Furt

INSTANTA

Sub nr. X/189/2012 din 08 martie 2012 a fost inregistrat la instanta dosarul nr. X/P/2010 al Parchetului de pe langa Judecatoria B, impreuna cu Rechizitoriul din 10 februarie 2012  prin care s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a  inculpatului, in stare de libertate, a inculpatului :

 - M A– fiul lui I si D, nascut la data 27.09.1981  in mun. B, jud. V, domiciliat in sat. si com. Y, jud. V,  cetatean roman, studii 2 clase, agricultor, concubinaj, 2 copii minori, fara antecedente penale – pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e Cod penal impotriva  partii vatamate  O M- I.

Din analiza actelor si lucrarilor dosarului instanta retine urmatoarele :

La data de 24.02.2010, organele de politie din cadrul Postului de Politie Y au fost sesizate de catre numita O M - I referitor la faptul ca in ziua de 19.02.2010, in jurul orei 15.00, persoane necunoscute i-au sustras de pe o poteca din apropierea locuintei un geamantan in care avea mai multe bunuri, pe care l-a lasat nesupravegheat pentru cateva minute.

 In ziua de 19.02.2010, in jurul orelor 14.30 – 15.00, partea vatamata O M- I  aflandu-se la locuinta tatalui sau, O I din sat si  comuna Y, jud. V,  a luat hotararea sa plece de la acesta si sa se mute in mun. B.

In acest sens, a luat un geamantan tip troler si dupa ce si-a pus mai multe bunuri, respectiv un laptop marca TOSHIBA si cablul de alimentare, mai multe articole de imbracaminte si incaltaminte , CD-uri si alte obiecte de uz personal, a iesit din curte,  prin spatele casei,  pentru a merge la halta CFR.

 Deplasandu-se pe o poteca paralela cu linia de cale ferata, drum public, care prin destinatia acestuia este deschis publicului, dupa ce a parcurs aprox. 20-30 metri , aducandu-si aminte ca si-a uitat telefonul mobil acasa, O M - I si a lasat geamantanul pe poteca de langa linia ferata,  nesupravegheat, si s-a intors la locuinta pentru a-si lua telefonul.

De precizat ca poteca mai sus mentionata trece prin spatele imobilelor locuite,  la acea data  de  familiile M A ( imobil apartinand G V), C V, O M-I si D E, imobile care au acces la poteca prin iesirile din spate , poteca aflandu-se in imediata apropiere a liniei ferate  pe directia X, via B, paralela cu aceasta.

In acest timp,  inculpatul  M A , care  se invecineaza la doua case cu locuinta famIi O, se deplasa pe poteca mai sus mentionata,  care trece prin spatele caselor  , paralel cu linia ferata si pe care inculpatul o folosea in mod obisnuit,  venind din sat ,  de la bunicii sai,  cu produse alimentare.

Inainte  de a ajunge la locuinta sa, la o distanta de aproximativ 3 case, a observat un  geamantanul lasat pe poteca,  si vazand  ca nu este nimeni prin apropiere,  a luat decizia sa  si-l insuseasca si sa-l duca la domiciliul sau, avand convingerea ca bunul a fost abandonat, aruncat din  vre-un tren  din cele care obisnuiau sa treaca  pe linia ferata aflata in imediata apropiere, paralela cu poteca pe care acesta se deplasa.

In consecinta, inculpatul  M A a luat geamantanul partii vatamate O M - I , fara a sti cui apartine ,  s-a deplasat la locuinta sa, aflata la doua case distanta de cea a vatamatei, unde se mai aflau concubina sa, V si sora sa, M A-M.

Desi in aceeasi zi,  dupa aproximativ 2-3 ore, respectiv in jurul orei 18.00, partea O M - I s-a deplasat la locuinta inculpatului  M A si l-a intrebat daca nu i-a gasit geamantanul pe care il lasase nesupravegheat langa poteca, acesta a negat ca si-a insusit un geamantan.

Inculpatul a declarat  cu ocazia cercetarilor ca,  in acel moment si-a data seama ca geamantanul gasit apartine partii vatamate O M - I.

 Mai mult, pentru a nu-i fi gasite bunurile de catre organele de politie la o eventuala perchezitie domiciliara, a doua zi, inculpatul a distrus o parte din bunuri, pastrandu-si doar laptopul si cablul de alimentare, o bluza si un CD.

Ulterior, inculpatul M A,  mergand la verisoara  sa din mun. B, C A-G , i-a oferit spre vanzare laptop-ul si cablul de alimentare, insa deoarece acesta i-a spus ca nu are bani, i-a propus sa faca schimb, in sensul de a-i da calculatorul sau in schimbul laptop-ului.

 C A-G  a fost de acord, inculpatul M A i-a lasat laptop-ul si i-a luat calculatorul pe care l-a vandut unor tineri necunoscuti din mun. B, contra sumei de 150 euro.

Cu ocazia perchezitiilor domiciliare efectuate de catre organele de politie in baza Incheierii nr. 39 din 12.05.2011 a Judecatoriei B, la locuintele inculpatului M A si a numitei C A-G, au fost gasita atat bluza  si CD-ul, cat si laptop-ul si cablul de alimentare, care fiindu-i prezentate partii vatamate O M – I,  le-a recunoscut ca fiind bunurile care se aflau in geamantanul sau, care fusese lasat nesupravegheat in data de 19.02.2010  si care disparuse din locul public - poteca ,  in care fusese lasat.

Cu privire la latura civila in timpul urmaririi penale: 

Prejudiciul cauzat partii vatamate O M -  I prin fapta comisa de inculpatul M A  este in valoare totala de 3.087 lei, insa intrucat in cursul

cercetarilor organele de politie i-au restituit laptop-ul si cablul de alimentare, bluza si CD-ul, O M -  I a declarat ca intelege sa se mai constituie parte civila in procesul penal cu suma de 1.066 lei reprezentand contravaloarea bunurilor nerecuperate.

Prin acelasi rechizitoriu, procurorul a dispus:

 Neinceperea urmaririi penale fata de : C A-G – cercetata pentru savarsirea infractiunii  de tainuire prev. de art. 221 al.1 Cod penal, deoarece din probatoriul administrat in cauza a rezultat ca numita C A-G nu a avut cunostinta ca bunurile oferite la schimb de catre invinuitul M A provin din furt.

Cele  retinute mai sus rezulta din urmatoarele mijloace de proba :  proces-verbal de cercetare la fata locului si schita locului faptei ,declaratiile partii vatamate O M-I , dovada de predare-primire bunuri provenite din furt , declaratiile invinuitului , procese-verbale de cautare a invinuitului la domiciliu , declaratii martori X , proces-verbal de perchezitii domiciliare la locuintele invinuitului M A si a numitei C A- G , actele dosarului.

Inculpatul M A  este in varsta de 30 ani, are studii 2 clase, agricultor, convietuieste in concubinaj, are 2 copii minori, nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o pozitie sincera in cursul cercetarilor.

La judecarea cauzei in prima instanta, la primul termen de judecata , pana la inceperea cercetarii judecatoresti, inculpatul M A  a declarat, personal ca recunoaste savarsirea faptelor retinute in actul de sesizare a instantei si a solicitat ca judecata sa se faca in baza probelor administrate in faza de urmarire penala, in aplicarea dispozitiilor art. 3201 Cod procedura penala privind  judecata in cazul recunoasterii vinovatiei.

Inculpatul M A  a declarat ca recunoaste in totalitate faptele retinute in actul de sesizare a instantei si nu solicita administrarea de probe, cu exceptia inscrisurilor in circumstantiere pe care le poate administra la acest termen de judecata si a solicitat ca judecata sa aiba loc in baza probelor administrate in faza de urmarire penala, pe care le cunoaste si le insuseste.

Audiat fiind,  inculpatul M A  a recunoscut  in totalitate faptele cu privire la  savarsirea carora a fost trimis in judecata, in modalitatea retinuta in rechizitoriu, sustinand in continuare, in mod constant, ca si in declaratiile date in faza de urmarire penala,  ca,  a avut convingerea ca geamantanul aflat pe poteca de langa calea ferata fusese aruncat din tren si ca nu a cunoscut cui apartine bunul, pana in momentul in care , la cateva ore dupa gasirea geamantanului a venit la domiciliul sau partea vatamata , care isi cauta geamantanul, lasat nesupravegheat pe poteca,  moment in care, inculpatul, fiind influentat de sora sa, nu a recunoscut  fata de O M -  I  faptul ca a gasit un geamantan, care ar fi putut sa apartina partii vatamate.

In consecinta, instanta, a dat eficienta cererii inculpatului , apreciind ca indeplineste conditiile prevazute de art. 3201 aliniat 1-6  Cod procedura penala  , a admis cererea si a trecut la  judecarea cauzei  numai in baza probelor administrate in faza de urmarire penala, trecand la solutionarea laturii penale motivat de faptul ca, din probele administrate, rezulta ca faptele inculpatului  sunt stabilite si sunt suficiente date cu privire la persoana acestuia pentru a permite stabilirea unei pedepse, faptele pentru care este trimis in judecata inculpatul, M A  avand un regim sanctionator care exclude pedeapsa detentiunii pe viata.

Instanta a apreciat ca pentru solutionarea actiunii civile nu  se impune administrarea de noi  probe in fata instantei, probele administrate in timpul urmaririi penale, facand dovada prejudiciului cauzat, iar inculpatul au fost de acord sa despagubeasca partile vatamate cu contravaloarea  prejudiciului  asa cum a fost solicitat si dovedit , in masura stabilirii legaturii de cauzalitate dintre fapta inculpatului si prejudiciul produs.

Fata de cele expuse, rezulta ca fapta penala mai sus descrisa  exista, au fost savarsite de catre inculpat , iar urmarirea penala este completa, existand probele necesare si legal administrate.

Cu privire la incadrarea juridica data faptei, in actul de sesizare al instantei, se retine ca fapta savarsita de inculpatul M A , asa cum a fost descrisa mai sus, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1- art. 209 alin. 1 lit. e Cod penal  .

La forma calificata a infractiunii de furt se retine incidenta dispozitiilor  art. 209 lit. e) Cod penal  „intr-un loc public”, definit de art.  art. 152 Cod penal , conform caruia  fapta se considera savarsita "in public" atunci cand a fost comisa:

a) intr-un loc care prin natura sau destinatia lui este totdeauna accesibil publicului, chiar daca nu este prezenta nici o persoana;

b) in orice alt loc accesibil publicului, daca sunt de fata doua sau mai multe persoane;

c) in loc neaccesibil publicului, cu intentia insa ca fapta sa fie auzita sau vazuta si daca acest rezultat s-a produs fata de doua sau mai multe persoane;

d) intr-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu exceptia reuniunilor care pot fi considerate ca au caracter de famI, datorita naturii relatiilor dintre persoanele participante;

e) prin orice mijloace cu privire la care faptuitorul si-a dat seama ca fapta ar putea ajunge la cunostinta publicului.

Conform art. 208 Cod penal, constituie infractiunea de Furt : „Luarea unui bun mobil din posesia sau detentia altuia, fara consimtamantul acestuia, in scopul de a si-l insusi pe nedrept.

Se considera bunuri mobile si orice energie care are o valoare economica, precum si inscrisurile.

Fapta constituie furt chiar daca bunul apartine in intregime sau in parte faptuitorului, dar in momentul savarsirii acel bun se gasea in posesia sau detinerea legitima a altei persoane.

De asemenea, constituie furt luarea in conditiile alin. 1 a unui vehicul, cu scopul de a-l folosi pe nedrept.”

Instanta apreciaza ca, in cauza este necesar a se stabili, in raport cu situatia concreta – natura si starea obiectelor, locul unde au fost gasite – , care a fost perceptia inculpatului cu privire la situatia acestor bunuri pe care si le-a insusit, ca fiind  pierdute sau abandonate.

Din intreg materialul probatoriu administrat rezulta ca inculpatul a avut reprezentarea ca bunurile gasite sunt abandonate, neavand cunostinta cui apartin bunurile, astfel ca exista un puternic dubiu legat de situatia acestora, dubiu care profita inculpatului.

Din ansamblul materialului probator rezulta ca bunul geamantan tip-  troler apartinand partii vatamate , in momentul insusirii de catre inculpat, se afla pe o poteca drum public, fiind scos din posesia sau detentia partii vatamate, deoarece aceasta se intorsese in  imobilul sau aflat la  o distanta de cateva zeci de metri , unde isi uitase telefonul mobil, geamantanul fiind lasat de partea vatamata , nesupravegheat, intr-un loc accesibil publicului.

Locul in care a fost lasat geamantanul, nesupravegheat, este  relativ circulat, si se invecineaza cu calea ferata circulata pe o ruta importanta Iasi- B- Bucuresti , loc care prin amplasament si specific,  putea crea convingerea inculpatului ca  bunul a fost aruncat din tren sau chiar abandonat.

Desi  inculpatul M A sustine in mod constant ca a avut aceasta convingere cu privire la bunul gasit, s-a apreciat in timpul urmaririi penale ca fapta sa intruneste elementele constitutive ale infractiunii de furt, desi nu a fost dovedita prin nici un mijloc de proba intentia inculpatului in savarsirea infractiunii de furt, si nici  a  elemente constitutive ale infractiunii.

Terminologia folosita de partea vatamata in plangeri si declaratii  prin  expresia de „ bun sustras”, expresie preluata si  de organele de cercetare, nu duce implicit la caracterizarea faptei inculpatului ca  o fapta de sustragere, de furt,  intelesul literar al termenului trebuind apreciat in functie de corespondenta sa juridica, care se intemeiaza pe probele cauzei.

Faptul ca partii vatamate i-a disparut un bun, in conditiile mai sus descrise, nu echivaleaza si cu faptul ca , o alta persoana i l-a sustras, in acceptiunea  semantica prev. de art. 208 Cod penal, fiind obligatorie si dovedirea ca  inculpatul a luat  un bun mobil din posesia sau detentia altuia, fara consimtamantul acestuia, in scopul de a si-l insusi pe nedrept , persoana invinovatita beneficiind de prezumtia de nevinovatie.

A accepta strict varianta partii vatamate ca mijloc de incriminare a inculpatului, constituie o veritabila incalcare a prezumtiei de nevinovatie a inculpatului, in favoarea caruia a operat permanent un dubiu privind intentia si modalitatea in care si-a insusit bunul, sub aspectul incadrarii juridice.

Este evident ca partii vatamate i s-a produs o paguba printr-o fapta savarsita de inculpatul M A, si aceasta este indreptatita sa fie despagubita, dar calificarea juridica a faptei urmeaza sa fie data de instanta , in urma analizarii modalitatii de savarsire, normelor sociale incalcare, existentei si  gravitatii ca fapta penala, pe baza  probelor necesare si legal administrate.

Astfel, in momentul insusirii bunului de catre inculpatul  M A, bunul se afla intr-un loc public ( poteca din spatele imobilelor paralela si langa calea ferata  pe un traseu  feroviar circulat) , loc accesibil publicului, oricarei persoane, si  la care avea acces in mod obisnuit inculpatul,  care folosea  des acest drum, asa cum declara martorii .

Prin  natura locului  si natura bunului gasit,  era plauzibil  ca un geamantan sa fi fost aruncat din tren sau abandonat  -, bunul  fiind iesit complet din sfera de stapanire a partii vatamate, inculpatul necunoscand partea vatamata si neavand intentia de sustrage bunul  din posesia acesteia.

Din momentul insusirii acestui bun de catre inculpat ,  bun care are calitatea de bun gasit si nu  de bun sustras  si transportarii de pe poteca la domiciliul sau aflat la cateva case, moment  fara conotatie penala, inculpatul M A avea posibilitatea, fie sa predea in termen de 10 zile bunul gasit autoritatilor sau celui care l-a pierdut, prin acordarea acestor termene si situatii limita, textul de lege instituind o conditie suspensiva a declansarii raspunderii penale, pana la implinirea uneia dintre cele doua conditii.

In speta, la cateva ore de la transportarea geamantanului la domiciliul sau, inculpatul M A a primit vizita partii vatamate O M -  I , care isi cauta bunul, iar inculpatul , care pana atunci avea  convingerea  ca in acest timp detine un bun pierdut pe care din intamplare l-a gasit , abea atunci a  aflat si realizat ca geamantanul apartine partii vatamate O M -  I.

Cu toate acestea, inculpatul a negat ca detine un bun  gasit si implicit nu a  predat geamantanul partii vatamate, iar  din acel moment , a avut la dispozitie termenul de 10 zile pentru a-l preda persoanei vatamate sau chiar autoritatilor.

Neprocedand in acest mod,  si dispunand de bun ca de a-l sau, imediat dupa plecarea partii vatamate, in zilele urmatoare, stiind ca nu sunt ale sale, inculpatul  a savarsit  infractiunea de insusirea bunului gasit art. 216 alin. 1 Cod penal.

Fata de probatoriul administrat in cauza , instanta apreciaza ca in modalitatea descrisa mai sus:  Fapta inculpatului M A  intruneste elementele constitutive ale infractiunii de insusirea bunului gasit art. 216 alin. 1 Cod penal

Astfel, conform art. 216 Cod penal, constituie infractiunea de Insusirea bunului gasit: „ Fapta de a nu preda in termen de 10 zile un bun gasit autoritatilor sau celui care l-a pierdut, sau de a dispune de acel bun ca de al sau, …………………..

Sau  insusirea pe nedrept a unui bun mobil ce apartine altuia, ajuns din eroare in posesia faptuitorului.”

Infractiunea are ca obiect material un bun gasit in cazul prevazut de al. 1 si un bun ajuns din eroare in posesia faptuitorului in cazul prevazut in al. 2 al. art. 216 Cod penal.

In primul caz, infractiunea se realizeaza fie printr-o inactiune – nepredarea bunului gasit autoritatilor sau celui care l-a pierdut in termen de 10 zile, termen care se calculeaza conform art. 154 Cod penal  - fie printr-o actiune  - dispunere de acel bun ca al sau;  in cazul alin. 1 teza a II-a art. 216 legiuitorul nu a prevazut un termen pentru predarea bunului, insa sub aspectul laturii obiective,  infractiunea se realizeaza prin insusirea  pe nedrept de catre faptuitor  a unui bun gasit,  ajuns  in posesia sa, adica prin efectuarea de catre acesta a unui act care implica luarea in stapanire a bunului. Sub aspectul laturii subiective indiferent  de modalitatea de savarsire, infractiunea implica vinovatia faptuitorului numai sub forma intentiei. Intentia, in acest caz presupune cunoasterea de catre faptuitor a imprejurarii ca bunul pe care si-l insuseste este un bun pierdut sau abandonat..

Aceasta infractiune are ca obiect material un bun gasit, respectiv un bun ajuns in posesia faptuitorului, care a iesit din posesia  altuia fara voia acestuia (neabandonat) si fara ca faptuitorul sa fie tinut sa stie cui apartine. Deci, bunul gasit este bunul care nu apartine faptuitorului si peste care a dat intamplator, intr-un loc unde in raport cu natura sa, acel bun nu se poate lasa  nesupravegheat.

In speta, nu are relevanta incriminatoare cu privire la comportamentul inculpatului faptul ca partea vatamata  O M -  I , in reprezentarea sa subiectiva, aprecia ca geamantanul  nu este un bun pierdut sau abandonat, fiind convinsa ca este proprietatea sa si l-a lasat intr-un loc stiut , temporar.

Locul stiut trebuie sa aiba si aptitudinea de a conferi si celorlalti subiecti de drept aprecierea ca bunul apartine unei persoane cunoscute sau se afla in posesia cuiva, pentru a fi in prezenta infractiunii de furt.

Lasarea unui geamantan pe un drum deschis accesului public , langa o cale ferata circulata, „nesupravegheat” , dupa cum insasi partea vatamata declara,  indiferent de reprezentarea ideatica, subiectiva a partii vatamate cu privire la proprietatea bunului, nu este de natura a crea aparenta ca bunul acela are stapan, neavand aptitudinea  de a duce la incriminarea gasitorului bunului aflat intr-o asemenea situatie,  prin asimilarea cu  o fapta intentionata de furt.

Geamantanul se afla intr-o postura de bun pierdut deoarece din momentul in care partea vatamata  a iesit cu el din curte, s-a deplasat pe un drum public, dupa care s-a intors la domiciliu pentru a-si lua un bun uitat, lasand geamantanul pe drum, nesupravegheat, partea vatamata , a fost in imposibilitatea de a mai avea vreun contact material cu acel bun ori de a-si exercita atributele proprietarului sau detinatorului, in sensul prevazut de lege, si toate acestea fara ca inculpatul sa se fi implicat in vreun fel.

Geamantanul  a fost gasit intamplator de catre inculpat, acesta nefiind de fata si necunoscand ca partea vatamata a  lasat temporar si nesupravegheat  bunul in acel loc public.

In aceste conditii, instanta a constatat ca bunul partii vatamate O M -  I are in raport cu inculpatul M A , toate caracteristicile bunului gasit, in  conditiile prev. de art. 216 alin. 1 Cod penal , deoarece:

- geamantanul  a iesit din curtea partii vatamate, din posesia  si din supravegherea acesteia, fara interventia vreunei persoane si cu atat mai putin a inculpatului ;

- la momentul la care inculpatul a luat bunurile pe care le-a gasit pe drum, acestea nu mai erau posesia sau detentia partii vatamate, fiind scoase din sfera ei de stapanire, este evident  ca partea vatamata a pierdut posesia asupra geamantanului.

- inculpatul a descoperit geamantanul , cu totul intamplator, pe raza satului Y, jud. V, pe un drum – poteca accesibil publicului si limitrof cu linia ferata, fara a sti cine este proprietarul sau detinatorul geamantanului;

- inculpatul a luat geamantanul dintr-un loc public in care era plauzibila posibilitatea ca bunul  sa fi ajuns prin aruncare din tren sau abandonare.

- inculpatul  nu a predat bunul partii vatamate sau autoritatilor in termen de 10 zile, ba mai mult ne aflam in situatia tezei a II-a de la aliniatul 1 art. 216 Cod penal, in sensul ca  a dispus de acel bun ca de al sau,  folosind bunurile din geamantan in interes propriu.

Sub aspectul laturii obiective, infractiunea se realizeaza  prin nepredarea, dispunerea sau insusirea pe nedrept a unui bun  gasit, sau ajuns din eroare in posesia faptuitorului, iar sub aspectul laturii subiective, indiferent de modalitatea de savarsire, infractiunea implica vinovatia faptuitorului numai sub forma intentiei.

Prin urmare, inculpatul a actionat cu intentia de a-si insusi un bun gasit si de a dispune de acel bun ca si cum ar fi fost al sau.

Or, infractiunea de furt, prevazuta si pedepsita de art. 208 Cod penal,  consta in luarea unui bun mobil din posesia sau detentia altuia, fara consimtamantul acestuia, in scopul de a si-l insusi pe nedrept.

 Din punct de vedere al laturii obiective, infractiunea de furt se realizeaza prin actiunea de luare a bunului mobil din posesia sau detentia altuia, fara consimtamantul acestuia, bunul nefiind pierdut (si, in nici un caz abandonat), iar sub aspectul laturii subiective, infractiunea de furt se savarseste cu intentie directa, in sensul ca faptuitorul  stie ca ia bunul din posesia sau detentia altuia, vrea sa savarseasca fapta ,  pentru a face din acel bun un bun al sau si il pune pe  detinator in imposibilitatea de a-si exercita drepturile asupra  bunului, cauzandu-i astfel o paguba.

In speta,  sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de „insusirea bunului gasit” si nu ale infractiunii de „furt calificat” cata vreme s-a facut dovada ca obiectul material al faptei deduse judecatii este un bun gasit si nu un bun luat pe nedrept de inculpat din posesia partii vatamate.

In acest sens se are in vedere ca potrivit literaturii juridice prin „bun gasit” se intelege bunul care in momentul intrarii in posesia gasitorului nici o alta persoana nu avea contact direct cu acel bun, iar imprejurarile de fapt nu lasau sa se presupuna ca aceasta rupere de contact ar fi numai momentana, ci dimpotriva indicau faptul ca cineva pierduse acel bun.

Aceasta acceptiune a notiunii de „bun gasit” corespunde pe deplin situatiei din prezenta cauza cata vreme s-a facut dovada ca  bunul de afla fara stapan intr-un loc public, inculpatul  nu a cunoscut  cui apartine , iar partea vatamata a pierdut posesia  bunului lasandu-l in acel loc nesupravegheat  si nu mai putea deci sa-si exercite prerogativele legale cu privire la acesta.

In raport de cele retinute mai sus, instanta a apreciat ca faptele savarsite de inculpat si pentru care a fost trimis in judecata intrunesc elementele constitutive ale infractiunii de insusire a bunului gasit, prev.de art. 216 al.1 Cod penal.

In  consecinta, in temeiul art. 334 Cod procedura penala , instanta va schimba  incadrarea juridica data faptelor cu privire la savarsirea careia s-a  pus in miscare actiunea penala si s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului  M A , prin Rechizitoriul  din 10 februarie 2012 in dosar nr. X/P/2010  al  Parchetului de pe langa Judecatoria  B  , din: 

- „  infractiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1- art. 209 alin. 1 lit. e Cod penal  „ 

 in infractiunea de :

- „ insusirea bunului gasit art. 216 alin. 1 Cod penal.”

La individualizarea  judiciara a pedepsei vor fi avute in vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal si anume dispozitiile partii generale, gradul de pericol concret al faptei, imprejurarile concrete  in care aceasta a fost comisa.

Pedeapsa trebuie sa fie de natura a asigura reeducarea inculpatului si atingerea scopului prev. de art. 52 alin. 1 teza ultima Cod penal „ prevenirea savarsirii de noi infractiunii.”

 Valoarea  economica a bunurilor  insusite  va fi avuta in vedere  ca un element important la individualizarea pedepsei, in sensul ca pedeapsa aplicata sa  constituie un tratament sanctionator adecvat si suficient.

Instanta apreciaza ca pericolul social concret al faptei savarsite de inculpat este redus, fiind  determinat de  modalitatea de savarsire a faptei asa cum a fost retinuta  mai sus.

Cunoasterea caracteristicilor unui infractor prezinta o deosebita importanta pentru determinarea gradului concret de pericol social a acestuia si pentru stabilirea unei pedepse eficiente.

Modul de comportare in societate, caracterizat prin disciplina in munca si o viata conforma cu regulile de convietuire sociala, poate determina concluzia ca nu a comis infractiunea datorita inclinatiei sale pentru comiterea unor fapte antisociale, ci ca urmare a unui complex de imprejurari care au contribuit ca inculpatul sa se abata de la conduita sa obisnuita.

La individualizarea  judiciara a pedepsei vor fi avute in vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal si anume dispozitiile partii generale, gradul de pericol concret al faptei, imprejurarile concrete  in care aceasta a fost comisa.

Inculpatul M A  se afla la prima incalcare a legii penale, nefiind cunoscut cu antecedente in evidentele I.P.J. V, este cunoscut ca fiind  o persoana serioasa, cu un comportament civilizat, linistit,  realizeaza venituri din munca in agricultura si gospodarie  ,beneficiind de o imagine favorabila atat in societate, in comunitatea in care locuieste, fapta pentru care este judecat in prezenta cauza fiind un incident, avand un caracter izolat in comportamentul acestuia, in abaterea de la conduita sa obisnuita, prosociala.

La stabilirea pedepsei s-au avut in vedere toate elementele ce caracterizeaza persoana  si conduita inculpatului M A , anterior savarsirii faptei prin  inexistenta antecedentelor penale,  ca fiind o persoana fara un trecut infractional,  care a cooperat la aflarea adevarului, s-a prezentat in fata autoritatilor cu ocazia prezentului proces, aspecte fata de care,  instanta apreciaza, raportat si la pericolul social concret al faptei, ca este suficienta pentru reeducarea inculpatului,  aplicarea unei amenzi penale, in temeiul art. 63 Cod penal,  cu un cuantum proportional cu gravitatea faptei.

Instanta va pronunta condamnarea inculpatului, care beneficiaza  cu privire la pedeapsa ce va fi aplicata de instanta, de reducerea cu o patrime  a limitelor de pedeapsa prevazute de lege, in cazul pedepsei amenzii, ca efect al aplicarii  art. 3201 alin. 7 Cod procedura penala avand in vedere ca sunt aplicabile dispozitiile  judecatii in cazul recunoasterii vinovatiei.

Avand in vedere persoana si conduita inculpatului , anterior savarsirii faptei prin inexistenta antecedentelor penale, instanta apreciaza ca scopul pedepsei poate fi atins si fara executarea acesteia , urmand a dispune in temeiul art. 81 Cod Penal suspendarea conditionata a executarii pedepsei , fiind intrunite conditiile prevazute de art. 81 Cod penal

a) pedeapsa aplicata este inchisoarea de cel mult 3 ani sau amenda;

b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa inchisorii mai mare de 6 luni, afara de cazul cand condamnarea intra in vreunul dintre cazurile prevazute in art. 38;

c) se apreciaza ca scopul pedepsei poate fi atins chiar fara executarea acesteia.

Suspendarea conditionata a executarii pedepsei poate fi acordata si in caz de concurs de infractiuni, daca pedeapsa aplicata este inchisoarea de cel mult 2 ani si sunt intrunite conditiile prevazute in alin. 1 lit. b) si c).

In temeiul art. 82 Cod Penal, se va fixa termen de incercare, incepand cu data ramanerii definitive a hotararii.

Se va atrage atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 Cod Penal, privind revocarea suspendarii conditionata a executarii pedepsei.

Cu privire la latura civila , in temeiul art. 14 si  art. 346 Cod procedura penala raportat la art. 998 Cod  civil  instanta va admite cererile pentru despagubiri  materiale formulate de partea vatamata O M- I, ca fiind dovedita  sub aspectul existentei prejudiciului, intinderii si legaturii de cauzalitate cu faptele inculpatului.

Sunt indeplinite conditiile raspunderii civile conform art. 346 Cod procedura penala raportat la art. 998 Cod Civil ,  fiind stabilita legatura de cauzalitate  dintre prejudiciu, faptuitor si actiunea culpabila a acestuia, cu privire la pagubele produse  partii vatamate.

Va obliga  pe inculpatul M A sa plateasca partii civile O M- I  suma de 1.066 lei, reprezentand diferenta prejudiciu nerecuperat.

Ca o consecinta a condamnarii si a obligarii la plata despagubirilor,  in temeiul art. 189 si art. 191 alin. 1 Cod procedura penala ,  va obliga pe inculpat  sa plateasca statului cheltuieli judiciare , din care onorariu  avocat din oficiu pentru inculpat  in faza de judecata  vor fi platite Baroului V din fondurile Ministerului Justitiei.

7

Domenii speta

Spete similare