Divorţ

Tip speţă: SENTINŢA CIVILĂ 657

Titlu: divorţ

Data speţă:21.09.2010

Prin cererea înregistrată sub nr. 1218/199/2009 din data de 22.08.2008 pe rolul Judecătoriei  Buhuşi, reclamanta Ş.I. l-a chemat în judecată pe pârâtul Ş.Ş. solicitând ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună desfacerea căsătoriei încheiate la 01.10.1987 ,încredinţarea minorei R. S.  spre creştere şi educare reclamantei, obligarea pârâtului la plata unei pensii lunare de întreţinere  la venitul minim pe economie, menţinerea către reclamantă a numelui din timpul căsătoriei.

Cererea a fost legal timbrată.

În motivarea cererii reclamanta arată că s-a căsătorit cu pârâtul pe 01.10.1987 stabilindu-şi domiciliul comun în com. G.. Soţii au doi copii,dar doar unul din ei mai este minor.

La începutul căsătoriei a existat înţelegere între părţi,dar, după o perioadă de câţiva ani, relaţiile au început să se deterioreze, în principal datorită pârâtului care pe fondul consumului exagerat de alcool a devenit o fire irascibilă, uneori violentă, cu multe momente de pierdere a discernământului şi autocontrolului.

A sperat o bună perioadă de timp că se va putea trece peste toate neînţelegerile, mai ales că avea 2 copii de crescut, dar odată cu trecerea timpului s-a ajuns la afectarea gravă şi iremediabilă atât a relaţiilor dintre soţi cât şi a celor dintre tată şi fiice.

Conduita socială total nepotrivită a pârâtului nu a afectat doar climatul familial dar a dus şi la pierderea locului de muncă de către pârât şi la apariţia unor grave probleme financiare, din această cauză, în 2005 fiind nevoită să plece la muncă în Italia.

Iniţial cele două fiice au rămas în România împreună cu tatăl, iar ea s-a întors pentru anumite perioade în speranţa reunirii familiei, însă atitudinea necorespunzătoare a pârâtului a făcut convieţuirea imposibilă, aşa încât în anul 2007 s-a produs despărţirea de fapt, reclamanta şi minorele plecând împreună în Italia, unde locuiesc şi în prezent.

De atunci pârâtul nu a mai luat legătura decât sporadic cu restul familiei, reclamanta neştiind unde se află în prezent pârâtul.

Cu privire la minora R. S. ea este foarte ataşată de reclamantă, studiază în Italia şi doreşte ca situaţia sa să rămână neschimbată.

A solicitat păstrarea numelui dobândit prin căsătorie întrucât purtarea aceluiaşi nume de către mamă şi copil ar fi în interesul minorei, în primul rând pentru a uşura integrarea ei socială, dar şi pentru a înlătura orice inconvenient de ordin administrativ.

În drept, reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoz. art. 38,40,42,86,94 din C.fam  iar în dovedirea acţiunii  a solicitat proba cu acte , martori  .

Cererii de chemare în judecată i-a fost anexate: copii de pe certificatul de căsătorie şi de naştere a minorelor, certificat, contract de muncă domestică, contract de locaţiune în scop locuibil şi declaraţie substitutivă de act notarial, acestea din urmă în limba italiană şi în traducere, în limba română.

Pârâtul ,legal citat,nu s-a prezentat în fata instanţei.

Reclamanta a fost reprezentata de mandatar avocat S. M..

În cauză a fost citată în calitate de Autoritate Tutelară –Consiliul Local Gârleni care a efectuat ancheta socială la domiciliul părţilor, referatul de anchetă socială fiind depus la dosarul cauzei.De asemenea, s-a dispus prin comisie rogatorie audierea minorei şi efectuarea unei anchete sociale la reşedinţa reclamantei din Italia.

Reclamanta prin apărător, a solicitat proba cu martori care au fost încuviinţaţi şi audiaţi de către instanţa de judecată.

Din actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

Părţile s-au căsătorit la data de 01.10.1987.Din convieţuirea părţilor a rezultat minora R.S. De asemenea,părţile mai au o fiică L. A..

Din depoziţia martorilor coroborată cu celelalte mijloace de probă aflate la dosarul cauzei rezultă că părţile s-au înţeles bine la începutul relaţiei,însă ulterior între aceştia au intervenit certuri.Părţile s-au despărţit în fapt de aproximativ trei ani şi nu au mai reluat convieţuirea.

Pârâtul consuma băuturi alcoolice si era violent.Acesta a alungat-o pe reclamanta din domiciliul comun de mai multe ori.În urmă cu peste patru ani pârâtul a părăsit domiciliul comun.Ulterior şi reclamanta a plecat în Italia,luându-o şi pe minora.

Părţile nu mai locuiesc împreună.De creşterea şi educarea minorei se ocupă reclamanta.Minora locuieşte cu aceasta în Italia.

Aşa fiind,din probatoriul existent la dosar instanţa nu poate reţine indubitabil culpa doar unuia dintre soţi.

Pentru aceste motive, instanţa constată că raporturile dintre soţi sunt grav şi iremediabil vătămate, că nu mai există sentimentele de preţuire şi respect care stau  la baza oricărei căsătorii şi că nu mai este posibilă continuarea acesteia, astfel încât, în temeiul art. 38  alin 1 C. fam. va admite acţiunea de divorţ .

În ce priveşte numele pe care îl va purta în viitor reclamanta, instanţa reţine că în cauză sunt motive temeinice pentru ca aceasta să păstreze numele dobândit prin căsătorie.De altfel la dosarul cauzei s-au depus probe în susţinerea acestui capăt de cerere.

Purtarea aceluiaşi nume de catre mama si copil ar fi in interesul minorei in primul rând pentru a uşura integrarea ei sociala, dar si pentru a înlătura orice inconvenient de ordin administrativ dat de faptul ca in prezent minora frecventează cursuri de învăţământ si ar fi mult mai util pentru aceasta sa poarte numele persoanei care se ocupa de creşterea si educarea sa si care o va reprezenta/asista in toate demersurile pe care le va face pana la vârsta dobândirii capacităţii depline de exerciţiu.

Faptul încredinţării copilului, cu ocazia divorţului, mamei spre creştere si educare constitute un motiv temeinic pentru ca instanta sa încuviinţeze păstrarea de catre aceasta, după divorţ, a numelui din timpul căsătoriei, chiar daca nu exista învoiala in acest sens intre soţi.

De asemenea, durata lunga a căsătoriei si faptul ca soţia are doi copii cu acelaşi nume constituie motive temeinice pentru a încuviinţa soţiei sa poarte numele dobândit prin căsătorie si după divorţ.

Nu este deloc de neglijat nici faptul că atât reclamanta cât şi minora au reşedinţa în străinătate şi prin schimbarea numelui reclamantei li s-ar îngreuna situaţia,fiind nevoite să suporte anumite cheltuieli determinate de schimbarea tuturor documentelor privitoare la identitate atât în România cât şi în Italia.

Având în vedere cele expuse,în temeiul art. 40 al. 3 C. fam. pârâta va purta pe viitor numele avut în timpul căsătoriei .

In raport de depoziţia martorilor, de  conţinutul anchetelor sociale efectuate în cauză din care rezultă că de îngrijirea minorei care se află reclamanta se ocupă aceasta considera ca interesul  acesteia este de a fi încredinţată mamei,astfel incat, in temeiul art. 42 C. fam.  va încredinţa reclamantei spre creştere si educare pe minora R. S..  

În conformitate cu dispoziţ. art 97 Cod familie”ambii părinţi au aceleaşi drepturi şi îndatoriri faţă de copii lor minori”.

Exerciţiul drepturilor şi îndatoririlor părinteşti se realizează,de regulă,într-un mediu familial care presupune prezenţa permanentă a părinţilor alături de copilul lor, în cadrul instituţiei căsătoriei.

Desfacerea căsătoriei prin divorţ nu poate să ducă la prejudicierea în vreun fel a dreptului copilului de a beneficia şi pe viitor de drepturile şi îngrijirea care să-i asigure dezvoltarea fizică,mentală,spirituală,morală şi socială,cel puţin în aceleaşi condiţii în care a beneficiat în perioada în care ambii părinţi s-au aflat alături de el.

Intrucat potrivit art. 86 C. fam.intre parinti si copii exista o obligatie legala de intretinere care se stabileste potrivit art. 94 C. fam., potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui ce urmeaza a o plati ,iar potrivit alin. 3 întreţinerea se stabileşte  până la o pătrime din venit  pentru un copil , instanta va obliga paratul sa plateasca reclamantei, in favoarea minorei o pensie lunara de intretinere care va fi stabilita in functie de venitul minim pe economia nationala, pensia având cuantumul de 150 lei,având în vedere că nu s-a făcut dovada că pârâtul realizează venituri din muncă.Pensia de întreţinere se va plăti  de la data introducerii acţiunii şi până la majoratul minorei.

Având în vedere că s-a admis acţiunea de divorţ în parte în sensul că s-a dispus desfacerea căsătoriei din culpa comună a soţilor şi menţinerea de către pârâtă a numelui avut în timpul căsătoriei,în temeiul art .274 c pr c va obliga pârâtul la plata cheltuielilor de judecată.

A.N.T.

Domenii speta

Spete similare