Fara titlu

Hotărâre din 26.02.2009


Deliberând, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 11.01.2008, reclamantul X, în contradictoriu cu pârâta Comisia Judeţeană şi chemata în garanţie Comisia locală Z,  a solicitat anularea Hotărârii Comisiei Judeţene, admiterea plângerii privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafeţele  de  5200 mp. teren cu vegetaţie forestieră” şi 1050 mp. teren arabil, provenite de la autoarea acestuia.

A motivat reclamantul că, prin HCJ nr.703/2007 comunicată la data de 12.12.2007, i-a fost respinsă contestaţia împotriva măsurii de nereconstituire a dreptului de proprietate pentru mai multe terenuri cu vegetaţie agricolă şi forestieră.Hotărârea Comisiei Judeţene este neîntemeiată, întrucât, deşi i s-a reconstituit drept de proprietate pentru 0,95 ha cu vegetaţie forestieră, amplasamentele sunt eronate. Astfel, terenul in suprafaţă de 1630 mp. din pct.C.G nu a aparţinut autoarei sale ci altei persoane iar în pct.”T-V” a fost pus în posesie doar pentru 800 m.p. deşi autoarea sa a deţinut aprox. 5000 m.p. În acelaşi fel, suprafaţa de 2800 mp. în pct.”C.F” a fost inclusă la categoria vegetaţie forestieră, deşi acest teren era arabil, fiind ulterior împădurit. În aceste condiţii, a fost diminuată suprafaţa cu vegetaţie forestieră la care era îndreptăţit. În ceea ce priveşte terenul agricol, in pct.”C D” i-a fost eliberat titlu de proprietate numai pentru suprafaţa de 1086 mp., deşi mai există o diferenţă de 1000 mp,.liberă, care provine de la autorii săi.

În drept au fost invocate dispoziţiile Legii nr.247/2005 şi 132 C.pr.civ.

Prin întâmpinare, pârâta Comisia Judeţeană a solicitat respingerea plângerii, întrucât reclamantului i-a fost eliberat titlu de proprietate pentru suprafaţa de 2,28 ha. teren agricol, conform dovezilor anexate, iar în privinţa terenului cu vegetaţie forestieră i s-a reconstituit, de asemenea, întreaga suprafaţă de 0,95 ha, atât cât a fost dovedită.

În acelaşi timp, Comisia Judeţeană a chemat în garanţie Comisia locală în temeiul art.4 şi 6 din H.G. 890/2005.

Examinând materialul probator administrat în cauză, instanţa a reţinut, în fapt, că, prin cererea înregistrată la Comisia locală reclamantul, moştenitor al autoarei P.I., a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru 850 mp. teren agricol şi 20.876 mp. teren cu vegetaţie forestieră.

Pârâta Comisia locală a admis însă în parte cererea reclamantului, anume, pentru suprafaţa de 2800 mp zăvoi, situată în continuarea terenului agricol reţinând că, pentru terenul cu vegetaţie forestieră în pct.”T-V” nu a dovedit că autoarea ar fi deţinut o suprafaţă mai mare iar pentru celelalte terenuri a fost reconstituit deja dreptul de proprietate acesteia 

Contestaţia formulată de reclamant împotriva acestei soluţii a Comisiei locale a fost respinsă prin H.C.J. nr.703/2007, motivându-se că, pentru terenul agricol s-a reconstituit dreptul de proprietate autoarei P.I în limita dovezilor făcute şi, de asemenea, tot în  limita înscrisurilor, i-a fost reconstituită suprafaţa de 0,95 ha vegetaţie forestieră.

Reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate se face, potrivit art.8 din Lg.18/1991, la cerere şi beneficiază de acest drept  persoanele care au adus pământ în cooperativă sau le-a fost preluat de aceasta în orice mod. Suprafaţa adusă în cooperativă rezultă, conform art.11 din Legea 18/1991, din actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile înscrise din cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidenţele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declaraţii de martori.

Art.6 din Lg.1/2000 admite proba cu martori pentru a proba dreptul de proprietate când reconstituirea acestuia se face pe vechiul amplasament însă condiţionează admisibilitatea de calitatea martorilor de proprietari vecini sau moştenitori ai acestora, pe toate laturile terenului pentru care se face reconstituirea. În speţă însă numai un singur martor vecin al terenului a susţinut pretenţia reclamanţilor cu privire la întinderea terenului pentru care au solicitat reconstituirea, probă insuficientă pentru admiterea cererii.

Astfel că, în condiţiile în care reclamantul nu a făcut dovada că este îndreptăţit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafaţă mai mare decât cea delimitată de Comisia locală în punctul T, în mod legal Comisia Judeţeană a respins contestaţia reclamantului.

În privinţa terenului din punctul Zăvoi în mod corect Comisia locală a propus reconstituirea dreptului de proprietate la categoria terenuri cu vegetaţie forestieră  întrucât, potrivit dispoziţiilor art.  6 din H.G. nr.890/2005, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere se face, pe vechile amplasamente , din suprafeţele de teren cu vegetaţie forestieră cuprinse în amenajamentele silvice şi din terenurile cu destinaţie agricolă acoperite cu vegetaţie forestieră.

Ca urmare, instanţa a respins plângerea împotriva hotărârii comisiei judeţene. 

De asemenea, instanţa a respins şi cererea de chemare în garanţie având în vedere că, instituţia chemării în garanţie se întemeiază pe existenţa unei obligaţii  de garanţie sau despăgubire şi revine, în principiu, celor care transmit un drept subiectiv altora, dacă o atare transmisiune se face cu titlu oneros, obligaţie care, în mod evident, nu există în  cazul de faţă.

~ 1 ~