Liberare provizorie sub control judiciar. Soluţionarea cererii. Procedură.

Liberare provizorie sub control judiciar. Soluţionarea cererii. Procedură.

C. pr. pen., art. 160 ind8a

Dacă cererea de liberare provizorie sub control judiciar a fost admisă în principiu, potrivit art. 1608a alin. 1 C. pr. pen., soluţionarea ei se face după ascultarea învinuitului sau a inculpatului. Omisiunea ascultării acestuia atrage nulitatea absolută a hotărârii primei instanţe asupra temeiniciei liberării provizorii sub control judiciar.

Prin încheierea penală nr.3 din 10 ianuarie 2013 pronunţată de Tribunalul Harghita în dosarul nr.87/96/2013, a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de petentul A. Z. xxx pentru inculpatul A. J.

Pentru a hotărî în acest sens, Tribunalul a constatat că:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita la data de 9 ianuarie 2013 petentul A. Z., fiul inculpatului A. J. aflat în stare de arest preventiv, a solicitat liberarea provizorie a inculpatului, sub control judiciar.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii, potrivit art. 1608 Cod procedură penală instanţa a constatat că aceasta cuprinde menţiunile prevăzute de lege şi a fost formulată de o persoană care are calitate procesuală, potrivit legii. Totodată, cererea a fost însuşită de inculpat. În consecinţă, cererea a fost admisă în principiu.

Analizând fondul cererii, instanţa a constatat că inculpatul A. J. a fost arestat prin încheierea nr. 478 din data de 28 decembrie 2012 a Tribunalului Harghita. Instanţa a reţinut că părţile vătămate M. Z. şi T. M. au arătat că inculpatul A. J. este cel care le-a promis un loc de muncă, spunându-le că vor lucra în Ungaria la un magazin. În schimb, ajunse în Nurnberg, acesta le-a luat cărţile de identitate şi le-a supravegheat în apartamentul în care erau obligate să se prostitueze. M. Z. a arătat că îi impunea să nu refuze niciun client, ţipând la ea. De asemenea, părţile vătămate au arătat că nu puteau părăsi apartamentul şi erau scoase la plimbare doar sub supravegherea inculpatului, pentru o scurtă perioadă de timp.

Toate persoanele audiate, care au practicat prostituţia în Nurnberg, au arătat că apartamentele destinate acestei activităţi aparţineau unui cetăţean turc, O.T.. Coinculpatul C. G. J. a recunoscut că se ocupa cu subînchirierea apartamentelor către fetele care practicau prostituţia. Interceptările telefonice au confirmat faptul că ceilalţi inculpaţi şi-au desfăşurat activitatea în Nurnberg prin intermediul lui C.G. J., existând astfel indiciile unui grup infracţional organizat.

În ce priveşte existenţa cazului de arestare prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală instanţa a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului  prezintă pericol social prin prisma împrejurărilor în care au fost comise faptele, prin violenţă şi înşelăciune, asupra unor victime lipsite de mijloace de apărare şi profitând de situaţia materială precară a acestora, împrejurări care trezesc resentimente puternice în rândul comunităţii.

Analizând condiţiile liberării provizorii a inculpatului instanţa a constatat că această măsură nu poate fi dispusă. Potrivit art. 1602 alin. 2 Cod procedură penală, liberarea provizorie nu se acordă când există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să zădărnicească aflarea adevărului. În cauză, aşa cum rezultă din declaraţia părţii vătămate M. Z., dată în faţa organelor de urmărire penală, inculpatul a exercitat presiuni asupra acesteia pentru ca ea să ascundă faptul că a fost dusă în Germania. S-a apreciat că există date că inculpatul încearcă să influenţeze părţile vătămate ca ele să ascundă împrejurări de fapt esenţiale pentru aflarea adevărului în cauză. Tribunalul a mai reţinut că natura infracţiunilor de care este învinuit A. J. presupune implicarea unui mare număr de persoane, astfel că denaturarea declaraţiilor unora dintre acestea poate să îngreuneze serios soluţionarea cauzei.

Împotriva încheierii instanţei de fond a declarat în termen legal recurs inculpatul, care a solicitat admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.

Analizând încheierea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, pe baza materialului şi lucrărilor din dosarul cauzei, s-au constatat următoarele:

Potrivit art.1608a Cod procedură penală, soluţionarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar se face după ascultarea inculpatului, ceea ce în cazul de faţă nu s-a întâmplat.

Astfel, din verificarea dosarului instanţei de fond, cât şi din declaraţia inculpatului, dată în faţa instanţei de recurs, nu rezultă că la data soluţionării cererii de liberare provizorie sub control judiciar instanţa de fond ar fi procedat la audierea inculpatului, aşa cum prevede art. 1608a Cod procedură penală, ceea ce atrage nulitatea încheierii pronunţate.

Ca urmare, a fost admis recursul inculpatului şi în baza art.38515 pct.2 lit.c Cod procedură penală s-a casat integral încheierea atacată şi s-a trimis spre rejudecare cererea de liberare provizorie sub control judiciar.

Cu ocazia rejudecării cererii, instanţa de fond va proceda, în conformitate cu art.1608a Cod procedură penală, la ascultarea inculpatului, urmând ca mai apoi să procedeze la soluţionarea pe fond a cererii.

Domenii speta

Spete similare