Funcţionar public. Spor pentru condiţii vătămătoare. Inexistenţa unui drept vătămat

Decizie 2061 din 11.09.2012


Funcţionar public. Spor pentru condiţii vătămătoare. Inexistenţa unui drept vătămat

- Legea 330/2009: art. 48

- Ordinului de Preşedintele Institutului Naţional de Statistică nr. 214/21.IV.2009

Este neîntemeiată acţiunea vizând refuzul acordării sporului pentru condiţii vătămătoare, în lipsa unei reglementări legale în materie.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia contencios administrativ şi fiscal,

Decizia civilă nr. 2061 din 11 septembrie 2012, R.O.

Prin sentinţa civilă nr. 730 din 19 octombrie 2011 pronunţată în dosarul nr. 1539/115/2011 Tribunalul Caraş-Severin a respins acţiunea formulată de reclamantul persoană fizică în contradictoriu cu  pârâta Direcţia Judeţeană de Statistică Caraş-Severin.

Împotriva sentinţei a formulat recurs reclamantul şi prin decizia civilă nr. 2061 din 11 septembrie 2012 formulată în dosarul nr. 1539/115/2011 Curtea de Apel Timişoara a respins cererea cu motivarea că aşa cum rezultă din motivarea cererii de recurs, aceasta nu conţine nici o critică privitoare la sentinţa primei instanţe, ci numai afirmaţii legate de obligaţia ce i-ar fi survenit pârâtei Direcţia Judeţeană de Statistică Caraş-Severin, deci recursul nu este susţinut raportat la soluţia instanţei.

Analizându-se legalitatea sentinţei, Curtea reţine că bine a fost respinsă acţiunea reclamantului pentru că sporul pentru condiţii vătămătoare, prevăzut de art. 16 din O.G. nr. 6/2007 a încetat să fie acordat începând cu data de 1.IV.2009, urmare la aplicarea Ordinului nr. 214/21.IV.2009 emis de Preşedintele Institutului Naţional de Statistică, în baza abrogării art. 16 din ordonanţă, conform art. 48 din Legea 330/2009 privind salarizarea personalului din fonduri publice, care în art. 9 din Anexa III, secţiunea a 3-a a prevăzut că, funcţionarii publici beneficiază de un spor pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de până la 15% din salariul de bază; de asemenea reţine că locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum şi  condiţiile de acordare a acestora se stabilesc, având la bază buletinele de determinare/expertizare, prin Regulament de către ordonatorul principal de credite, cu consultarea sindicatelor sau, după caz, a reprezentanţilor funcţionarilor publici, avizat de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Ministerul Finanţelor Publice.

Aceste prevederi legale au fost abrogate ulterior prin art. 39 lit. w) din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Art. 21 din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară, prevede că: „locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut în anexele nr. I-VIII, precum şi condiţiile de acordare a acestuia se stabilesc prin regulament elaborat de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară - administraţie, sănătate, învăţământ, justiţie, cultură, diplomaţie, de către instituţiile de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi de către autorităţile publice centrale autonome, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea fiecăruia dintre ministerele coordonatoare, fiecăreia dintre instituţiile de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională sau autorităţile publice centrale autonome, cu avizul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi al Ministerului Finanţelor Publice şi cu consultarea federaţiilor sindicale reprezentative domeniului de activitate”.

Privitor la perioada 2010-2011, acordarea sporului în litigiu este condiţionată de emiterea unui regulament de către autorităţile administrative enumerate în art. 21 din Legea nr. 784/2010.

Aşa fiind, reclamantul nu a dovedit nici un drept vătămat prin refuzul pârâtei de acordare a sporului pentru condiţii vătămătoare, astfel că recursul se respinge ca nefondat potrivit art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă.