Aplicabilitatea O.u.G. nr. 10/2013 pentru plata eşalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispoziţiilor Legii nr. 9/1998, ale Legii nr. 290/2003, precum şi ale Legii nr. 393/2006, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 9/1998, Legii nr.

Aplicabilitatea O.u.G. nr. 10/2013 pentru plata eşalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispoziţiilor Legii nr. 9/1998, ale Legii nr. 290/2003, precum şi ale Legii nr. 393/2006, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 şi Legii nr. 393/2006, în litigiile aflate pe rolul instanţelor având ca obiect  obligarea ANRP – Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, la plata de despăgubiri şi compensaţii băneşti.

Spre deosebire de vechea reglementare, obligaţia de plată a despăgubirilor stabilite prin titlul de plată (prin titlu de plată se înţelege hotărârea comisiei judeţene sau a municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 290/2003) nu mai este condiţionată de existenţa fondurilor pe care statul trebuie să le aloce, astfel că nu se mai poate susţine că noul act normativ ar stabili drepturi afectate de o condiţie pur protestativă.

Secţia de contencios administrativ şi fiscal – Decizia nr. 8327/16 septembrie 2013

Prin sentinţa administrativă nr. 4189/CAF/2013 pronunţată de Tribunalul Hunedoara – secţia a II- a civilă şi de contencios administrativ în dosar 6288/97/2012 au fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului M.F.P., a fost admisă acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanţii C.C. şi C.A. în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor – Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi au fost obligaţi pârâţii să plătească reclamanţilor despăgubiri şi compensaţii băneşti stabilite prin Hotărârea nr. 127/14.07.2010 a Comisiei Judeţene Hunedoara pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, în sumă de 354.480 lei şi de 1.844,20 lei.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut următoarele:

Pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului H., pretinde că nu are calitate procesuală pasivă în cauză întrucât plata despăgubirilor se dispune de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor – Serviciul pentru Aplicarea Legii nr.290/2003, potrivit art.11 din Legea nr.290/2003, iar statul fiind alcătuit dintr-un ansamblu de organe nu poate fi ţinut şi obligat, prin Ministerul Finanţelor Publice, pentru fiecare din aceste instituţii, care au propria responsabilitate în respectarea dispoziţiilor legale.

Faţă de susţinerile pârâtului, instanţa a constatat că, potrivit art. 18 alin. (5) din Normele Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1120/2006, compensaţiile băneşti stabilite prin hotărârea comisiei judeţene ori a municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, în cazul contestaţiilor, sau hotărârea judecătorească definitivă, învestită cu formulă executorie, după caz, se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinaţie în bugetul de stat. Prin urmare, potrivit acestor prevederi, plata despăgubirilor către beneficiari este dependentă de prevederea sumelor necesare în bugetul de stat. Având în vedere că bugetul de stat se formează la propunerea Ministerului Finanţelor Publice, care în litigiile din faţa instanţelor judecătoreşti acţionează şi ca reprezentant al statului, s-a apreciat că pârâtul are calitate procesuală pasivă, fiind necesar ca hotărârea ce se va da în cauză să fie pronunţată în contradictoriu cu acesta.

Pe fondul cauzei¸ instanţa de fond a reţinut că, în fapt, prin Hotărârea nr.127/14.07.2010 a Comisiei Judeţene pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 290/2003, din cadrul Instituţiei Prefectului Judeţului Hunedoara, a fost admisă în parte cererea formulată de către C.N., de acordare a măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 290/2003 şi, în consecinţă, s-au acordat acesteia despăgubiri în cuantum total de 354.480 lei, pentru un bun imobil şi compensaţii în cuantum de 1.844,20 lei pentru un teren, fiind respinsă în rest cererea acesteia. Deşi hotărârea menţionată a fost comunicată Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr.290/2003, despăgubirile nu au fost plătite până în prezent.

Reclamanţii C.C. şi C.A. au calitatea de moştenitori legali ai defunctei C.N., decedată la data de 20 iulie 2010.

Reclamanţii s-au adresat pârâtei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 pentru acordarea despăgubirilor, aceste solicitări ale lor rămânând, însă, fără rezultat.

Potrivit art. 1, alin. (1) din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată, iar potrivit art. 2 alin. (1) lit. i din acelaşi act normativ, este asimilată refuzului nejustificat şi nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluţionării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile.

Hotărârea nr. 127/14.07.2010 a Comisiei Judeţene pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 290/2003, din cadrul Instituţiei Prefectului Judeţului H. constituie, în mod evident, izvorul unei obligaţii legale de plată a sumelor menţionate în dispozitivul său.

În privinţa termenului de plată a acestor sume, art. 10 alin. (2) din Legea nr. 290/2003 prevede ca „despăgubirile sau compensaţiile băneşti vor fi acordate beneficiarilor în termen de un an de la comunicarea hotărârii comisiei judeţene ori a municipiului Bucureşti, după caz, sau a hotărârii prevăzute la art. 8 alin. (4) sau (6), respectiv la art. 9; plata lor se poate face şi în rate, în maximum 2 ani, în funcţie de disponibilităţile băneşti ale direcţiilor prevăzute la art. 11 alin. (1)”.

În prezenta cauza, în raport cu dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 290/2003, instanţa a reţinut că plata eşalonată a despăgubirilor şi compensaţiilor către reclamanţi se putea face în maximum 2 ani de la comunicarea hotărârii comisiei judeţene, termen care a expirat. În consecinţă, instanţa constată temeinicia acţiunii reclamanţilor, neputând accepta argumentul insuficienţei fondurilor alocate pentru plata acestor sume, în condiţiile în care dispoziţiile legale citate sunt ferme în privinţa termenului stabilit pentru plata acestor sume.

Prin urmare, acţiunea reclamanţilor a fost admisă, cu consecinţa obligării pârâţilor, în solidar, la plata către reclamanţi a despăgubirilor băneşti în cuantum de 354480 lei, precum şi a compensaţiilor băneşti în cuantum de 1844,20 lei, acordate antecesoarei acestora, C.N., prin Hotărârea nr.127/14.07.2010 a Comisiei Judeţene H. pentru Aplicarea Legii nr.290/2003.

În ceea ce priveşte actualizarea sumelor, instanţa a apreciat că şi această solicitare a reclamanţilor este întemeiată, având în vedere dispoziţiile art. 18 alin. (6) din Normele Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.1120/2006 potrivit cărora „suma achitată beneficiarilor în cea de-a doua tranşă se actualizează în raport cu indicele de creştere a preţurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de către Institutul Naţional de Statistică, faţă de luna decembrie a anului anterior”.

Prin sentinţa nr. 2959/CA/2013 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în acelaşi dosar s-a respins cererea reclamantului C.C. de completare a sentinţei nr. 4189/CA/2012 în sensul ca instanţa să se pronunţe asupra perioadei de actualizare a despăgubirilor băneşti acordate, apreciind că instanţa s-a pronunţat asupra acestui capăt de cerere, nefiind aplicabil art. 2812 alin. 1 C.p.civ..

Prin încheierea nr. 3258/CA/2013 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în acelaşi dosar s-a respins cererea reclamantului C.C. de lămurire a întinderii şi aplicării dispozitivului sentinţei nr. 4189/CA/2012 în ceea ce priveşte perioadei de actualizare a despăgubirilor băneşti acordate, apreciind că şi în acest caz pretenţia acestuia este neîntemeiată, dispozitivul hotărârii fiind clar atât în privinţa întinderii, cât şi a înţelesului său.

Împotriva sentinţei administrative nr. 4189/CAF/2013, sentinţei nr. 2959/CA/2013 şi încheierii nr. 3258/CA/2013 pronunţate de Tribunalul Hunedoara a formulat recurs reclamantul C.C. solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul ca despăgubirile şi compensaţiile băneşti acordate să fie actualizate în raport cu indicele de creştere a preţurilor de consum începând cu data de 15.07.2011 şi până la data plăţii.

În motivarea opţiunii sale procesuale reclamantul recurent consideră că despăgubirile şi compensaţiile acordate trebuiau a fi actualizate de la data de 15.07.2011, când a expirat termenul de 1 an de la data comunicării hotărârii Comisiei Judeţene, învocând în acest sens practică judiciară.

Împotriva sentinţei administrative nr. 4189/CAF/2013 au declarat recurs şi pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor solicitând admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii reclamantei.

În motivarea recursului pârâta A.N.R.P. a arătat că hotărârea instanţei de fond este netemeinică şi nelegală pentru următoarele considerente:

-Creanţa pe care reclamanţii încearcă să o valorifice în prezentul proces intră sub incidenţa O.u.G. nr. 10/2013, astfel că în raport de dispoziţiile art. 1 din acest act normativ nu este scadentă, plata acestor creanţe urmând a se face începând cu data de 01.01.2014;

-Pârâta s-a aflat în imposibilitate obiectivă de pune în executare într-un termen rezonabil obligaţiile de plată stabilite în sarcina sa întrucât conturile sale au fost poprite de diverse persoane care aveau, de asemenea, creanţe împotriva sa;

-Cu privire la plata actualizării se solicită a se face aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. 4 din O.u.G. nr. 10/2013.

În drept, se invocă dispoziţiile art. 299, 304, pct. 9 şi 3041 C.pr.civ..

În motivarea recursului pârâtul Ministerul Finanţelor Publice a arătat că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a fost greşit respinsă prin raportare la prevederile art. 11 şi 13 din Legea nr. 290/2003.

În drept, s-au invocat prevederile art. 3041 C.pr.civ..

În recurs nu au fost administrate probe noi.

În ceea ce priveşte recursul pârâtei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor:

Prin Hotărârea nr. 143/11.10.2007, Comisia Judeţeană Pentru Aplicarea Legii 290/2003 a constat calitatea antecesoarei reclamanţilor de persoană îndreptăţită să beneficieze de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 290/2003.

În Monitorul Oficial Nr. 114 din 28 februarie 2013 a fost publicată O.u.G. nr. 10/2013 pentru plata eşalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispoziţiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, precum şi ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe Dunăre şi la un schimb de comune între România şi Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, şi a Convenţiei dintre România şi Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, relativă la regimul proprietăţilor situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 şi Legii nr. 393/2006.

Potrivit art. 1 „începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, plata despăgubirilor stabilite potrivit dispoziţiilor (…) Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, cu modificările şi completările ulterioare (…) se face în tranşe anuale egale, eşalonat pe o perioadă de 10 ani, începând cu anul următor datei emiterii titlului de plată”, iar potrivit alin. 2 prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi titlurilor de plată emise şi neachitate integral până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă”.

Plata tranşelor se face începând cu 1 ianuarie 2014.

Prin urmare, spre deosebire de vechea reglementare, obligaţia de plată a despăgubirilor stabilite prin titlul de plată (prin titlu de plată se înţelege hotărârea comisiei judeţene sau a municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 290/2003) nu mai este condiţionată de existenţa fondurilor pe care statul trebuie să le aloce, astfel că nu se mai poate susţine că noul act normativ ar stabili drepturi afectate de o condiţie pur protestativă.

Curtea reţine că O.u.G. nr. 10/2013 este aplicabil în speţă şi că pârâta are obligaţia de a plăti sumele de bani stabilite prin titlu de plată în condiţiile stabilite în art. 1 al actului normativ menţionat anterior, plata tranşelor urmând a se face începând cu data de 01.01.2014.

În consecinţă, obligaţia de plată a despăgubirilor şi compensaţiilor acordate prin Hotărârea nr. 143/11.10.2007 de Comisia Judeţeană Pentru Aplicarea Legii 290/2003 H. şi sancţionate de instanţa de fond nu mai sunt scadente, astfel că pretenţiile reclamanţilor cu acest obiect sunt neîntemeiate.

În ceea ce priveşte recursul pârâtului Ministerul Finanţelor Publice:

Conform art. 11 din Legea 290/2003 „plata despăgubirilor se dispune de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003”.

Aşadar, obligaţia plăţii revine acestei instituţii publice cu personalitate juridică, Ministerul Finanţelor Publice neavând atribuţii legate de plata despăgubirilor.

Or, în această situaţie greşit a apreciat Tribunalul că acesta are calitate procesuală pasivă în cauză.

Pentru aceste motive, Curtea în temeiul art. 312 C.pr.civ., a admis recursurile pârâţilor şi a modificat  în tot sentinţa atacată în sensul respingerii acţiunii îndreptate împotriva pârâtului M.F.P. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală şi a respingerii acţiunii îndreptate împotriva A.N.R.P. ca nefondată. Corelativ au fost respinse recursurile reclamantului C.C. sentinţei administrative nr. 4189/CAF/2013, sentinţei nr. 2959/CA/2013 şi încheierii nr. 3258/CA/2013. De asemenea, a fost  respins recursul Statului Român prin Ministerul Finanţelor împotriva încheierii de şedinţă din 28.09.2012.

Domenii speta

Spete similare