Procedura insolvenţei. Contestaţie la planul de distribuire. Creditor a cărui creanţă nu a fost acceptată de lichidatorul judiciar. Consecinţe

Creditorul îndreptăţit să participe la procedura insolvenţei este acel creditor care a formulat şi căruia i-a fost admisă, total sau în parte, o cerere de înregistrare a creanţei sale pe tabelele de creanţe contra debitorului întocmite în procedură şi care are dreptul de a participa şi de a vota în adunarea creditorilor, de a participa la distribuţiile de fonduri rezultate din reorganizarea judiciară a debitorului sau din lichidarea averii debitorului, de a fi informat ori notificat cu privire la desfăşurarea procedurii şi de a participa la orice altă procedură reglementată de prezenta lege.

Câtă vreme recurenta nu a uzat de mijlocul prevăzut de lege, în sensul că nu a contestat măsura lichidatorului judiciar de a nu o trece pe tabel cu suma declarată, ea nu are calitatea de creditor îndreptăţit să participe la procedura insolvenţei, astfel că nu poate nici să formuleze contestaţie împotriva planului de distribuire.

Prin sentinţa civilă nr. 1289 din 30 mai 2012 pronunţată în dosarul nr. 744/108/2009* judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Arad a respins contestaţia formulată de creditoarea D.S.V.S.A. Arad împotriva planului de distribuire întocmit de lichidatorul judiciar în data de 27.03.2012.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs instituţia creditoare, solicitând modificarea ei, în sensul admiterii contestaţiei sale şi să se dispună înregistrarea creanţei pe care a declarat-o, ca fiind o creanţă garantată.

Prin decizia civilă nr. 1935 din 12 noiembrie 2012 Curtea de Apel Timişoara a respins recursul declarat de creditoarea D.S.V.S.A. Arad împotriva sentinţei civile nr. 1289 din 30 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 744/108/2009* în contradictoriu cu debitoarea intimată S.C. L S.R.L. Arad, reprezentantă prin lichidatorul judiciar E S.P.R.L. Arad.

Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că, în fapt, prin planul de distribuire depus la dosar, alături de raportul privind încasările şi plăţile efectuate în cadrul procedurii de insolvenţă a debitoarei S.C. L S.R.L. Arad, lichidatorul judiciar E S.P.R.L. Arad a propus repartizarea, doar către creditoarea garantată Banca R S.A., a sumei de 9.682,62 lei, ca urmare a încasării unei creanţe a societăţii debitoare, garantate către această bancă, ceilalţi creditori neparticipând la vreo distribuire de sume conform Legii nr. 85/2006, modificată.

Prin contestaţia înregistrată la Tribunalul Arad în data de 18 aprilie 2012 (depusă la poştă în 13 aprilie 2012) creditoarea D.S.V.S.A. Arad a solicitat modificarea planului de distribuire, în sensul înregistrării creanţei sale în cuantum de 2.949,30 lei ca fiind o creanţă garantată.

În mod judicios prima instanţă i-a respins contestaţia cu motivarea că, din moment ce instituţia creditoarea nu a contestat tabelul preliminar al creanţelor întocmit la lichidatorul judiciar, tabel în care ea a fost trecută cu suma de 2.949,30 lei, însă cu menţiunea „creanţă tardivă”, aceasta nu a dobândit calitatea de creditor îndreptăţit să participe la procedura de executare colectivă, situaţie în care D.S.V.S.A. Arad nu are calitatea de a contesta planul de distribuire.

Într-adevăr, art. 3 pct. 8 din Legea nr. 85/2006, modificată, prevede că creditorul îndreptăţit să participe la procedura insolvenţei este acel creditor care a formulat şi căruia i-a fost admisă, total sau în parte, o cerere de înregistrare a creanţei sale pe tabelele de creanţe contra debitorului întocmite în procedură şi care are dreptul de a participa şi de a vota în adunarea creditorilor, inclusiv asupra unui plan de reorganizare judiciară admis de judecătorul-sindic, de a fi desemnat în calitate de membru al comitetului creditorilor, de a participa la distribuţiile de fonduri rezultate din reorganizarea judiciară a debitorului sau din lichidarea averii debitorului, de a fi informat ori notificat cu privire la desfăşurarea procedurii şi de a participa la orice altă procedură reglementată de prezenta lege. Au calitatea de creditor îndreptăţit să participe la procedura insolvenţei, fără a depune personal declaraţiile de creanţă, salariaţii debitorului.

Aşadar, este evident faptul că, din moment ce declaraţia de creanţă depusă de instituţia contestatoare pentru suma de 2.949,30 lei, provenită în urma efectuării de către personalul său a asistenţei, inspecţiei şi controlului sanitar-veterinar în unitatea debitoarei, în baza Ordinului A.N.S.V.S.A. nr. 64/2007, cu completările şi modificările ulterioare, care constituie venituri publice, nu a fost acceptată de lichidatorul judiciar, fiind trecută pe tabelul de creanţe cu menţiunea „creanţă tardivă”, iar creditoarea nu a formulat, în condiţiile art. 73 din lege, contestaţie împotriva măsurii practicianului, faţă de această parte devin incidente dispoziţiile art. 76 din acelaşi act normativ. Acest text statuează următoarele: cu excepţia cazului în care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 7, titularul de creanţe anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a creanţelor până la expirarea termenului prevăzut la art. 62 alin. 1 lit. b), va fi decăzut, cât priveşte creanţele respective, din dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor şi nu va dobândi calitatea de creditor îndreptăţit să participe la procedură. El nu va avea dreptul de a-şi realiza creanţele împotriva debitorului sau a membrilor ori asociaţilor cu răspundere nelimitată ai persoanei juridice debitoare ulterior închiderii procedurii, sub rezerva ca debitorul să nu fi fost condamnat pentru bancrută simplă sau frauduloasă ori să nu i se fi stabilit răspunderea pentru efectuarea de plăţi ori transferuri frauduloase. Decăderea va putea fi invocată oricând, de orice parte interesată, pe cale de acţiune sau excepţie.

În alte cuvinte, câtă vreme recurenta nu a uzat de mijlocul prevăzut de lege, în sensul că nu a contestat măsura lichidatorului judiciar de a o trece pe tabel cu suma declarată, însă cu menţiunea „creanţă depusă după termenul limită pentru depunerea declaraţiilor de creanţă”, ea nu mai are calitatea de creditor îndreptăţit să participe la procedura insolvenţei, astfel că nu mai poate nici să formuleze contestaţie împotriva planului de distribuire, cu atât mai mult cu cât este inadmisibil ca pe calea contestaţiei la plan să se solicite înscrierea unei creanţe la masa credală.

Nici art. 75 din Legea insolvenţei nu poate fi invocat cu succes în sprijinul admiterii recursului pendinte. Într-adevăr, potrivit acestui text, după expirarea termenului de depunere a contestaţiilor, prevăzut la art. 73 alin. 2 (contestaţiile la tabelul preliminar trebuie depuse la tribunal în termen de 5 zile de la publicarea tabelului în Buletinul procedurilor de insolvenţă) şi până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestaţie împotriva trecerii unei creanţe sau a unui drept de preferinţă în tabel definitiv de creanţe, în cazul descoperirii existenţei unui fals, dol sau unei erori esenţiale care au determinat admiterea creanţei sau a dreptului de preferinţă, precum şi în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare şi până atunci necunoscute. Judecarea contestaţiei se va face de judecătorul-sindic, după citarea contestatorului, a creditorului care deţine creanţa contestată, dacă acesta nu este chiar contestatorul, a administratorului judiciar/lichidatorului, a membrilor comitetului creditorilor şi a oricărei alte părţi interesate, după caz, până la judecarea irevocabilă a contestaţiei instanţa putând declara creanţa sau dreptul de preferinţă contestat ca admis numai provizoriu.

Calea de atac împotriva înregistrărilor efectuate de către practicianul în insolvenţă în tabelul de creanţe este contestaţia, care se înregistrează în termenul prevăzut de lege, la tribunal. Obiectul contestaţiei poate privi legitimitatea creanţei, valoarea exactă sau prioritatea creanţei. Calitate procesuală activă revine, conform dispoziţiilor legale, debitorului, creditorilor sau oricărei persoane interesate.

Obiectul contestaţiei creditorilor vizează fie faptul neînscrierii creanţei în tabelul de creanţe, fie înscrierea creanţei într-o altă formă decât cea solicitată de creditor prin cererea de admitere, în privinţa cuantumului datoriei şi a întinderii penalităţilor, a rangului de preferinţă, a calificării creanţei etc. Contestaţia creditorului poate privi fie situaţia propriei sale creanţe, fie situaţia creanţei unui alt creditor înscris în tabelul preliminar de creanţe. Interesul unui creditor în formularea unei astfel de contestaţii este reprezentat de considerarea creanţei unui alt creditor ca existând într-un cuantum mai mic decât cel înscris de practicianul în insolvenţă în tabelul preliminar, sau ca neexistând, un argument în sprijinul acestei teze fiind dat de alin. 1 al art. 73, în care legiuitorul foloseşte sintagma „creanţele şi drepturile de preferinţă trecute (...) în tabelul preliminar de creanţe”, concluzia dată de text fiind în sensul că orice creanţă sau drept de preferinţă poate fi contestat de către oricine justifică un interes.

Potrivit art. 74 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, după ce toate contestaţiile la creanţe au fost soluţionate, administratorul judiciar/lichidatorul va înregistra, de îndată, la tribunal şi va avea grijă să fie afişat la sediul acestuia tabelul definitiv al tuturor creanţelor împotriva averii debitorului, arătând suma, prioritatea şi situaţia – garantată sau negarantată – a fiecărei creanţe. După înregistrarea tabelului definitiv, numai titularii creanţelor înregistrate în tabelul definitiv pot să participe la votul asupra planului de reorganizare sau la orice repartiţii de sume în caz de faliment în procedura simplificată.

Cuprinsul tabelului definitiv de creanţe este reprezentat, aşadar, de creanţele înscrise în tabelul preliminar de creanţe şi necontestate de persoanele îndreptăţite şi din creanţele admise de judecătorul-sindic în urma soluţionării contestaţiilor împotriva tabelului preliminar de creanţe. Acest tabel are caracter definitiv cu privire la creanţele născute anterior deschiderii procedurii şi el nu poate fi modificat decât în mod excepţional, în condiţiile art. 75 din Legea nr. 85/2006.

Situaţiile cu caracter de excepţie care pot determina modificări în tabelul definitiv de creanţe se situează din punct de vedere temporal între momentul expirării termenului de depunere a contestaţiilor împotriva tabelului preliminar al creanţelor (care este, în principiu, dat de a cincea zi de la data publicării tabelului preliminar în Buletinul procedurilor de insolvenţă) şi până la momentul ultim, cel al închiderii procedurii de executare colectivă faţă de debitorul insolvent. Între cele două momente, orice parte interesată poate face contestaţie împotriva trecerii unei creanţe sau a unui drept de preferinţă în tabelul definitiv de creanţe numai în anumite cazuri, prevăzute de art. 75 alin. (1). Legitimitatea reglementării acestor cazuri excepţionale rezidă în situaţiile de excepţie în care o anumită creanţă sau drept de preferinţă însoţitor al acesteia au fost admise şi, respectiv, menţinute în tabelul definitiv de creanţe în temeiul unor cauze care atrag fie nulitatea absolută sau relativă a acestora, fie determină o reconsiderare a respectivelor drepturi, urmare a descoperirii unor înscrisuri cu caracter hotărâtor, dar necunoscute nimănui până în acel moment: a) în cazul descoperirii existenţei unui fals; b) în cazul descoperirii existenţei unui dol; c) în cazul descoperirii existenţei unei erori esenţiale; d) în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare şi până atunci necunoscute.

Rezultă, deci, că această contestaţie poate fi formulată numai pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege, interpretarea urmând să fie restrictivă. Tot caracter restrictiv impune legea şi în ceea ce priveşte calitatea procesuală activă a celui îndreptăţit, în temeiul acestor cauze, să formuleze contestaţie împotriva tabelului definitiv de creanţe. În acest sens, prin sintagma „orice parte interesată” legiuitorul a înţeles să limiteze numărul celor care pot face o astfel de contestaţie, în sensul că prezenţa/descoperirea unor asemenea cauze prejudiciază esenţial şi grav persoana respectivă prin admiterea creanţei sau a dreptului de preferinţă în tabelul definitiv de creanţe. Constatarea existenţei acţiunii acestor cauze are drept consecinţă rectificarea tabelului definitiv de creanţe prin înlăturarea creanţei sau a dreptului de preferinţă înscrise anterior în tabelul preliminar sau în tabelul definitiv de creanţe. Esenţial este că între toate aceste cauze şi admiterea unei creanţe sau a dreptului de preferinţă în tabelul de creanţe, contestatorul trebuie să stabilească legătura cauzală, în sensul că trebuie să dovedească faptul negativ al neînscrierii în tabel în situaţia cunoaşterii respectivelor cauze; cu alte cuvinte, că în prezenţa acestor cauze, practicianul în insolvenţă sau judecătorul-sindic, în urma soluţionării contestaţiilor împotriva tabelului preliminar de creanţe, nu ar fi admis creanţa sau dreptul de preferinţă la masa credală.

Or, în prezenta cauză recurenta contestă un plan de distribuire pe motiv că în mod greşit nu a fost trecută pe tabelul preliminar, iar mai apoi pe cel definitiv, cu suma declarată – 2.949,30 lei ca şi creanţă garantată, ceea ce, însă, nu poate fi acceptat pentru motivele mai sus arătate.

Domenii speta

Spete similare