Nulitatea cererii de recurs

Nulitatea cererii de recurs

Neindicarea motivelor de casare sau modificare ale sentinţei civile prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă sau imposibilitatea încadrării din oficiu a criticilor formulate într-unul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege pentru exercitarea căii de atac a recursului atrage sancţiunea nulităţii cererii de recurs.

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Moreni la data de 23.05.2007, reclamantul M. G.,  a chemat în judecată pe  pârâta  R.  L., solicitând instanţei să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare intervenită între ele, părţile, privind imobilul situat în intravilanul Mun.Moreni, jud.Dâmboviţa, compus din  teren curţi construcţii în suprafaţă de 539 mp cu vecinii: la Nord: G. I., Est-strada N. Iorga, Sud-L. E., la Vest-C. V. şi C. E., casă de locuit în suprafaţă de 95 mp, construită din cărămidă, compusă din 3 camere, bucătărie, baie, cămară şi 3 holuri şi garaj în suprafaţă de 19 mp construit din cărămidă.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a încheiat cu pârâta antecontractul de vânzare-cumpărare privind imobilele descrise anterior, autentificat sub nr. 2390/21.12.2006 de B.N.P. F. M. cu sediul în Moreni, preţul vânzării fiind de 10.000 euro, respectiv echivalentul a 30.400 lei, din care la data tranzacţiei a achitat 4500 euro, urmând ca restul de 5500 euro să-i achite la data autentificării actului, dar nu mai târziu de 30.04.2007.

Mai arată reclamantul că la data de 4.05.2007, s-a prezentat la notariat însoţit de apărătorul său şi având asupra sa diferenţa de preţ de 5500 euro, precum şi sumele necesare pentru plata contractului, dat fiind faptul că o notificase pe pârâtă pentru acea dată. Pârâta prezentă, a declarat în faţa notarului public că nu mai doreşte să încheie actul în formă autentică, motivând că s-a răzgândit pentru că a găsit un cumpărător care-i oferă un preţ mai mare şi, deşi au insistat atât el cât şi apărătorul său, aceasta a refuzat categoric. 

În aceste condiţii, întrucât pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin antecontract, urmează ca în baza art.1077 Cod civil, prin suplinirea consimţământului pârâtei, să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare  în cadrul obligaţiei de a face.

Prin sentinţa civilă nr. 60/22.01.2009 Judecătoria Moreni a admis acţiunea şi a constatat intervenită vânzarea – cumpărarea pentru imobilul compus din teren în suprafaţă de 539 mp şi casă de locuit şi garaj situate pe teren.

Pentru a pronunţa această sentinţă civilă instanţa de fond a reţinut că prin antecontractul de vânzare – cumpărare încheiat în formă autentică pârâta s-a obligat să vândă reclamantului imobilul său compus din teren, casă de locuit şi garaj, că preţul vânzării a fost convenit la suma de 10.000 euro din care 4.500 euro au fost primiţi de pârâtă la momentul încheierii antecontractului urmând ca restul de 5.500 euro să-i achite reclamantul la data autentificării actului, dar nu mai târziu de data de 30.04.2007 , că pârâta a fost înştiinţată şi invitată de către reclamant la notarul public în vederea încheierii contractului de vânzare – cumpărare însă aceasta a refuzat şi că motivaţia pârâtei în sensul că antecontractul reprezintă un fals întrucât în fapt a fost vorba despre un împrumut cu camătă nu poate fi primită atâta timp cât prin sentinţa civilă nr. 48/2008 s-a respins cererea pârâtei de constatare a nulităţii absolute a antecontractului.

S-a mai reţinut că reclamantul a făcut o ofertă reală de plată pârâtei pentru suma ce o datora acesteia în baza antecontractului de vânzare – cumpărare, că a consemnat la CEC la dispoziţia acesteia suma de 5500 euro, că reclamantul a achitat preţul la care a convenit cu pârâta  şi că singurul impediment pentru încheierea contractului de vânzare cumpărare este lipsa consimţământului pârâtei.

Împotriva sentinţei civile a declarat recurs pârâta arătând că a fost încălcat grav Protocolul nr. 12 art. 1/2000 la Convenţia  pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, că reclamantul are antecedente penale grave, că este practicant al infracţiunii de evaziune fiscală şi că sentinţa civilă justifică din plin raportul Comisiei Europene precum şi sancţiunile pe care Uniunea Europeană le va aplica ţării noastre.

S-a mai arătat că sentinţa civilă este nelegală şi netemeinică întrucât promovează frauda fiscală, că toate articolele de lege arătate în sentinţa civilă sunt în favoarea reclamantului, că dosarul s-a întocmit în baza codului fiscal ce nu a fost aplicat de către instanţa de fond şi nici cea de recurs, că s-a pus accent pe cererile reclamantului şi că reclamantul urmăreşte înşelarea fiscului şi a clientului vânzător pentru a obţine bani nemunciţi.

Recurenta pârâtă a mai susţinut că preţul neserios este determinat pe baza calculelor din expertiza de circulaţie a bunurilor imobile din Judeţul Dâmboviţa, că după grilele notariale şi ale Primăriei Moreni valoarea casei şi grajdului este de 28.000 euro , că diferenţa de sumă este de 22.660 euro , că reclamantul i-a făcut plângere penală, că toate înscrierile în fals conform art. 183 Cod procedură civilă au fost respinse de către instanţă, că şi căile de atac i-au fost respinse, că ultima cerere de recuzare formulată nu i-a fost primită , că acţiunea formulată trebuia să fie respinsă, că reclamantul a refuzat să răspundă la interogatoriu privind codul fiscal, că apelul pe care l-a formulat a fost considerat nul, că apelul a fost transformat în recurs  şi că nu a avut posibilitatea să depună note scrise întrucât nu a  participat la judecată.

În terme legal reclamantul intimat a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului întrucât susţinerile pârâtei privind nevalabilitatea antecontractului de vânzare – cumpărare nu pot fi luate în discuţie deoarece prin sentinţa civilă nr. 48/2008 a fost respinsă acţiunea de constatare a nulităţii absolute a antecontractului şi că recurenta nu a invocat nici un motiv de recurs care să privească sentinţa civilă, situaţie ce echivalează cu nemotivarea recursului.

Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport de dispoziţiile legale incidente în cauză, tribunalul va constata nul recursul pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În conformitate cu dispoziţiile art. 303 alin. 3 Cod procedură civilă recurenta are obligaţia de a arăta şi dezvolta motivele de recurs iar potrivit art. 306 alin. 3 Cod procedură civilă indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din cazurile prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, per a contrario, neindicarea motivelor de casare şi modificare prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă sau imposibilitatea încadrării din oficiu a criticilor formulate într-unul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege pentru exercitarea căii de atac a recursului atrage sancţiunea nulităţii cererii de recurs.

În speţă, recurenta nu a menţionat în cererea de recurs vreunul din motivele de casare sau modificare a sentinţei civile şi nici critici care să permită încadrarea lor din oficiu într-unul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.

Prin cererea de recurs recurenta a arătat o serie de fapte referitoare la dispoziţiile din codul fiscal , infracţiuni de fals şi abuz în serviciu, fraude fiscale ori afirmaţiile recurentei nu pot să se constituie în motive de recurs privind sentinţa civilă şi întrucât criticile formulate nu permit încadrarea lor de către instanţă în vreunul din cazurile prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă şi cum nu se constată motive de ordine publică care să afecteze legalitatea şi temeinicia sentinţei şi care să poată fi analizate, tribunalul în temeiul art. 306 alin. 3 raportat la art. 303 alin. 3 Cod procedură civilă va admite excepţia nulităţii recursului şi va constata nul recursul. (decizia civilă nr. 340/23.03.2010).

Domenii speta

Spete similare