Recurs-plangere contraventionala

Decizie 171 din 25.02.2009


Dosar nr. 2388/327/2008

R O M Â N I A

TRIBUNALUL TULCEA

SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV

DECIZIA CIVILA NR. 171

Şedinţa publică din data de 25 februarie 2009

Sub numărul 2388/327/2008 din 22.05.2008 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Tulcea plângerea formulată de către numita (...), în calitate de administrator la S.C. "(...)" S.R.L., cu sediul în Tulcea, str. Isaccei, nr.117, în contradictoriu cu intimata A.N.A.F.-D.G.F.P. Tulcea, prin care solicita anularea procesului-verbal de constatare a contravenţiei seria 200 nr.0041644/16.05.2008.

Prin sentinţa civilă nr.2285 din 22 septembrie 2008 Judecătoria Tulcea a  admis în parte, plângerea, a anulat în parte, procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria 200 nr.0041644/16.05.2008, doar în privinţa sancţionării petentei pentru contravenţiile prevăzute de art.10 lit.b din O.U.G. nr.28/1999 şi de art.41 pct.2 lit.b din Legea nr.82/1991 şi exonerează petenta de plata amenzilor aplicate pentru aceste fapte şi a menţinut, în rest, celelalte dispoziţii ale procesului-verbal de contravenţie seria 200 nr.0041644/16.05.2008.

Pentru a se pronunţa în acest sens, prima instanţă a reţinut că pe data de 16.05.2008, societatea petentă a fost sancţionată contravenţional cu trei amenzi, în sumă de 8000 de lei, de 2000 de lei şi de 300 de lei, deoarece în urma controlului efectuat la sediul societăţii s-a constatat că aceasta comercializează mărfuri cu amănuntul direct către persoane fizice fără a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, nu emite bonuri fiscale pentru vânzarea mărfurilor cu amănuntul şi nu a putut prezenta documentele solicitate, respectiv raportul de gestiune zilnic, acte pe care agentul economic avea obligaţia de a le întocmi şi păstra la sediu. Aceste fapte prezintă trăsăturile specifice ale contravenţiilor prevăzute de art.10 lit.b din OUG 28/1999 şi de art.41 pct.2 lit.b din Legea nr.82/1991. Prin acelaşi proces-verbal societatea petentă a fost sancţionată deoarece la punctul de lucru situat pe str. Davila, nr.2, bonurile fiscale nu sunt predate clienţilor şi nu este afişat la loc vizibil anunţul de atenţionare cu privire la obligaţia clienţilor de a lua bon fiscal, această din urmă faptă prezentând elementele constitutive ale contravenţiei prevăzută de art. 10 lit.e din OUG 28/1999.

Instanţa a constatat că procesul-verbal de contravenţie a fost nelegal întocmit în privinţa a două dintre faptele reţinute în sarcina societăţii petentă şi anume a aceleia prevăzută de art.10 lit.b din OUG 28/1999 şi a aceleia prevăzută de art.41 pct.2 lit.b din Legea 82/1991. În cazul ambelor fapte agentul constatator nu a făcut nici o menţiune cu privire la data săvârşirii acestora, lipsa unor astfel de menţiuni determinând nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenţie.

Faptul că aceste contravenţii nu au caracter continuu ci cunosc un moment al consumării care trebuie relevat în conţinutul procesului-verbal de contravenţie rezultă chiar din conţinutul lor constitutiv. Astfel, fapta prevăzută de art.10 lit.b din OUG nr.28/1999 constă în neîndeplinirea obligaţiei agenţilor economici de a se dota şi de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, la termenele stabilite la art.6 . Textul la care face trimitere această dispoziţie precizează că obligaţia de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale ia naştere de la data începerii activităţilor comerciale în fiecare locaţie. Prin urmare, contravenţia constă tocmai în neîndeplinirea la un anumit termen a unei obligaţii, fapta consumându-se la împlinirea acelui termen, care trebuie precizat de către agentul constatator.

În prezenta cauză momentul săvârşirii contravenţiei este chiar acela al începerii activităţii comerciale fără a exista aparat de marcat electronic fiscal, dată ce nu a fost precizată de către agentul constatator.

Relativ la fapta prevăzută de art. 41 pct.2 lit.b din Legea 82/1991, aceasta constă în întocmirea şi utilizarea documentelor justificative şi contabile pentru toate operaţiunile efectuate, înregistrarea în contabilitate a acestora în perioada la care se referă. Şi în acest caz trebuie observat că agentul constatator nu a menţionat pentru ce perioadă nu au fost întocmite documentele solicitate, această menţiune fiind obligatorie cu atât mai mult cu cât unul dintre actele solicitate a fost raportul de gestiune zilnic. Cu alte cuvinte, în cazul acestei contravenţii lipseşte nu doar data săvârşirii faptei ci este vorba şi despre o descriere insuficientă a acesteia, ceea ce determină, alături de lipsa datei, nelegalitatea procesului-verbal de contravenţie şi cu privire la această faptă.

În ceea ce priveşte fapta prevăzută de art. 10 lit.e din O.U.G. 28/1999, constând în neîndeplinirea obligaţiei de a afişa anunţul de atenţionare prevăzut la art.9 alin.2 din acelaşi act normativ, instanţa apreciază că procesul-verbal de contravenţie a fost valabil întocmit atât din punctul de vedere al condiţiilor de fond cât şi al acelora de formă. Astfel, faptul că un astfel de anunţ lipsea în momentul efectuării controlului la punctul de lucru situat pe str. Davila, nr.2, rezultă din chiar notele explicative ce însoţesc procesul-verbal (fila 32) administratorul societăţii precizând că nu ştie că are această obligaţie. A mai precizat că această contravenţie are caracter continuu, fapt care rezultă chiar din conţinutul său constitutiv.

Având în vedere aceste considerente, instanţa a admis în parte plângerea, a anulat în parte, procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria 200 nr.0041644/16.05.2008, doar în privinţa sancţionării petentei pentru contravenţiile prevăzute de art.10 lit.b din O.U.G. nr.28/1999 şi de art.41 pct.2 lit.b din Legea nr.82/1991, a exonerat petenta de plata amenzilor aplicate pentru aceste fapte şi a menţinut în rest, celelalte dispoziţii ale procesului-verbal de contravenţie seria 200 nr.0041644/16.05.2008.

Împotriva acestei sentinţe civile, în termen legal,  a formulat recurs Direcţia Generală a Finanţelor Publice Tulcea, criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală.

Arată în esenţă, recurenta că, au fost îndeplinite condiţiile de formă ale procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor contestat, condiţii prevăzute de art.17 din OG nr.2/2001, instanţa de fond reţinând în mod greşit că s-a omis a se menţiona data săvârşirii faptelor contravenţionale.

Totodată, menţionează recurenta că faptele contravenţionale pentru care intimata petentă SC "(...) " SRL Tulcea a fost sancţionată fac parte din categoria contravenţiilor continue iar data săvârşirii contravenţiei coincide cu data constatării acestora.

Pe fondul cauzei, apreciază recurenta că intimata petent ă a săvârşit faptele pentru care a fost sancţionată contravenţional. În ceea ce priveşte fapta prev. de art.41 pct.2 lit.b din Legea nr. 82/1991 susţine recurenta că în procesul verbal de contravenţie această faptă a fost descrisă potrivit preved.OG nr.2/2001.

Intimata - petentă SC "(...) " SRL Tulcea a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Examinând hotărârea atacată, sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, se reţine că recursul este întemeiat.

Astfel, în ce priveşte condiţiile de formă ale procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria 200 nr.0041644/16.05.2008 , se constată că acesta a fost întocmit cu respectarea preved.art.16 şi 17 din OG nr.2/2001.

Referitor la contravenţiile prevăzute de art.10 lit.b din OUG 28/1999 şi art.41 pct.2 lit.b din Legea 82/1991, în mod greşit instanţa de fond a reţinut că în procesul verbal contestat nu a fost trecută data săvârşirii contravenţiei întrucât din verificarea menţiunilor procesului verbal se reţine că data săvârşirii celor două contravenţii este menţionată, respectiv 16.05.2008, cele două fapte contravenţionale făcând parte din categoria contravenţiilor continue, respectiv până la dotarea cu aparat de marcat electronic fiscal şi emiterea bonurilor fiscale pentru vânzarea mărfurilor cu amânuntul.

Relativ la fapta prevăzută de art.41 pct.2 lit.b din Legea nr.82/1991, de asemenea instanţa de fond a reţinut în mod greşit că nu lipseşte doar data săvârşirii faptei ci suntem în prezenţa unei descrieri insuficiente a faptei, ceea ce determină nelegalitatea procesului verbal de contravenţie şi sub acest aspect.

Cu privire la acest aspect se reţine că  au fost respectate şi preved. art.16 din OG nr.2/2001 referitoare la descrierea faptei contravenţionale în sensul că descrierea făcută de organele de inspecţie fiscală în procesul verbal contestat conţine informaţii esenţiale cu privire la această faptă şi la identificarea sa legală, fapta fiind precizată şi prin indicarea documentelor contabile solicitate de organele de inspecţie fiscală.

Pe fondul cauzei, se reţine că intimata - petentă a săvârşit faptele pentru care a fost sancţionată contravenţional şi anume, în urma controlului efectuat la data de 16.05.2008 la sediul societăţii s-a constatat că aceasta comercializează mărfuri cu amănuntul direct către persoane fizice fără a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, nu emite bonuri fiscale pentru vânzarea mărfurilor cu amănuntul şi nu a putut prezenta documentele solicitate, respectiv raportul de gestiune zilnic, acte pe care agentul economic avea obligaţia de a le întocmi şi păstra la sediu, aceste fapte fiind prevăzute de art.10 lit.b din OUG nr.28/1999 şi art.41 pct.2 lit.b din Legea nr.82/1991.

Totodată, la punctul de lucru situat pe str. Davila nr.2 s-a constatat că intimata - petentă nu preda bonurile fiscale clienţilor şi nu era afişat la loc vizibil anunţul de atenţionare cu privire la obligaţia clienţilor de a lua bon fiscal, faptă prev.de art.10 lit.e din OUG nr.28/1999.

Notele explicative date de (...) şi (...) susţin constatarea organelor de inspecţie fiscală privind efectuarea livrărilor de bunuri cu amânuntul fără a fi utilizat aparatul de marcate electronic fiscal.

Totodată, atât administratorul cât şi angajata societăţii recunosc prin notele explicative date săvârşirea contravenţiilor pentru care au fost aplicate sancţiunile ce fac obiectul plângerii contravenţionale formulate.

Martorul audiat la instanţa de fond (...) confirmă de asemenea lipsa aparatului de marcat electronic fiscal, faptul că nu erau emise bonuri fiscale pentru vânzarea mărfurilor cu amănuntul şi deasemenea faptul că nu a putut preda inspectorilor fiscali documentele solicitate.

Cu privire la contravenţia prev. de art.10 lit.e din OUG nr.28/1999 constând în neîndeplinirea obligaţiei de a afişa anunţul de atenţionare prev.la art.9 al.2 , se reţine faptul că prin chiar nota explicativă dată, administratorul societăţii a precizat că nu ştie că are această obligaţie.

În ce priveşte cuantumul amenzii aplicate se reţine că au fost avute în vedere prev. art.21 al.3 din OG nr.2/2001, organul constatator aplicând minimul amenzii prev. de art.11 lit.a şi b din OUG nr.28/1999 şi art.42 al.1 din Legea nr.82/1991.

În ce priveşte suspendarea activităţii se reţine că aceasta nu a făcut obiectul procesului verbal de contravenţie contestat, astfel încât instanţa nu urmează a se pronunţa asupra ei.

Pentru aceste considerente, văzând şi disp. art.312 Cod proc.civilă, urmează a admite recursul şi a modifica hotărârea atacată în sensul că se va respinge plângerea ca nefondată, în totalitate.

4