Art. 180 alin. 2 Cod penal. Solutionarea actiunii civile

Sentinţă penală 180 din 05.11.2008


Prin rechizitoriul Parchetului de pe lînga Judecatoria Bicaz nr. 470/P/2007 din 09.08.2007 înregistrat la aceasta instanta sub nr. de mai sus din 14.08.2007, s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale si trimiterea în judecata a inculpatului BG sub aspectul savîrsirii infractiunii de lovire prev.de art.180 al.2 cod penal la plîngerea prealabila a partii vatamate GI, retinîndu-se în esenta, din actul de sesizare ca în data de 23.04.2007 i-a aplicat acestuia lovituri cauzîndu-i leziuni ce au necesitat 4-5 zile îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr.388/2007 al SML Piatra Neamt.

Din analiza materialului probator administrat în cauza, instanta retine ca, între parti exista relatii conflictuale anterioare, relatii pe fondul carora în data de 23.04.2007, în jurul orelor 18, în fata localului proprietatea lui FA din comuna Bicazu Ardelean, judetul Neamt, între acestia a intervenit o altercatie verbala care a culminat cu lovirea activa a persoanei vatamate de catre inculpat, acesta aplicîndu-i doua lovituri cu capul în figura si cauzîndu-i astfel leziuni consemnate în constatarea medico-legala nr.388/2007 a SML Neamt si care au necesitat 4-5 zile îngrijiri medicale, pentru vindecare.

Situatia de fapt, mai sus retinuta, este dovedita de plîngerea si declaratiile partii vatamate, certificatul medico-legal doveditor al leziunilor persoanei vatamate, declaratiile inculpatului în faza urmaririi penale si a judecatii, depozitiile martorilor FA, BF, GI.

Astfel, martorul FA (fila 30 dosar, fila 13 DUP)învedereaza ca în data respectiva a observat partile din dosar, în fata portii locuintei sale avînd o discutie conflictuala si datorita notorietatii relatiei dintre acestia, martorul, dupa cum sustine nu s-a implicat în conflict, aflîndu-se si în stare de ebrietate. De asemenea, martorul GI, a declarat ca, asistînd la aceeasi discutie contradictorie dintre parti, a observat ca aceasta se transforma în „cearta” , l-a auzit pe inculpat reprosîndu-i partii vatamate ca l-ar fi reclamat autoritatilor, imputîndu-i fapte penale. Totodata martorul a precizat ca îsi mentine declaratia data în fata organelor de cercetare penala, în faza UP, cînd a declarat ca a observat partile, în împrejurarile mai sus retinute, împingîndu-se reciproc si pe numitul BG lovindu-l cu capul pe partea vatamata, care îl tinea de mîini,; a precizat ca a intervenit între parti pentru a-i desparti si pentru a evita agresarea fizica a acestuia.

În ceea ce priveste declaratia martorei BF- sotia inculpatului, desi aceasta învedereaza ca inculpatul nu l-ar fi lovit în mod direct pe partea vatamata, instanta, în raport de relatia acesteia cu numitul BG, va constata caracterul subiectiv al depozitiei martorei în instanta, retinîndu-se însa, asa cum sustine si martora, ca între parti, în împrejurarile mai sus descrise a intervenit o altercatie fizica, pe fondul discutiei conflictuale, partile s-au tras reciproc de haine, s-au lovit reciproc si au cazut la pamînt.

Astfel, existenta faptei retinute în rechizitoriu precum si a vinovatiei în sarcina inculpatului, în forma intentiei directe, sunt pe deplin dovedite de probele, mai sus invocate, administrate în faza UP si a cercetarii judecatoresti.

În drept, fapta inculpatului mai sus retinuta si dovedita, de a aplica doua lovituri cu capul în figura, partii vatamate, cauzîndu-i leziunile constatate în CML nr.388/2007 al SML Neamt, ce au necesitat 4-5 zile îngrijiri medicale, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de lovire prev. de art.180 al.2 Cod penal.

La individualizarea si dozarea pedepsei se vor avea în vedere criteriile prevazute de art. 72 Cod penal, instanta stabilind astfel, o pedeapsa cu amenda penala, orientata spre  minimul special si dozata în vederea reeducarii inculpatului, fata de disp.art.63 Cod penal si limitele de pedeapsa prevazute de norma de incriminare .

Fiind îndeplinite conditiile prevazute de art. 81 Cod penal si apreciindu-se ca reeducarea inculpatului se va realiza si fara executare efectiva, se vor aplica prevederile referitoare la suspendarea conditionata a executarii pedepsei, pe perioada termenului de încercare stabilit conform art. 82 Cod penal, cu atragerea atentiei inculpatilor asupra dispozitiilor art. 83 Cod penal, privind conditiile si consecintele revocarii suspendarii.

În ceea ce priveste solutionarea laturii civile a cauzei, în raport de solutionarea actiunii penale, instanta va admite în parte actiunea civila exercitata în cauza de persoana vatamata, care a solicitat obligarea inculpatului la plata de daune materiale – sume reprezentînd costul îngrijirilor medicale pentru suferinta cauzata de savîrsirea faptei, precum si sume achitate unei persoane angajate în perioada în care s-a aflat în incapacitate de munca, dar si acoperirea daunelor morale ocazionate de comiterea infractiunii.

Din probatoriul administrat instanta retine însa, în raport de întinderea prejudiciului material invocat si titlul cu care au fost solicitate sumele, ca daune materiale, ca cererea formulata de partea civila nu a fost dovedita de aceasta, în cursul judecatii ori al urmaririi penale, în nici un mod. Astfel, persoana vatamata nu a facut dovada (înscrisuri, martori) ca ar fi cheltuit sume de bani pentru îngrijirile medicale despre care sustine ca ar fi ocazionate de fapta inculpatului, nu a depus în dovedire acte medicale, prescriptii de tratament s.a., iar în ceea ce priveste, cuantumul veniturilor nerealizate în perioada despre care sustine ca s-ar fi aflat în incapacitate de munca, se constata, în plan probator ca partea nu si-a dovedit, în mod cert, nici macar faptul ca s-ar fi aflat, într-o astfel de stare, ca urmare a savîrsirii faptei.

Desi în dovedire, partea vatamata a solicitat audierea martorului RI, în prezenta aparatorului sau ales, se retine din depozitia acestuia ca martorul a fost solicitat de GI sa-l ajute la ridicare unui gard, cca o saptamîna în perioada lunii mai, dar martorul a lucrat împreuna cu persoana vatamata si cu tatal acestuia, dupa cum sustine, mai mult, nu a observat ca partea vatamata sa se afle în incapacitate de munca datorita leziunilor în legatura de cauzalitate cu fapta de agresare.

Constatîndu-se astfel ca pretentiile materiale ale persoanei vatamate sunt nefondate, nefiind întrunite conditiile raspunderii civile delictuale , în plan material – prejudiciul material cert si legatura de cauzalitate cu fapta supusa judecatii, instanta va respinge , ca nedovedita, cererea de acordare a daunelor materiale.

În ceea ce priveste daunele morale invocate de persoana vatamata, la stabilirea cuantumului acestora, vor fi avute în vedere criterii nepatrimoniale de acordare cum ar fi : împrejurarile concrete de savîrsire a faptei, pe fondul unor relatii conflictuale anterioare, într-un loc public, în prezenta mai multor membrii ai comunitatii, afectarea în acest mod a statului social si familial al persoanei, perioada de subzistenta a leziunilor si gravitatea acestora, etc, fiind admisa astfel în parte cererea formulata de acesta în cursul judecatii (fila 16).