Cerere de anulare a declaraţiei de revocare a testamentului. Art. 53, art. 50, lit. c din Legea nr. 36/1995

Cerere de anulare a declaraţiei de revocare a testamentului. Art. 53, art. 50, lit. c din Legea nr. 36/1995.

În opisul registrului general notarial apare înregistrată cererea defunctului V. L., pentru întocmirea unei declaraţii de revocare a testamentului,  nefiind făcute corecturi sau ştersături, nefăcându-se dovada nulităţii actului notarial raportat la dispoziţiile art. 53 şi art. 50, lit. c din Legea nr. 36/1995. Cu privire la motivul de nulitate privind lipsa discernământului defunctului la momentul întocmirii declaraţiei de revocare a testamentului, Curtea a constatat că nici acest motiv nu a fost probat în cauză. Dimpotrivă, potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală psihiatrică, defunctul V. L. nu suferea la data de 22 martie 2005 de nicio afecţiune psihiatrică de natură să-i afecteze discernământul.

Prin decizia civilă nr. 149 din 22.05.2012 a Tribunalului Mureş, pronunţată în dosarul nr. 3128/320/2007 s-a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta V. C. V. împotriva sentinţei civile nr. 5293/28 mai 2010, pronunţată de Judecătoria Târgu-Mureş în dosarul nr. 3128/320/2007 şi s-a dispus obligarea  apelantei V. C. V. la plata în favoarea intimatului V. L. a sumei de 1.000  lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a reţinut că nulitatea actului autentic atacat pentru lipsa consimţământului defunctului nu este dovedită, iar probele administrate în apel nu sprijină nici susţinerea apelantei reclamante cu referire la data prezentării şi semnării actului atacat de către defunct.

De asemenea, tribunalul a reţinut că nici nulitatea actului notarial, raportat la art.53 şi art.50 lit.c din Legea nr.36/1995 nu a fost dovedită, având în vedere că, deşi în Registrul notarial general apar ştersături la poziţia 329, instanţa a procedat şi la compararea datelor cuprinse la acest nr. de înregistrare, cu datele din Opisul registrului general notarial, constatând că  în opis apare înregistrată cererea defunctului V. L. pentru întocmirea unei declaraţii de revocare a testamentului,  în opis nefiind făcute corecturi sau ştersături.

Împotriva acestei hotărâri reclamanta V. C. V. a declarat recurs, prin care a solicitat modificarea deciziei în sensul admiterii apelului, schimbării sentinţei nr. 5293/2010 a Judecătoriei Tg - Mureş şi admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului, reclamanta a arătat că instanţa de apel nu  a manifestat rol activ, în contextul în care existau indicii că modificarea din registrul notarial a operat pentru  a introduce în registru un act completat la o dată ulterioară.

Recurenta a mai arătat că instanţa de apel a interpretat eronat materialul probator, reţinând că nu ar fi dovedite motivele de nulitate invocate. Mai mult, instanţa a respins nejustificat cererea de reaudiere a martorilor C. J. şi B. A., care au fost internaţi în acelaşi salon cu defunctul şi care pot confirma că prezentarea şi semnarea declaraţiei de revocare a testamentului s-a făcut la 09 aprilie 2005.

În drept, recurenta şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.

Examinând decizia atacată din perspectiva motivelor invocate, instanţa de control judiciar a constatat următoarele:

În fapt, defunctul V. L., decedat la data de 18.04.2005 a întocmit la data de 09.02.1993 un testament autentificat sub nr. 2612, prin care a dispus ca întreaga sa avere să revină soţiei sale supravieţuitoare, respectiv recurentei V. C.V..

La data de 22.03.2005 prin declaraţia de revocare autentificată sub nr. 111 la BNP H. S., defunctul a revocat testamentul întocmit anterior.

Conform certificatului de moştenitor nr. 171/2005 au calitatea de succesori ai defunctului V. L., recurenta, în calitate de soţie supravieţuitoare şi intimatul, în calitate de fiu.

Argumentele invocate de recurentă în susţinerea cererii de anulare a declaraţiei de revocare a testamentului autentic din martie 2005 au fost, pe de o parte, faptul că data declaraţiei de revocare a testamentului ar fi alta decât cea înscrisă în încheierea de autentificare, iar pe de altă parte, lipsa consimţământului defunctului, datorită lipsei discernământului, determinată de boala de care suferea.

Cu privire la primul motiv, Tribunalul a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureş, în vederea efectuării cercetărilor cu privire la săvârşirea de către notarul public a vreunei fapte penale în legătură cu declaraţia de revocare a testamentului, iar prin Rezoluţia din data de 19 aprilie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg.Mureş, s-a dispus neînceperea urmării penale faţă de făptuitorul H. Ş., cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art.289 Cod penal şi faţă de făptuitorul V. L., cercetat sub aspectul săvârşirii instigării la infracţiunea de fals intelectual, prev. de art.25 raportat la art.289 Cod penal, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

Instanţa de apel a procedat la verificarea registrul notarial în original prin comparare cu datele înregistrate în opisul registrului general notarial, constatând că,  în perioada 22 martie-11 aprilie 2005, s-au înregistrat, cronologic, o serie de acte notariale, iar la poziţia 329 din Registrul notarial general apare încheierea de autentificare nr.111 din 22 martie 2005 şi numele părţii V. L. (fila 59 dosar apel) şi, succesiv, actele notariale înregistrate la data de 11 aprilie 2005, se termină cu poziţia 884 (fila 103 dosar apel). De asemenea, din copia Registrului (fila 99 dosar) comparat cu constatările instanţei în urma consultării registrului în original, reiese că la data de 9 aprilie 2005 (data invocată de apelanta reclamantă), nu s-au efectuat înregistrări de acte notariale. Înregistrări de acte notariale s-au efectuat la data de 8 aprilie 2005 (ultima poziţie fiind 843-844 – fila 99), iar înregistrarea de la poziţia nr.845 este din data de 11 aprilie 2005 (fila 99).

Totodată, instanţa a constatat că în opis apare înregistrată cererea defunctului V. L., pentru întocmirea unei declaraţii de revocare a testamentului,  nefiind făcute corecturi sau ştersături.

Având în vedere toate verificările efectuate de instanţă, menţionate anterior, Curtea a constatat că susţinerile recurentei în sensul că instanţa nu a manifestat rol activ sunt nefondate, urmând a fi respinse. Cât priveşte probele testimoniale solicitate de reclamantă, Curtea a constatat că instanţa în mod legal a încuviinţat aceste probe şi a făcut aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 186 şi art. 188 alin. 3 din Codul de procedură civilă.

Faţă de cele expuse anterior, Curtea a constatat că instanţa a interpretat corect materialul probator administrat,  reţinând că nu s-a făcut dovada nulităţii actului notarial raportat la dispoziţiile art.53 şi art.50 lit.c din Legea nr.36/1995.

Cu privire la motivul de nulitate privind lipsa discernământului defunctului la momentul întocmirii declaraţiei de revocare a testamentului, Curtea a constatat că nici acest motiv nu a fost probat în cauză. Dimpotrivă, potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală psihiatrică (fila 170 în dosarul primei instanţe) defunctul V. L. nu suferea la data de 22 martie 2005 de nicio afecţiune psihiatrică de natură să-i afecteze discernământul.

Faţă de considerentele expuse, Curtea a constatat că hotărârea este legală, dispoziţiile legale incidente fiind corect aplicate, nefiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, astfel că în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă a respins ca nefondat recursul promovat de reclamanta V. C. V. împotriva deciziei civile nr. 149 din 22.05.2012, pronunţată de Tribunalul Mureş în dosarul nr. 3128/320/2007.

Fiind în culpă procesuală, în temeiul dispoziţiilor art. 274 din Codul de procedură civilă, recurenta a fost obligată la plata către intimatul V. L. a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorar avocaţial conform chitanţei nr. 125/10.10.2012 (f.15).

De asemenea, în temeiul dispoziţiilor art. 19 alin. 1 din OUG nr. 51/2008, cheltuielile procesuale avansate de stat, constând în onorariul avocatului desemnat, ca urmare a admiterii cererii de ajutor public judiciar, formulată de recurentă, în cuantum de 300 lei, vor rămâne în sarcina acestuia.

Domenii speta

Spete similare