expertiza silvică întocmită de expertul parte al reclamantei.

Analizând probele administrate în cauză prin prisma dispoziţiilor legale, instanţa reţine următoarele:

Prin cererea nr. 23/18.08.2005 Comuna prin viceprimar a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate al comunei asupra suprafeţei de 128 ha, din care 38 ha păşune împădurită şi 90 ha pădure (f. 164).

Prin Hotărârea nr. 10651/21.11.2006, Comisia Judeţeană a respins cererea formulată de Comuna  X având în vedere că terenul solicitat a intrat în proprietatea Statului Român în urma unui schimb de terenuri, schimb realizat cu acordul ambelor părţi, pe bază de echivalenţă a valorii terenurilor schimbate şi cu aprobarea Consiliului de Miniştri (f. 95).

La emiterea acestei hotărâri s-au avut în vedere documentele care vizau situaţia schimbului de terenuri ce a avut loc între Primăria  şi Statul Român.

Astfel, după cum rezultă din „Fişa izlazului comunei” ( f. 107), locuitorii satelor P, T şi U au solicitat efectuarea unui schimb cu Statul, având în vedere că izlazul de la S era prea departe de utilizat, în sensul că comuna urma să cedeze pădurea de la S iar statul să dea teren pentru izlaz din pădurea statului R. Din acelaşi act rezultă dă Ocolul Silvic a comunicat refuzul statului faţă de acest schimb.

Prin Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 1306/25 aprilie 1953 se aprobă efectuarea unor schimburi de păşuni împădurite (f. 146), iar prin Ordinul nr. 461/3.aug. 1955 (f. 144), s-a aprobat schimbul de terenuri în sensul că Ocolul Silvic Fântânele preda Primăriei comunei L suprafeţele de 40 ha pădure la punctul R, 10 ha pădure la B şi 60 ha la punctul B, iar Primăria comunei preda Ocolului Silvic 169 ha păşune.

În anul 1957 Ministerul Agriculturii întocmeşte un referat din care rezultă că schimbul făcut între Ocolul Silvic şi comuna privind suprafaţa de 60 ha din punctul B nu îndeplineşte condiţiile legale, astfel că s-a solicitat anularea acestui schimb (f. 106).

Prin procesul verbal din 1956 se stabileşte că suprafaţa de 60 ha din pct B trece la Ocolul Silvic deoarece nu este apt pentru izlaz, iar suprafaţa de 60 ha din punctul Slatina trece în proprietatea sfatului (f. 104).

Prin decizia din 1959 a Comitetului Executiv a Sfatului Popular se transmite di folosinţa Sfatului Popular în folosinţa şi adminsitraţia Ministerului şi Agriculturii suprafaţa de 60 ha din comuna L în punctul Izlaz B.

Ulterior, prin Ordinul 171/1959 al Ministerului Agriculturii, se transmite de la ministerul amintit la Sfatul Popular pentru păşunea comunei, suprafaţa de 60 ha la punctul Slatina. Potrivit aceluiaşi ordin, Ministerul primeşte în schimb suprafaţa de 60 ha teren din punctul Izlaz B expertiza efectuată în cauză ( f. 247-250) expertul topocadastral a concluzionat că după ultimul schimb de terenuri din 1959 sectorul silvic avea 169 ha în punctele Izlaz B şi S iar Comuna L avea 114 ha în punctele pr. M, R, Bşi S. La rândul său, realizând o expertiză a valorii terenurilor ce au făcut obiectul schimbului (f. 348-354), expertul silvic a constatat că contravaloarea terenurilor predate de comuna a fost de 40.914.598 lei iar cele primite de la Ocolul Silvic a fost de 53.803.082 lei, echivalenţă stabilită în raport de momentul efectuării schimburilor, astfel cum rezultă din cuprinsul raportului.

Pe de altă parte, în referatul ce a fost întocmit de Comisia Judeţeană este amintită Legea nr. 1246 / 28 aprilie 1933. Potrivit acestui act normativ, art. 3, dacă folosinţa actualelor păşuni, nu corespunde scopului, din cauza depărtării prea mari, comunele beneficiare pot cere, cu acordul părţilor, schimbarea în tot sau în parte a păşunilor cu alte suprafeţe de păduri sau terenuri de alte categorii de culturi, din proprietatea lor, a Statului sau a particularilor. Potrivit art. 4, schimburile prevăzute nu se vor putea face decât cu acordul părţilor, pe baze de echivalenţă a valorii terenurilor schimbate şi cu aprobarea Consiliului de Miniştri, la propunerea Ministerului de Agricultură şi Domenii.

Prin schimburile succesive intervenite între Comuna şi Stat s-a urmărit atingerea scopului pentru care s-au constituit păşunile comunale, la solicitarea locuitorilor comunei, prin urmare, aceste schimburi s-au făcut la momentul respectiv cu acordul părţilor, aspect necontestat de nimeni şi cu respectarea dispoziţiilor legii din 1933.

Pe de altă parte, dispoziţiile Legii nr. 18/1991 au ca obiect stabilirea dreptului de proprietate prin constituire sau reconstituire asupra terenurilor care au fost preluate în cooperativa agricolă de producţie  ( art. 8), asupra terenurilor preluate prin legi speciale ( art. 37) şi asupra anumitor terenuri care au făcut obiectul exproprierii ( art. 39).

În cauza de faţă, având în vedere situaţia expusă anterior, instanţa apreciază că nu sunt aplicabile dispoziţiile legii nr. 18/1991, terenurile care au făcut obiectul schimburilor din perioada 1953- 1959 neputând fi considerate ca preluate prin legi speciale, expropriate sau cooperativizate în sensul legii fondului funciar. În contextul în care s-ar aprecia de către reclamantă că s-a schimburile nu au fost legal efectuate, atunci aceasta ar avea alte căi legale pentru restabilirea dreptului său, dar nu cerere întemeiată pe legile fondului funciar. Aceste legi, având o natură specială, nu se pot extinde peste domeniul terenurilor prevăzute în însuşi actul normativ. Legile fondului funciar reglementează situaţia unor terenuri preluate, generic, în mod abuziv, or în cauză trecerea terenurilor dintr-un domeniu în altul a făcut obiectul unor operaţiuni de schimb, care presupun acordul părţilor, nefăcându-se de altfel, dovada vreunui dezacord şi acest lucru neputând rezulta exclusiv din diferenţa strict valorică a terenurilor schimbate.

Având în vedere astfel că efectuarea schimburilor succesive a fost realizată în baza acordului părţilor, aspect necontestat, şi în temeiul unor dispoziţii legale, altele decât cele reglementate de legea nr. 18/1991, instanţa apreciază că cererea de reconstituire formulată de reclamantă este neîntemeiată, astfel încât nu se impune anularea Hotărârii Comisiei Judeţene nr. 10651/21.11.2006 din acest punct de vedere.

Nulitatea hotărârii nu rezultă nici sub aspect procedural, din punct de vedere al adoptării acesteia, fiind îndeplinită condiţia majorităţii de voturi, astfel cum rezultă din semnăturile existente pe hotărâre. Instanţa apreciază de asemenea că nu are relevanţă asupra legalităţii hotărârii sub aspect formal, modul în care a fost întocmit referatul ce a stat la baza ei, H.G. nr. 890/2005 având în vedere doar ipoteza adoptării hotărârii însăşi cu majoritate de voturi ( art. 8 ).

Având în vedere soluţia asupra primului capăt de cerere, constatând pentru motivele expuse anterior că reclamanta nu este îndreptăţită la reconstituire în baza legii nr. 18/1991, instanţa va respinge ca neîntemeiate şi celelalte capete de cerere, referitoare la emiterea unei noi hotărâri şi a unui titlu de proprietate.

În privinţa cererii de intervenţie, constatând că Direcţia Silvică în calitate de reprezentantă a Regiei Naţionale a Pădurilor are ca obiect de activitate administrarea fondului forestier, iar prin cererea de intervenţie a solicitat constatarea calităţii de administrator a terenurilor cu vegetaţie forestieră, nesolicitând astfel realizarea unui drept propriu în raport cu părţile din proces, faţă de dispoziţiile art. 49 C.pr.civ., va respinge cererea ca neîntemeiată.

În privinţa cheltuielilor de judecată, având în vedere că reclamanta a căzut în pretenţii, va respinge acesteia ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare