Fond funciar

INSTANTA

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei B sub nr. X/20.10.2011, reclamantii R A si R V au chemat in judecata pe paratii M G, Comisia locala a com. Iana si Comisia judeteana V, ambele de stabilire a dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, solicitand instantei sa constate nulitatea absoluta partiala a titlului de proprietate nr. X48679 din 17.05.2000, pentru suprafata de 4000 mp teren categoria pasune, situata in tarlaua 38 parcela 1237/66 (inscrisa initial 1245/66), in extravilanul satului H, com. I, jud. V.

In motivarea in fapt a cererii reclamantii au aratat ca autoareai lor, R I, i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafata totala de 3,1700 ha, fiind emis titlul de proprietate nr. 47794 din 11.03.1996.  reclamantii sunt mostenitorii acesteia, conform certificatului de mostenitor nr. 36 din 07.05.1999.  Din suprafata restituita face parte si suprafata de 5300 mp teren pasune, situata in punctul  P, din tarlaua 38 parcela 1237/63/1, din aceasta facand parte suprafata de 4000 mp inscrisa in titlul paratilor.

Cererea a fost intemeiata in drept pe dispozitiile art. III din Legea nr. 169/1997.

Cererea este scutita de taxa judiciara de timbru, conform dispozitiilor art. 42 din Legea nr.1/2000, astfel cum a fost  completata si modificata prin Legea nr.247/2005.

Paratul M G a formulat intampinare, in care a invocat exceptia autoritatii de lucru judecat, raportat la cauza ce a facut obiectul dosarului nr. X/2009, solutionat irevocabil prin decizia civila nr. 542/R din 30.03.2011 a Tribunalului V. In motivare, paratul arata ca respectiva cauza a avut acelasi obiect, aceeasi cauza si aceleasi parti, chiar daca partile au avut calitati inversate.

Pe fondul cauzei, paratul a aratat in intampinare ca titlul sau este legal, fiind indreptatit la terenul in litigiu, conform raportului de edpertiza judiciara si documentatiei ce a stat la baza emiterii titlului sau de proprietate.

La solicitarea instantei, Comisia locala Iana a depus documentatia ce a stat la baza emiterii titlurilor de proprietate ale partilor si a precizat ca titlurile partilor au fost emise corect , pentru vechile amplasamente.

La termenul din 20.12.2011, instanta a respins exceptia autoritatii de lucru judecat, invocata de parat, pentru considerentele ce urmeaza mai jos.

A fost administrata proba cu inscrisuri.

Din analiza actelor si lucrarilor dosarului, instanta retine urmatoarele:

I. Cu privire la exceptia autoritatii de lucru judecat.

Potrivit dispozitiilor art.1201 Codul civil din 1864 (ale carui dispozitii sunt aplicabile unei situatii nascute sub imperiul lui), este lucru judecat atunci cand  a doua cerere in judecata  are acelasi obiect, este intemeiata  pe aceeasi cauza si este intre aceleasi parti,  facuta  de ele si  in contra lor, in aceeasi calitate.

Totodata, art. 1200 Cod civil reglementeaza prezumtia absoluta irefragabila a puterii de lucru judecat, care impiedica readucerea in fata instantei a chestiunii litigioase deja rezolvate, in speta, indreptatirea paratilor la terenul in litigiu. Reclamantul a invocat aceste prevederi, dar a sustinut in mod gresit ca este vorba de o exceptie procesuala.

Prezumtia puterii de lucru judecat, ce trebuie retinuta in prezenta cauza, este una dintre cele doua manifestari ale autoritatii de lucru judecat, cealalta fiind exceptia procesuala ce impiedica o noua judecata, conform art.1201 Cod civil. Prezumtia este un mijloc de proba, de natura a demonstra ceva in legatura cu raporturile juridice existente intre parti (art. 1200 pct.4, art. 1202 alin. 2 Cod civil).

Spre deosebire de exceptia procesuala, care corespunde unui efect negativ, extinctiv, care impiedica a doua judecata si  presupune tripla identitate de elemente prevazuta de art. 1201 C.civ. (obiect, parti si cauza), in cazul in care efectul important al hotararii se manifesta pozitiv, demonstrand modalitatea in care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase in raporturile dintre parti, nu exista posibilitatea de a se statua in alt mod.

Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune  intr-un al doilea proces care are legatura cu chestiunea litigioasa dezlegata anterior, fara posibilitatea de a mai fi contrazis. Aceasta reglementare a autoritatii de lucru judecat in forma prezumtiei asigura, din nevoia de ordine si stabilitate juridica, evitarea contrazicerilor intre considerentele hotararilor judecatoresti.

In acest sens s-a pronuntat Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia civila si de proprietate intelectuala, in decizia civila nr. 995 din 4 februarie 2009.  instanta suprema a statuat ca prezumtia autoritatii de lucru judecat interzice readucerea in fata instantelor a chestiunii litigioase deja rezolvate si nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevazut de art.  6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justitie nu este unul absolut, el poate cunoaste limitari ce decurg din aplicarea altor principii.

Pentru aceste motive, la ultimul termen de judecata instanta a respins de altfel efectuarea unei expertize topografice, ca inutila, avand in vedere imprejurarea urmarita de reclamanti. Nu este admisibila dovada contrara unei stari de fapt stabilite printr-o hotarare judecatoreasca irevocabila, ce se impune cu putere de lucru judecat. Legea prevede o limitare cu privire la prezumtiile de fapt, la cazurile in care este admisibila o proba, astfel incat nici o proba contrarie nu poate fi admisa, nici chiar marturisirea (art.1202 Cod civil).

In speta, instanta constata ca intre litigiul de fata si cel ce a facut obiectul dosarului nr. 6333/189/2009 exista o identitate de parti si cauza, care determina aplicarea prezumtiei mentionate mai sus.  Ambele procese privesc aceleasi parti (a caror calitate procesuala a fost inversata) si vizeaza indreptatirea uneia sau alteia dintre parti  la terenul situat in punctul toponimic ,,P”, din extravilanul satului H, com. I, jud. V.

Referindu-ne la cererea de anulare a titlului de proprietate emis pe numele paratului, in ceea ce priveste cauza, reclamantii invoca aceeasi aparare. Din  decizia  civila nr. X/R din 30.03.2011 pronuntata de Tribunalul V, in rejudecare (filele 27 – 29 din dosar), rezulta ca paratul este indreptatit la terenul in suprafata de 0,40 ha situata in tarlaua 38 parcela1237/66, in punctul toponimic ,,P”, in zona vechiului amplasament ce a apartinut paratului M Gh. (reclamant in litigiul anterioar) anterior cooperativizarii.  In schimb, autorul reclamantilor, B C, a detinut teren mai putin in acea zona, fiindu-i emis mostenitoarei sale R Iona titlul de proprietate pentru o suprafata mai mare – 1,47 in punctul ,,Coasta P”, desi autorul a detinut doar 1,04 ha.

II. Asupra fondului cauzei.

1. Desi nu a fost retinuta exceptia autoritatii de lucru judecat, in schimb, instanta retine ca in speta opereaza prezumtia de lucru judecat (prezumtie legala absoluta) cu privire la o anumita situatie de fapt, prezumtie analizata mai sus.

Conform prevederilor art. III alin.1 din Legea nr. 169/1997, nulitatea opereaza doar in cazul incalcarii unor dispozitii legale in vigoare in momentul emiterii actului, indiferent daca ulterior emiterii acestuia, au intervenit modificari ale acelor dispozitii legale, potrivit art. II din acelasi act normativ.

In litigiul anterior s-a stabilit irevocabil ca titlul emis defunctei R I, mama reclamantilor din prezenta cauza, cu numarul 47794 din 11.03.1996 a fost emis pentru o suprafata mai mare in punctul toponimic ,,P” decat a detinut autorul defunctei, B C.

S-a mai retinut irevocabil ca emiterea titlului pe numele R I pentru terenul din punctul ,,P” a intervenit dupa reconstituirea dreptului de proprietate paratului M G (reclamant in acea cauza), fiind aplicabile dispozitiile art. 2 din Legea nr. 1/2000 ce reglementeaza regula reconstituirii dreptului de proprietate pe vechile amplasamente, libere la data reconstituirii.

Pentru aceste motive, in baza dispozitiilor art. 2 din Legea nr. 1/2000 precum si a disp. art. 13 din Legea nr. 18/1991, Tribunalul V a anulat partial titlul de proprietate nr. 47794 din 11.03.1996 emis pe numele defunctei R I, in ceea ce priveste suprafata de 3018 mp situata in tarlaua 38 parcela 1237/63/1, in punctul toponimic ,,C P”.

Trebuie mentionat, de asemenea, ca paratul beneficiaza de un bun, in sensul art.1 din Protocolul nr.1 aditional al Conventiei Europene a Drepturilor Omului,  bun  care trebuie sa se bucure de ocrotire si garantie din partea legii,  atata timp cat  actul respectiv a fost intocmit in mod legal.  Astfel, textul mentionat, stabileste ca "orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international”.

Instanta nu constata existenta vreunui temei legal care sa justifice anularea, chiar in parte, a titlului emis paratului.

Pentru motivele expuse mai sus, va respinge cererea privind anularea titlului de proprietate  contestat.

In considerarea prevederilor art.274 Cod procedura civila, va obliga reclamantii aflati in culpa procesuala, la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de acest proces si suportate de parat, in cuantum de 700 lei si reprezintand onorariu de  avocat, conform chitantei depuse la dosar. 

Pentru aceste motive:

3

Domenii speta

Spete similare