Taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule. Incompatibilitatea dispoziţiilor Legii nr.9/2012 cu articolul 110 tfue.

Taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule. Incompatibilitatea dispoziţiilor Legii nr.9/2012 cu articolul 110 TFUE.

În urma suspendării aplicării dispozitiilor art. 4 alin (2) din Legea nr. 9/2012, şi acest act normativ menţine un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre şi care se caracterizează printr o uzură şi o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piaţa naţională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.

În aceste condiţii Curtea a constat că neexistând o diferenţă relevantă între versiunea iniţială a OUG nr. 50/2008, versiunile ulterioare ale acesteia şi dispoziţiile Legii 9/2012 (varianta rezultată în urma suspendării aplicării alin. 2 al art. 4) şi taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule reglemenată de cel din urmă act normativ este incompatibilă cu articolul 110 TFUE.

Secţia de contencios administrativ şi fiscal - Decizia nr. 5668/24  septembrie  2012

Prin sentinţa administrativă nr. 3535/CAF/2012 Tribunalul Alba a admis acţiunea reclamantului şi a obligat pârâtele Administraţia Finanţelor Publice C. şi Administraţia Fondului pentru Mediu la restituirea sumei de 4638 lei încasată cu titlu de taxă de poluare şi la plata dobânzii legale aferente calculate de la data cererii de restituire şi până la data plăţii efective.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut în esenţă că taxa de poluare solicitată de autorităţile române reclamantului pentru înmatricularea în circulaţie, pe teritoriul României, a autovehiculului achiziţionat de către aceasta din spaţiul comunitar contravine prevederilor art. 110 din Tratatul T.F.U.E., astfel că se impune admiterea acţiunii acestuia.

De asemenea, a reţinut că a fost pronunţată Hotărârea Curţii de Justiţiei a Uniunii Europene în cauza Tatu C-402/09 care a stabilit că „articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulaţie, în statul membru menţionat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeaşi vechime şi aceeaşi uzură de pe piaţa naţională.”

1.Recursul pârâtei Administraţia Finanţelor Publice C., prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului A.

Pârâta a solicitat admiterea recursului şi modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii acţiunii reclamantului.

În motivarea recursului se arată că noua lege nu mai face distincţie între un autovehicul produs în ţară şi un autovehicul importat, astfel încât nu se mai poate susţine că aceasta este discriminatorie şi incompatibilă cu prevederile art. 110 TFUE.

Totodată prin introducerea modificărilor elementelor avute în vedere la calculul taxei, se realizează taxarea corectă şi reală a poluatorilor, bazată pe cantitatea de emisii cu impact asupra mediului, ajungându-se la reducerea cuantumului acesteia şi cu 25% faţă de cuantumul rezultat prin aplicarea prevederilor OG 50/2008.

În drept se invocă dispoziţiile Legii 9/2012.

Intimatul-reclamant nu a depus întâmpinare.

În recurs, nu au fost administrate probe noi.

2.Aprecierile Curţii de Apel

Instanţa de fond a făcut o aplicare corectă a principului priorităţii dreptului comunitar, dând eficienţă acestuia în detrimentul dreptului naţional aplicabil, incompatibil cu primul.

Astfel, aşa cum a reţinut şi Tribunalul, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, răspunzând unei întrebări preliminare cu privire la interpretarea art. 110 T.F.U.E. a stabilit că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulaţie, în statul membru menţionat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeaşi vechime şi aceeaşi uzură de pe piaţa naţională” (cauza Tatu, C-402/09).

Curtea a reţinut că potrivit unei jurisprudenţe constante, interdicţia prevăzută la articolul 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naţionale şi că articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul şi de obiectivul său dacă statelor membre le-ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piaţa naţională şi introduse pe această piaţă înainte de intrarea în vigoare a taxelor menţionate.

Curtea a constat că raportat la cele menţionate anterior şi la principiile expuse în considerentele hotărârii este de necontestat că „OUG nr. 50/2008, în versiunea sa iniţială, are ca efect descurajarea importării şi punerii în circulaţie în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre” şi că, deşi statele membre păstrează, în materie fiscală, competenţe extinse care le permit să adopte o mare varietate de măsuri, acestea trebuie totuşi să respecte interdicţia prevăzută la articolul 110 TFUE”.

Aşa cum a stabilit Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în cauza C 263/10 Nisipeanu c. Statului Român prin Ministerul Finanţelor ş.a aceleaşi consideraţii se impun şi în ceea ce priveşte regimul de impozitare prevăzut de OUG nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 şi, respectiv, OUG nr. 117/2009.

 Astfel, Curtea a reţinut că „toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 menţin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre şi care se caracterizează printr o uzură şi o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piaţa naţională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală”.

Conform art. 4, alin. 1 din Legea 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule (forma iniţială) obligatia de plata a taxei intervinea atât, cu ocazia inscrierii in evidentele autoritatii competente, potrivit legii, a dobandirii dreptului de proprietate asupra unui vehicul de catre primul proprietar din Romania si atribuirea unui certificat de inmatriculare si a numarului de inmatriculare”, cât şi cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, in Romania, asupra unui autovehicul rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule si care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul inmatricularii.

OUG 1/2012 a adus suspendarea aplicarii unor dispozitii ale Legii nr. 9/2012.

Astfel, prin actul normativ menţionat anterior s-a stabilit că începand cu data intrarii in vigoare a ordonanţei de urgenta aplicarea dispozitiilor art. 4 alin (2) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicata in Monitorul Oficial Partea I nr. 17 din 10 ianuarie 2012, se suspenda pana la 1 ianuarie 2013.

De asemenea, s-a stabilit că contribuabilii care au achitat taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule ca urmare a primei transcrieri a dreptului de proprietate, în conformitate cu prevederile art. 4 alin (2) din Legea 9/2012, în perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a acestei legi şi data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenta, pot solicita restituirea acesteia.

Astfel, rezultă că, în urma suspendării aplicării dispoziţiilor art. 4 alin (2) din Legea nr. 9/2012, şi acest act normative menţine un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre şi care se caracterizează printr o uzură şi o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piaţa naţională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.

În aceste condiţii Curtea constată că că neexistând o diferenţă relevantă între versiunea inițială a OUG nr. 50/2008, versiunile ulterioare ale acesteia şi dispoziţiile Legii 9/2012 (varianta rezultată în urma suspendării aplicării alin. 2 al art. 4) şi taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule reglemenată de cel din urmă act normativ este incompatibilă cu articolul 110 TFUE.

În aceste condiţii corect a procedat Tribunalul atunci când a dat întâietate prevederilor comunitare, lăsând inaplicabil dreptul intern incompatibil cu legislaţia comunitară, principiu statuat de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene cu prilejul soluţionării cauzei Administrazione delle finanze dello stato/Simmenthal, nr.c106/77.

Raportat la considerentele expuse anterior soluţia de restituire a taxei de poluare conform art. 117 alin. (1) lit. d) Cod procedură fiscală, la cererea reclamantului este corectă.

În temeiul art. 312 C.p.civ. recursul pârâtei ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE C. a fost respins.

Domenii speta

Spete similare