Obţinerea consimţământului coproprietarilor pentru ridicarea unei copertine. Dreptul unui neproprietar de a solicita acordul la edificare nu poate fi condiţionat de lipsa calităţii de coproprietar.

Hotărâre 144 din 28.02.2013


Obţinerea consimţământului coproprietarilor pentru ridicarea unei copertine. Dreptul unui neproprietar de a solicita acordul la edificare nu poate fi condiţionat de lipsa calităţii de coproprietar.

Împrejurarea că reclamantul nu deţine nicio cotă de proprietate asupra terenului nu are relevanţă în cauză, având în vedere  că pârâţii sunt coproprietari, iar pentru edificarea construcţiei cerinţa legală este obţinerea acordului proprietarului sau coproprietarilor terenului pe care urmează a fi ridicată construcţia.

 Secţia I civilă - Decizia civilă nr. 144/28  februarie 2013

Prin sentinţa civilă nr. 1745/2012 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosar nr. 5052/306/2011, a fost admisă acţiunea precizată formulată de reclamantul BI în contradictoriu cu pârâţii BN, AMF şi AE, acestea din urmă în calitate de moştenitoare ale pârâtului AP, decedat în cursul procesului, obligând pârâţii să-şi dea consimţământul pentru ca reclamantul să edifice în curtea comună a imobilului în care locuiesc părţile, o copertină deasupra intrării în apartamentul proprietatea sa şi o copertină din stâlpi de metal cu acoperiş din plăci de plastic, pe lotul atribuit în folosinţa exclusivă a acestuia, iar în caz de refuz  sentinţa să ţină loc de consimţământ.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în esenţă că reclamantul este proprietarul apartamentului I situat în Sibiu, înscris în CF 18692 Sibiu,  fiind titularul unui drept de folosinţă asupra 67 mp din terenul pe care se găseşte locuinţa, pârâţii AP, decedat în prezent, şi soţia sa, AE, sunt proprietarii apartamentului III situat în acelaşi imobil, înscris în CF 42104 Sibiu, cu terenul în indiviziune de 121 mp aferent apartamentului, iar pârâtul BN este proprietarul apartamentului nr. II din imobil, înscris în CF 44485 Sibiu, cu teren în indiviziune de 111 mp., aşa cum s-a reţinut prin sentinţa civilă nr. 766/6.02.2009 pronunţată de Judecătoria Sibiu, irevocabilă.

Prin sentinţa menţionată mai sus, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 298/2.07.2010 pronunţată de Tribunalul Sibiu, s-a dispus un partaj de folosinţă asupra terenului din curtea imobilului, între proprietarii apartamentelor din imobil, iar reclamantului i s-a revenit în folosinţă exclusivă lotul III de teren în suprafaţă de 53 mp, pârâţilor  AE şi AP lotul II de teren de 50 mp, iar pârâtului BN împreună cu soţia BA lotul IV, în suprafaţă de 20 mp.

Din probatoriul administrat s-a reţinut că reclamantul doreşte să construiască o copertină constând dintr-un acoperiş din plăci de plastic montată pe 4 stâlpi de metal, în limitele lotului său de teren primit în folosinţă exclusivă, şi de asemenea, a edificat deja o copertină deasupra intrării în apartamentul proprietatea sa, care nu afectează cu nimic lotul dat în folosinţa exclusivă a pârâtelor A şi nici folosinţa tuturor coproprietarilor asupra lotului de teren rămas în folosinţa comună, pârâta AM declarând că această din urmă construcţie „n-o deranjează”.

Concluzionând, instanţa de fond a apreciat că refuzul pârâţilor de a-şi da consimţământul în forma prevăzută de lege pentru ca reclamantul să poată edifica construcţiile provizorii  în curtea imobilului în litigiu, în limitele lotului său de teren atribuit în folosinţă exclusivă, este nejustificat şi abuziv faţă de prevederile art. 14 şi 15 din noul C. civ.

Împotriva sentinţei  au declarat apel pârâţii.

Prin decizia civilă nr. 224/2012, Tribunalul Sibiu a admis apelul pârâtelor AMF şi AE împotriva sentinţei primei instanţe, pe care a schimbat-o în tot în sensul că a respins acţiunea civilă a reclamantului BI.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că intimatul-reclamant nu este proprietar al terenului, aflat în indiviziune, ci are doar un drept de folosinţă asupra unei suprafeţe de 85 mp (sau 67 mp), proprietar fiind Statul Român. Apelanţii sunt proprietari asupra construcţiilor şi terenului în cotă fiecare. Ca urmare, intimatul, ca neproprietar, beneficiar doar al unuia dintre atributele dreptului de proprietate (folosinţa), nu poate valorifica niciun drept împotriva proprietarilor indivizi, al căror drept atinge fiecare moleculă din întreg terenul, în cota de drept deţinută.

În ce priveşte edificarea copertinei, cea existentă, s-a reţinut că prin trecerea timpului şi prin poziţionare (la intrarea intimatului) nu mai comportă discuţii, iar în ce priveşte pe cea dorită a fi edificată, nu se poate forţa un proprietar de către un neproprietar să-şi dea consimţământul pentru a i se încălca dreptul de proprietate.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul care a solicitat modificarea hotărârii în sensul respingerii apelului declarat de pârâte.

În expunerea motivelor, recurentul susţine că în mod greşit s-a apreciat de către instanţa de apel că refuzul pârâţilor nu este abuziv, câtă vreme există un partaj de folosinţă, iar edificarea construcţiilor provizorii urmează a fi efectuată pe lotul atribuit recurentului în folosinţă.

Analizând legalitatea deciziei, prin prisma criticilor formulate, Curtea a admis recursul şi a modificat decizia atacată în sensul respingerii apelului pârâţilor, reţinând următoarele:

Potrivit dispoziţiilor cuprinse în anexa I lit. A. I – piese scrise, pct. 2.5 din Legea nr. 50/1991, care potrivit art. 47 din lege, face parte integrantă din acest act normativ, proiectul pentru autorizarea lucrărilor de construire trebuie să cuprindă, pe lângă memoriu, mai multe anexe, între care acordul vecinilor, conform prevederilor legale în vigoare, exprimat în formă autentică, pentru construcţiile noi, amplasate adiacent construcţiilor existente sau în imediata lor vecinătate.

Acest acord este necesar pentru ca prin lucrările ce urmează a fi executate să nu se îngrădească dreptul de proprietate al acestora, respectiv să nu se aducă atingere exercitării prerogativelor proprietarilor imobilelor vecine.

Prin sentinţa civilă nr. 766/2009 a Judecătoriei Sibiu, irevocabilă, s-a reţinut că pârâţii împreună cu Statul Român sunt coproprietari asupra terenului pe care sunt amplasate apartamentele părţilor. Prin hotărârile menţionate s-a dispus un partaj de folosinţă în urma căruia reclamantul a dobândit un drept de folosinţă exclusivă asupra unei suprafeţe de 53 mp, clar identificată şi delimitată în expertiza efectuată în dosar nr. 1084/306/2006.

În aceste condiţii, solicitarea de către reclamant a acordului pârâţilor pentru edificarea celor două copertine este justificat raportat la dispoziţiile Legii nr. 50/1991, aspect expres precizat în adresa nr. 6213/2011 a Primăriei mun. Sibiu – Serviciul Autorizare Construcţii.

Împrejurarea că reclamantul nu deţine nicio cotă de proprietate asupra terenului nu are relevanţă în cauză, având în vedere, pe de-o parte că reclamantul deţine în folosinţă exclusivă a suprafaţă de teren asupra căruia este proprietar statul român, iar pe de altă parte, că pârâţii sunt coproprietari împreună cu statul, iar pentru edificarea construcţiei cerinţa legală este obţinerea acordului proprietarul sau coproprietarilor terenului pe care urmează a fi ridicată construcţia.

Ca urmare, este eronată reţinerea instanţei de apel în sensul că reclamantul, fiind doar beneficiarul unui atribut al proprietăţii, nu ar putea valorifica niciun drept împotriva proprietarilor indivizi. Câtă vreme pârâţii sunt coproprietari alături de statul român, iar reclamantul deţine în folosinţă o parte din terenul proprietatea statului, acordul tuturor coproprietarilor este necesar pentru obţinerea autorizaţiei. Sub acest aspect, nu are relevanţă că reclamantul nu este coproprietar, ci doar titularul atributului folosinţei.

Pe cale de consecinţă, pârâţii au calitate procesuală pasivă, aşa cum corect a reţinut prima instanţă.

Refuzul pârâţilor de edificare a unei copertine pe terenul din curte este nejustificat, întrucât construirea copertinei urmează a fi efectuată pe terenul de 53 mp pe care recurentul îl are în folosinţă exclusivă, astfel că nu se poate reţine că s-ar îngrădi exercitarea vreunui drept real asupra altor parcele din terenul aflat în folosinţă comună sau în folosinţa exclusivă a pârâţilor. În cauză nu s-a făcut dovada că amplasarea copertinei pe această parcelă de 53 mp îi limitează pârâtului B accesul la imobilul său la 20 mp şi nici că ar fi afectat lotul pârâtelor A, în condiţiile în care amplasamentul parcelelor atribuite în folosinţă exclusivă a fost determinat prin hotărâre judecătorească.

În ce priveşte cea de-a doua copertină, deja existentă, Curtea constată de asemenea că refuzul este nejustificat, întrucât reclamantul are obligaţia de a intra în legalitate, adică obţinerea autorizaţiei,  ceea ce presupune inclusiv acordul coproprietarilor terenului.

Concluzionând, Curtea a reţinut că refuzul pârâţilor de a-şi exprima acordul pentru edificarea de către reclamant a celor două copertine nu este justificat, astfel că el reprezintă o exercitare abuzivă a dreptului lor de proprietate, cu încălcarea prevederilor art. 1 din Decretul nr. 31/1954, cum corect a reţinut prima instanţă.