Succesiune

INSTANTA

Dupa ce a deliberat in secret in Camera de Consiliu, conform art. 256 C.pr.civ., instanta a dat urmatoarea hotarare:

A. Cererea de chemare in judecata

Prin cererea inregistrata pe rolul  Judecatoriei B la data de 30.05.2005 sub numar de dosar X/189/2011, repartizat in mod aleatoriu prezentului complet (civil nr. 8), reclamantul  C M a chemat in judecata paratul C V solicitand  dezbaterea succesiunii in urma decesului mamei C G, decedata la data de 14.04.2004 cu ultimul domiciliu in loc. B, str. X, nr. X, Bl. X, Sc. C, ap. X, parter, jud. V.

In motivarea in fapt a cererii de chemare in judecata, reclamantul a aratat ca  atat el cat si paratul  sunt fiii defunctei C G, cu o cota de ½ din mostenire. Reclamantul a aratat ca masa succesorala se compune dintr-un apartament situat in loc. B, str. X, nr. X, bl. X, sc. C, ap. X si doua locuri de veci la cimitirul Ecaterina, conform adeverintei nr. 420/12.06.2010. La data de  reclamantul si-a precizat actiunea aratand ca renunta la capatul de cerere privind lichidarea starii de indiviziune. A aratat ca in masa succesorala au ramas doar doua locuri de veci, concesionate pe 25 de ani.

In drept, a invocat art. 728 C.civ. si art. 657-667 C.proc. civ.

Cererea de chemare in judecata a fost timbrata cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 149 lei si timbrul judiciar in cuantum de 0,30 lei.

B. Apararile formulate

Paratul a depus intampinare  prin care a invocat netimbrarii cererii de chemare in judecata, intrucat taxa de timbru nu a fost calculata la valoarea masei succesorale supusa dezbaterii si exceptia lipsei capacitatii procesuale active intrucat reclamantul nu a facut dovada calitatii de mostenitor. A aratat ca imobilul situat in loc. B, str. X, nr. X, Bl. X, sc. C, ap. X, Jud. V nu face parte di masa succesorala a defunctei, intrucat a fost instrainat catre el si sotia sa C Maria prin contractul de intretinere incheiat in data de 23.07.2002 la Biroul Notarului Public X autentificat sub nr. 884 si intabulat in cartea funciara prin incheierea nr. X/25.07.2002. In ceea ce priveste locurile de veci ele nu se afla in proprietatea defunctei, fiind doar concesionate. Astfel, dreptul real de folosinta asupra locurilor de veci nu poate forma obiectul dezbaterii si partajului ele avand caracter special.

In drept, a invocat art. 115-118 C. proc. civ.

C. Cererea reconventionala

Paratul  a formulat cerere reconventionala (fila X) prin care a solicitat constatarea unui drept de creanta asupra locurilor de veci in valoare de 3.000 lei si obligarea reclamantului parat la plata sumei de 1500 lei reprezentand cota de ½ din mostenire.

In fapt, paratul a aratat ca dupa decesul parintilor a efectuat mai multe lucrari de intretinere la locurile de veci, apartinand acestora din cimitirul Eternitatea B. A aratat ca reclamantul nu a dorit sa contribuie la lucrarile necesare, astfel ca a suportat singur contravaloarea acestor imbunatatiri in cuantum de 3.000 lei conform contractului incheiat cu societatea S.C. G S.R.L.

Cererea reconventionala nu a fost motivata in drept.

Paratul si-a completat cererea reconventionala (fila 48), solicitand ca instanta sa constatate ca este singurul mostenitor al defunctei, reclamantul parat sa fie declarat strain de mostenire prin neacceptare tacita sau expresa a mostenirii.

In fapt, paratul a aratat ca a fost singurul care s-a ocupat de ingrijirea defunctei , iar dupa decesul acesteia s-a preocupat de pomenirile ulterioare si administrarea celor doua locuri de veci. A aratat ca a efectuat numeroase locuri de amenajare asupra locurilor de veci, a platit taxele aferente comportandu-se ca un proprietar, dovedind astfel acceptarea mostenirii. Reclamantul , din anul 2004 si pana in prezent nu a avut nici o contributie la pomenirile defunctei, nu s-a ocupat in nici un fel de locurile de veci.

In drept, a invocat art. 700 C.civ.

Cererea reconventionala a fost timbrata cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 151 lei. A fost aplicat timbrul judiciar in valoare de 3 lei.

D. Probe

Reclamantul a solicitat incuviintarea probe cu inscrisuri, probei cu interogatoriul paratului si probei testimoniale.

In cadrul probei cu inscrisuri a depus la dosar urmatoarele copii de pe inscrisuri: carte de identitate (fila 6), certificat de deces (fila 7), contract de vanzare cumparare nr. 12346 din 1993 (fila 8), adeverinta nr. 420 din data de 17.06.2010 (fila 9),  incheierea de verificare a evidentelor succesorale (filele 10-11),  certificat de nastere reclamant, certificat de casatorie (fila 28)titlu de folosinta nr. 80 din 14.03.2011 (fila 51).

Paratul a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri, probei cu interogatoriul  reclamatului si probei testimoniale.

Paratul reclamant a depus la dosar urmatoarele inscrisuri: contact de intretinere  autentificat sub nr. 884 din data de 23.07.2002 cu incheierea de indreptare eroare materiala (fila 19-20), incheierea nr. 2974 (fila 21),  carte de identitate (fila 22),  adeverinta nr. 910 din data de 09.06.2011 a Consiliului Local B (fila 23), certificat de deces (fila 24), contract de prestari servicii (fila 44).

La solicitarea instantei a fost depusa la dosar  de catre Primaria B, copie de pe inscrisul intitulat,, act de proprietate morminte nr. 22 din 19.01.1993 (fila 42).

In cauza a fost administrata proba cu inscrisuri si proba testimoniala cu martorii X –pentru reclamant (fila 57) si X (fila 58), declaratiile acestora fiind consemnate si atasate la dosar, proba cu interogatoriul partilor, raspunsurile la interogatorii fiind atasate la dosar la fila 55, respectiv 56.

E. Aspecte procedurale

La termenul din data de 06.09.2011 ( incheierea din data de 06.09.2011-fila 52), paratul reclamant a aratat ca renunta la exceptia netimbrarii cererii de chemare in judecata si la exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului, exceptii invocate prin intampinare.

II. Solutia instantei

Dupa analizarea inscrisurilor din dosar, instanta a retinut urmatoarea situatie de fapt:

La data de 23.07.2002 paratul C V  si mama sa, C G, au incheiat contractul de intretinere autentificat sub nr. 884 din data de 23.07.2002 (fila 19-20), prin care, ultima a transmis dreptul de proprietate  asupra apartamentului situat in loc. B, str. X, nr. X, bl. 2-3, sc. C, ap. X, parter, jud.  V, paratul obligandu-se sa o ingrijeasca pe tot timpul vietii, iar la deces sa o inmormanteze si sa efectueze pomenirile ulterioare (paragraf 5 din contract).

La data de  14.04.2004 a intervenit decesul  numitei C G cu ultimul domiciliu in loc. B, str. X, nr. Y, judetul V (conform certificatului de  deces de la f. 7, respectiv 24).

In urma decesului acesteia au ramas ca mostenitori,  conform actelor de stare civila  depuse la dosar,  reclamantul parat C M si paratul reclamant C V, in calitate de fii.

Conform inscrisului intitulat ,,Act de proprietate morminte nr. 22 din 19.01.1993"fila 42,  masa succesorala de pe urma defunctei C G cuprinde dreptul de folosinta asupra a doua locuri de veci pentru 25 de ani.

In anul 2011, paratul reclamant a incheiat cu societatea S.C. G SRl contractul de prestari servicii de la fila 44 din dosar, in baza caruia s-au efectuat lucrari de imbunatatiri asupra locurilor de veci, in valoare de 3.000 lei.

Din cele de mai sus, instanta retine ca partile din prezentul dosar se afla in stare de indiviziune cu privire la  bunul din masa succesorala.

In drept, potrivit art. 651 din Codul civil succesiunile se deschid prin moarte. In conformitate cu prevederile Codului civil (art. 654- 658 ), pentru ca o persoana sa poata mosteni trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa aiba capacitate succesorala, sa nu fie nedemna de a mosteni si sa aiba vocatie concreta la mostenire.

Conform art. 669 C.civ. copii sau descendentii  defunctului si urmasii lor in linie dreapta la infinit sunt chemati la mostenire, cota parte din mostenire stabilindu-se in mod egal ( pe capete) daca toti sunt  descendenti de gradul I.

In cauza de fata sunt incidente si dispozitiile art. 728 din Codul civil care, in partea sa relevanta, prevede ca nimeni nu poate fi obligat a ramane in indiviziune. Un coerede poate oricand cere imparteala succesiunii, chiar cand ar exista conventii sau prohibitii contrare.

Articolul 6735 alin. 1 C.pr.civ. are urmatorul enunt: daca partile nu se invoiesc, instanta va stabili bunurile supuse impartelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecaruia si creantele nascute din starea de proprietate comuna pe care coproprietarii le au unii fata de altii. Daca se imparte o mostenire, instanta va mai stabili datoriile transmise prin mostenire, datoriile si creantele comostenitorilor fata de defunct, precum si sarcinile mostenirii.

Raportand textele de lege de mai sus la situatia de fapt retinuta, constatand ca partile au solicitat deschiderea mostenirii si ca potrivit Incheierii de verificare a evidentelor succesorale ale Camerei Notarilor Publici si Uniunii Nationale a Notarilor Publici din Romania (filele 10-11) asupra mostenirii ramasa de pe urma defunctei C G nu s-a deschis procedura succesorala pana in prezent, instanta urmeaza a  constata deschisa succesiunea defunctei C G, la data de 14.04.2004, cu ultimul domiciliu in loc. B, str. X, nr. Z, jud, V.

I. In ceea ce priveste masa succesorala

Privitor la masa succesorala se retine ca locurile de veci au fost atribuite defunctei C G, conform actului intitulat ,,Act de proprietate morminte nr.22 din 19.01.1993".

Instanta constata ca partile nu sunt de acord cu privire la natura dreptului care a fost transmis asupra locurilor de veci, potrivit actului mai sus mentionat, reclamantul parat invocand faptul ca a fost transmis dreptul de proprietate, iar paratul-reclamant  un drept de folosinta.

Potrivit art. 3 alin. 4 din Legea 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, domeniul public al comunelor, al oraselor si al municipiilor este alcatuit din bunurile prevazute la pct. III din anexa si din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotarare a consiliului local, daca nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public national ori judetean.

Conform pct. III din Anexa Legii 213/1998 (pct. 10), cimitirele orasenesti si comunale fac parte din domeniul public local al comunelor, oraselor si municipiilor este alcatuit din urmatoarele bunuri.

Intrucat bunurile proprietate publica sunt inalienabile, imprescriptibile si insesizabile, ele pot forma obiectul unor acte de administrare, concesiune si de folosinta gratuita.

Asadar, intrucat  actul a fost incheiat  de catre Regia Autonoma de Gospodarire locativa - Gosloc RA B cu o persoana fizica care a platit un pret, instanta califica actul intitulat,, Act de proprietate morminte nr. 22 din data de 19.01.1993"ca fiind  un act  administrativ, de concesiune, asupra a doua locuri de veci. In temeiul acestui act, titularul dobandeste un drept real de folosinta a locurilor, pe durata consiunii. Acest drept real de folosinta este un element activ al patrimoniului persoanei titulare a concesiunii si trece in alt patrimoniu printr-un mod de dobandire a drepturilor, intre care si prin succesiune. Astfel,  in caz de moarte a  titularului, dreptul se transmite mostenitorilor sai care exercita acest drept in indiviziune.

Asadar, instanta constata ca  masa succesorala a mostenirii lasate de urma defunctei C G  cuprinde un drept real de folosinta asupra locurilor de veci din Cimitirul Eternitatea B.

II. In ceea ce priveste calitatea de mostenitor

Prin cererea completatoare a cererii reconventionale (fila 27), reclamantul a solicitat instantei sa constate ca este unicul mostenitor ramas de pe urma defunctei C G, ca reclamantul parat este strain de mostenire, prin neacceptare expresa sau tacita.

Pentru a se pronunta asupra acestui aspect instanta are in vedere urmatoarele:

Potrivit art. 700 din Codul civil dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii.

Potrivit art. 689 C.civ. acceptarea unei mosteniri poate fi expresa sau tacita.

Acceptarea mostenirii, potrivit  aceluiasi articol, teza II, „este tacita cand eredele face un act, pe care nu ar fi putut sa-l faca decat in calitatea sa de erede si care lasa a se presupune neaparat intentia sa de acceptare”. Legea nu stabileste, in concret, care anume acte savarsite de succesibil constituie manifestarea intentiei de a accepta tacit mostenirea, multumindu-se sa precizeze ca actele de conservare si de administrare provizorie nu reprezinta acte de acceptare, daca cel ce le-a facut nu si-a insusit calitatea de mostenitor (art. 690 C.civ.) si ca actele de dispozitie avand ca obiect drepturile succesorale constituie acte de acceptare, chiar daca, aparent, imbraca forma „renuntarii” la mostenire (art. 691 C.civ.).

Instanta are in vedere art. 8 alin. 1 din Conventia europeana a drepturilor Omului care prevede ca ,,orice persoana  are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului sau si corespondentei sale". In jurisprudenta sa, Curtea a stabilit ca  domeniul succesiunilor si al donatilor intre rude apropiate aparte strans legat de viata de familie (Marckx c Belgiei – hotararea din 13.06.1979, Pla si Puncernau impotriva Andorei, nr. 69498/01, pct. 26 ). Astfel, drepturile succesorale reprezinta un element al vietii de familie ce nu poate fi neglijat. Curtea a stabilit ca art. 8 din Conventie nu impune recunoasterea unui drept general la donatii sau la o anumita parte din succesiunea autorilor sai, chiar a altor membri ai familiei sale, in materie patrimoniala in principiu , acesta lasa statele contractante sa aleaga mijoacele care sa permita fiecarei personae sa aiba o viata de familie normala, iar un astfel de drept nu este indispensabil urmaririi acesteia.

Prin Horararea Velcea si Mazare c. Romaniei – Hotarare din data de 01.12.2009, - care vizeaza un litigiu succesoral intre doua persoane particulare, Curtea a  reafirmat principiile stabilite in jurisprudenta sa, in sensul ca indiferent de  abordarea cauzei, din perspectiva art. 1 alin. 1 sau art. 8 alin. 2 din Conventie, in ambele cazuri, trebuie sa se respecte echilibrul just intre interesele concurente ale individului si ale societatii in ansamblul sau; de asemenea, in ambele cazuri, statul se bucura de o anumita marja de apreciere in stabilirea dispozitiilor care trebuie adoptate pentru a asigura respectarea conventiei (pct. 127 alin. 2). Curtea a considerat ca o aplicare prea rigida a dispozitiilor legale poate fi contrara art. 8 din Conventie (pct. 129) si a stabilit cu valoare de principiu  ca, respectarea vietii de familie ar fi necesitat luarea in considerare a circumstantelor deosebite pentru a evita o aplicare mecanica a principiilor de intrepretare ale dispozitiilor legale (in acea speta dispozitii care vizeaza nedemnitate succesorala), concluzionand ca fata de situatia din speta, si tinand seama de marja de apreciere ingusta de care beneficia statul pentru a o problema care viza viata de familie, nu a fost gasit un echilibru just intre interesul suucesorului, pe de o parte si intersele reclamantului, pe de alta parte ( pct. 133).

Instanta  apreciaza ca se impune  sa fie avute in vedere principiile stabilite de Curte in Cauza Velcea si Mazare c. Romaniei, avand in vedere ca si in prezenta cauza exista o contestatie cu privire la calitatea de successor a uneia din parti (paragraf 126 din hotarare), si nu este vorba de dreptul la o anumita parte a succesiunii.

Instanta constata ca in speta nu s-a dovedit faptul ca reclamantul parat a facut acte de acceptare expresa a mostenirii sau acte de dispozitie cu valoare de acte tacite de acceptare a mostenirii. Dar, din probele administrate (declaratii de martori, interogatorii), avand in vedere circumstantele cauzei, nu rezulta ca reclamantul parat s-a comportat ca un renuntator. Astfel, martorii au declarat ca  la inmormantare au participat ambii frati, paratul-reclamant s-a ocupat de inmormantare (fila 58), iar familia reclamantului a ajutat cu munca (fila 57). Ambii martori, au declarat ca defuncta era inscrisa la o casa de ajutor din Tecuci, rezultand astfel prezumtia ca ar fi primit ajutor de inmormantare. Instanta are in vedere ca  masa succesorala  cuprinde numai un drept de folosinta asupra unor locuri de veci, si ca exista o imposibilitate de a efectua acte de dispozitie juridica asupra acestora care sa confirme calitatea de mostenitor, actele de administrare si conservare neavand valoare de acte de acceptare tacita. De asemenea, se prezuma o relatie mai apropiata intre parat si mama defuncta, avand in vedere faptul ca numai acesta avea o cheie de la apartamentul sau, data ulterior unei vecine (martora din prezenta cauza), dar aceasta relatie, nu poate justifica indepartarea de la mostenire a celuilalt frate, mostenitor rezervatar.  Instanta nu poate stabili din probele administrate in cauza daca partile se aflau in conflict, dar nici nu poate prezuma o relatie armonioasa, avand in vedere ca numai unul din frati , ambii din B, a avut o cheie la apartamentul mamei, aflata intr-o situatie speciala-imobilizata la pat si  efectueieza lucrari de imbunatatiri fara sa-si consulte fratele.

Pe de alta parte,  nici paratul reclamant nu a dovedit acceptarea mostenirii in termenul de acceptare de 6 luni. Este adevarat ca s-a ocupat de inmormantare si de pomenirile ulterioare, ca a ingrijit-o pe mama defuncta, dar nu s-a stabilit ca aceste acte s-au efectuat  in calitate de mostenitor sau in vederea executarii  contractului de intretinere. Astfel, instanta constata ca prin contractul de intretinere autentificat sub nr. 884 din 23.07.2002 (fila 19-20) paratul reclamant s-a obligat sa o ingrijeasca pe defuncta pe timpul vietii, iar la deces sa o inmormanteze si sa efectueze pomenirile ulterioare (paragraf 5 din contract). De asemenea, lucrarile de imbunatatiri asupra locurilor de veci au fost efectuate in anul 2011. Totodata, nu s-a facut dovada ca paratul reclamant ar fi platit vreo taxa speciala cu privire la locurile de veci care sa confirme acceptarea mostenirii, de notorietate fiind faptul ca, toti locuitorii orasului B platesc taxa pentru administrarea cimitirului, indiferent daca au sau nu concesionate locuri de veci.

Instanta ia act de interesele partilor in cauza, valoarea sentimentala pe care o are stabilirea calitatii de mostenitor, declarata de reclamant in fata instantei si interesul paratului reclamant, care a beneficiat de anumite avantaje inca din timpul vietii mamei defuncte.

Prin urmare, pentru asigurarea unui just echilibru intre interesele partilor, instanta, judecand in echitate, in vederea respectarii dreptului la viata de familie a partilor, se impune a  constata calitatea de mostenitori ai defunctei C G,  ambelor parti.

 Asadar, instanta urmeaza a  stabili ca de pe urma defunctei C G au ramas urmatorii mostenitori legali:

o C M, in calitate de descendent, careia ii revine o cota de 1/2 din masa succesorala;

o C V, in calitate de descendent, caruia ii revine  o cota de ½ din masa succesorala;

III. In ceea ce priveste cererea de iesire din indiviziune asupra locurilor de veci

Desi prin cererea completatoare a cererii de chemare in judecata (fila 27), reclamantul parat a solicitat sa nu se dispuna iesirea din indiviziune cu privire la locurile de veci, in cadrul concluziilor pe fondul cauzei, reclamantul a invederat instantei sa fie partajate locurile de veci, instanta sa dispuna iesirea din indiviziune.

Instanta apreciaza ca prerogativele dreptului de proprietate asupra locurilor de veci in litigiu nu apartin partilor in cauza. Acestea  nu sunt decat titularele unui drept de folosinta si exploatare a imobilului in litigiu, neavand, asadar, niciun drept de dispozitie juridica asupra acestora.

In plus, regimul juridic al locurilor de inmormantare determina a situatie particulara a acestor categorii de imobile, ele neputand face obiectul unui partaj in considerarea naturii si destinatiei lor. Asadar,  fata de aceste locuri de veci, nu sunt aplicabile normele aplicabile privitoare la imparteala de drept comun. Prin urmare, instanta va mentine starea de indiviziune  privire la locurile de veci.

IV. In ceea ce priveste constatarea unui drept de creanta si obligarea reclamantului la plata sumei de 1500 lei

Din contractul de prestari servicii de la fila 46 din dosar, rezulta ca asupra locurilor de veci au fost efectuate lucrari, atat la interior, cat si la exterior. Astfel, luand in considerare natura si destinatia locurilor de veci, instanta apreciaza ca dreptul real de folosinta  nu poate fi exercitat in deplinatatea prerogativelor sale decat impreuna cu lucrarile efectuate asupra acestora. Lucrarile efectuate au natura juridica a unor imbunatatiri si sunt intim legate de locurile respective.

Intrucat calitatea de mostenitor se consolideaza de la data deschiderii succesiunii, iar dreptul real de folosinta asupra locurilor se transmite tot de la aceasta data, este evident ca ambii mostenitori trebuie sa suporte proportional cu cota lor parte contravaloarea acestor imbunatatiri.

Din contractul de prestari servicii (44) si raspunsul la interogatoriu al reclamantului (fila 56-raspunsul nr. 4) rezulta ca paratul reclamant a efectuat lucrarile de imbunatatiri asupra locurilor de veci, in valoare de 3.000 lei,  suma pe care a platit-o conform contractului.

Instanta  are in vedere ca prin contractul de intretinere autentificat sub nr. 884 din 23.07.2002, paratul nu s-a obligat ca  dupa decesul creditoarei intretinerii sa-i  efectueze lucrari funerare asupra locurilor de veci. Pretinsa declaratie data de paratul reclamant la Directia pentru administrarea pietelor, parcarilor si cimitirelor cu privire la renuntarea la despagubiri, nedovedita in cauza, ar produce efecte intre Directia pentru administrarea pietelor, parcarilor si cimitirelor, in calitate de administrator al domeniului public al municipiului B si parat. Declaratia  nu poate fi considerata ca  o renuntare la pretentiile pe care le-ar avea mostenitorii unii fata de altii.

Prin urmare, instanta apreciaza ca in calitatea sa de mostenitor, reclamantul parat trebuie sa contribuie la cheltuielile efectuate cu amenajarea locurilor de veci Asadar, va obliga reclamantul-parat la plata sumei 1.500 lei, stabilita in raport cu cota  acestuia din mostenire.

V. Cu privire la taxa de timbru

Instanta a calculat  taxa de timbru aferenta cererii principale astfel:100 –(calitatea de mostenitor) + 67 lei taxa de timbru  = 167  lei.

Prin chitanta seria VSBD nr. 3X06 (4)-fila 4, chitanta seria VS BD nr. 3X07 (5)-fila 5, chitanta seria VSBD nr. 45733-fila  45, reclamantul parat a achitat suma de 149 lei, ramanandu-I de achitat o diferenta de 18 lei. Intrucat aceste aspecte au fost constatate de instanta cu ocazia deliberarii, instanta va face aplicarea dispozitiilor art. 20 alin. 5 din Legea 146/1007.

Instanta a calculat taxa de timbru aferenta cererii reconventionale astfel:50–(calitatea de mostenitor)+ 251 lei constatarea dreptului de creanta= 301 lei.

Prin chitanta seria VSBD nr. 51314 (76) –fila 49 si chitanta VSBD nr. 51530 (5) - fila 50 paratul reclamant a achitat suma de 150 lei, ramindu-i de achitat suma de 151 lei. Intrucat aceste aspecte au fost constatate de instanta cu ocazia deliberarii, instanta va face aplicarea dispozitiilor art. 20 alin. 5 din Legea 146/1007.

VI.Cu privire la cheltuielile de judecata

Instanta constata ca reclamatul parat a efectuat cheltuieli de judecata in cuantum de 567 lei ( 167 taxa de timbru si 400 lei onorariu avocat-chitanta seria WLI nr. 0858X95).

Paratul reclamant a efectuat cheltuieli de judecata in proces in cuantum de 301 lei (taxa de timbru).

Fata de dispozitiile art. 272 C.proc. civ., avand in vedere ca atat cererea principala cat si cererea reconventionala au fost admise numai in parte, ambele parti au cazut in prezentii, constand cheltuielile de judecata efectuate de ambele parti, instanta va dispune compensarea acestora pana la concurenta sumei de 301 lei, respingand cererea de acordare a diferentei de 249 lei solicitata de reclamantul parat.

Domenii speta

Spete similare