Contestaţia debitorului privind starea de încetare de plăţi.Invocarea prejudiciului de imagine ca urmare a cererii introductive.
Executarea silită este reglementată ca modalitate de valorificare a unui titlu constatator al unei creanţe, în măsura în care debitorul – ca titlular al obligaţiei – se opune la îndeplinirea ei benevolă.
Prin urmare, creditorul nu poate fi considerat de rea-credinţă în condiţiile în care procedează la urmărire silită în baza unui titlu executor, chiar în condiţiile Legii nr. 64/1995, iar debitorul nu poate invoca un prejudiciu de imagine prin faptul că împotriva sa a fost iniţiată procedura colectivă, dacă nu probează şi plata creanţei sale.
Debitoarea TSM S.R.L. Constanţa a formulat, în condiţiile art. 31 alin. 3 din Legea nr. 64/ 1995 republicată, contestaţie faţă de cererea creditoarei S.C. T S.A., de aplicare a prevederilor prezentei legi, în vederea recuperării unei sume stabilite printr-un titlu executor.
S-a susţinut că societatea faţă de care s-a solicitat iniţierea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului nu se află în încetare de plăţi şi că reclamanta este de rea-credinţă, întrucât nu a uzat de căile executării silite, pentru recuperarea creanţei sale.
Debitoarea a pretins, totodată, obligarea reclamantei la plata de daune morale de 15.000.000 lei, impuse – în opinia sa – de atingerea adusă imaginii şi prestigiului comercial al societăţii, prin promovarea unei cereri de faliment.
Aspectele invocate, sub acest aspect, de către debitoare au fost respinse ca nefondate.
Executarea silită este reglementată ca modalitate de valorificare a unui titlu constatator al unei creanţe, doar în măsura în care debitorul – ca titlular al obligaţiei – se opune la îndeplinirea ei benevolă.
Prin urmare, creditorul nu poate fi considerat de rea-credinţă în condiţiile în care deţine un titlu executor şi are la îndemână orice mijloc procedural, reglementat prin norme generale ori cu caracter special, pentru a-l valorifica.
Pe de altă parte, legea reorganizării judiciare şi a falimentului nu instituie, ca o cerinţă prealabilă sesizării instanţei, obligaţia apelării la formalităţile urmăririi silite reglementate de dreptul comun.
Mai mult, promovarea acţiunii întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 64/1995 a fost asociată în doctrină cu o formă atipică de executare silită, prevăzută de norme speciale, având ca scop acoperirea datoriilor certe ale debitorului aflat în încetare de plăţi.
Prin urmare, debitoarea nu este îndreptăţită să pretindă creditoarei daune morale, în măsura în care prestigiul unui comerciant se raportează în principal la conduita sa în raporturile juridice şi la capacitatea de a-şi respecta obligaţiile asumate.
(sentinţa civilă nr. 1174 COM/ 4.03.2002, irevocabilă prin nerecurare)
Tribunalul Gorj
Deschiderea procedurii generale a insolvenţei
Tribunalul Iași
Contestaţie împotriva hotărârii comitetului/adunării creditorilor
Tribunalul Constanța
Verificarea creanţelor. Calea procesuală a contestaţiei.
Curtea de Apel Suceava
Art. 116 alin. 2, teza a III-a din Legea nr. 85/2006 (art. 154 alin. 2 din Legea nr. 85/2014). Modalitățile de lichidare
Curtea de Apel Ploiești
Deschiderea procedurii de reorganizare judiciară şi faliment.Numirea administratorului judiciar. Atribuţiile judecătorului sindic – cererea creditoarei privind numirea administratorului judiciar nominalizat de aceasta.