Plangere impotriva ordonantei procurorului de netrimitere in judecata

J U D E C A T O R I A,

Asupra plangerii de fata,

Sub nr. X din 23 mai 2012, a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei B plangerea formulata  de  petenta C  E  G,  prin  imputernicit  N  N M, impotriva rezolutiei prim-procurorului din cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul V din data de 9 mai 2012, data in dosar penal nr.X/II/2/2012, prin care s-a dispus respingerea ca neintemeiata a plangerii numitului N N M, in calitate de reprezentant legal al numitei C E-G, impotriva rezolutiei procurorului din cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul V, din data de 10 aprilie 2012, data in dosar nr.X/P/2012, prin care s-a dispus :

- scoaterea de sub urmarire penala a numitului C V, pentru  savarsirea infractiunii de tulburare de posesie,  prev.  de art. 220 alin. 1 Cod  penal;

- neinceperea urmaririi penale fata de numitul C V, pentru  savarsirea infractiunilor de distrugere si violare de domiciliu,  prev.  de art. 217 alin. 1 Cod  penal  si  art. 192 alineat 2 Cod  penal.

- neinceperea urmaririi penale fata de numitii R M si  S A, pentru  savarsirea infractiunii de violare de domiciliu, prev.de art. 192 alineat 2 Cod penal.

In plangerea formulata  C  E G  sustine ca  solutia  data nu ar fi legala si temeinica, motivat  de faptul ca:

In anul 1959, numitului N N, tatal reprezentantului legal, i s-a atribuit o parcela de pamant, incepand cu zidul morii Unirea(in prezent S.C Iris S.A B). In anul 1991, numitul C V si-a construit o locuinta, devenind vecin prin gardul despartitor deja existent cu proprietatea lui N N.

In anul 2009, C V, fara acceptul proprietarului, a patruns in curtea lui, a demolat gardul vechi si o magazie, perioada in care proprietarul era plecat in Germania.

In urma plangerii proprietarului, la Parchetul de pe langa Judecatoria B s-a efectuat o expertiza topometrica, fara ca expertii sa primeasca obiectivele stabilite.

Prin admiterea plangerii formulate impotriva ordonantei Parchetului de pe langa Judecatoria B, dosarul de urmarire penala s-a reantors la parchet pentru completarea cercetarilor penale, ocazie cu care se dispune efectuarea unei noi expertize topometrice.

In ziua efectuarii celei de-a doua expertiza, petentul se afla in Municipiul Iasi pe motive de sanatate. La insistentele petentului, expertul a promis ca revine cu expertiza, insa nu s-a tinut de cuvant. La a doua expertiza nu s-a masurat suprafata de teren, masuratoarea partiala s-a facut de la nord spre sud, nu de la sud spre nord.

La organele de urmarire penala, petentul a precizat ca este de acord cu efectuarea altor contraexpertize, dar nu este dispus sa le achite contravaloarea lor.

In rezolutia din speta, se precizeaza ca invinuitul, prin construirea noului gard ocupa in mod abuziv o suprafata de 5,23 m.p, dar invinuitul de fapt renunta la o suprafata de 0,13 m.p pentru a face gardul drept, aspect care contravine oricarei logici.

Avand in vedere ca organul de urmarire penala propune inceperea urmaririi penale impotriva invinuitului C V, procurorul de caz propune inceperea urmaririi penale, dupa care, fara a exista vreun motiv intemeiat, fara a exista si alte cercetari suplimentare, dosarul este mutat la alt procuror care dispune neinceperea urmaririi penale.

In aceste conditii, petentul solicita anularea solutiei de scoatere de sub urmarire penala a invinuitului C V si inceperea urmaririi penale impotriva sa cu privire la savarsirea infractiunilor de tulburare de posesie, violare de domiciliu si distrugere, prev.de art. 220 alineat 1 Cod penal, art.192 alineat 2 Cod penal si art.217 alineat 1 Cod penal.

A fost atasat dosarul penal nr.2625/P/2009 al Parchetului de pe langa Judecatoria B, care a facut obiectul dosarului nr.X/P/2012 al Parchetului de pe langa Tribunalul V.

S-a depus la dosar raportul de expertiza tehnica extrajudiciara, intocmit de expert X, planurile de situatie, ordonanta de scoatere de sub urmarire penala din 28 ianuarie 2011, din dosarul penal nr.X/2009, rezolutia prim-procurorului din cadrul Parchetului de pe langa Judcatoria B din data de 20 martie 2011, data in dosar nr.X/2/2011,rezolutia prim-procurorului din cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul V din 9 mai 2012, data in dosar nr.X/II/2/2012.

Din analiza actelor si lucrarilor dosarului, instanta retine urmatoarele :

Prin sentinta penala nr.346 din 23 iunie 2011 a Judecatoriei B, pronuntata in dosar penal nr.1750/189/2011, a fost admisa, in parte, plangerea formulata de  C  E  G, prin  imputernicit  N  N  M, impotriva ordonantei  procurorului  din dosarul penal X/2009  a  Parchetului  de pe langa  Judecatoria  B , prin care  s-a  dispus :

- scoaterea  de sub urmarire  penala a numitului C V, pentru  infractiunea  prev.  de art. 220 alin. 1 Cod  penal ;

- neinceperea urmaririi penale  fata de numitul  C V, pentru  infractiunile  prev.  de art. 217 alin. 1 Cod  penal  si  art. 208 alin. 1  Cod  penal.

- neinceperea  urmaririi penale  fata de numitii  R  M si  S A , pentru  infractiunea  prev.  de  art. 220  alin. 1  Cod  penal ;

In temeiul  art. 278 ind. 1 alin. 8  lit. b  Cod  procedura penala  , s-a desfiintat ,in parte, ordonanta  procurorului din dosarul penal X/2009  al  Parchetului  de pe langa  Judecatoria  B, si a fost trimisa cauza  la procuror , in  ceea  ce  priveste  pe numitul  C V, in  vederea :

- redeschiderii  urmaririi penale cu privire infractiunea  prev.  de art. 220 alin. 1 Cod  penal,  fata  de numitul C V.

- inceperii  urmaririi penale cu privire la infractiunea  prev. de art. 217  alin. 1  din Cod  penal  ,  fata  de numitul C V.

In temeiul  art. 278 ind. 1 alin. 8  lit. a  Cod  procedura penala , au fost mentinute , in parte , solutiile  procurorului din  ordonanta  procurorului  din dosarul penal X/2009  a  Parchetului  de pe langa  Judecatoria  B ,  prin care  s-a  dispus :

- neinceperea  urmaririi  penale  fata  de numitul  C V , pentru  infractiunea  prev.  de art.  208 alin. 1  cod  penal .

- neinceperea  urmaririi  penale  fata  de  numitii  R  M  si  S A , pentru  infractiunea  prev.  de  art. 220  alin. 1  Cod  penal

Pentru a pronunta aceasta sentinta penala, instanta a retinut urmatoarele :

 C  E  G ( fosta  N ) a  dobandit  prin  mostenire, dreptul de  proprietate  asupra  unui  imobil situat pe str. V D  din Municipiul B, format , potrivit  certificatului  de  mostenitor  , din suprafata  de 545  mp  teren  intravilan si o casa  de  locuit .

Imobilul  in cauza, se  invecineaza  pe  una  din laturi  cu  imobilul  apartinand  lui C V, iar  gardul  despartitor  dintre  cele  doua  coproprietati , era  din scandura.

Imobilul  detinut  de C V, situat  pe str. din B ,  a  apartinut  anterior  numitilor T  A  si  T  G , fiind  intabulat  cu nr.  cadastral 4631, avand  o  suprafata  de teren  de 297  mp  ( real  masurat - determinare  topo )  si  292  mp  din  acte .

Intre C V  si C  E  G, care in prezent  locuieste in Germania , au existat anterior mai  multe  discutii  privind  refacerea  gardului , fara  insa  ca partile  sa  fi  ajuns  la  un  consens.

De asemenea , C V a  incercat  sa  ajunga  la  o intelegere  cu  N  N  M, fratele  lui C  E  G, si care  locuia  in respectivul  imobil, insa  nu  au cazut  de  acord, datorita  situatiei  financiare, neexistand  nici  o intelegere  intre  parti  potrivit  careia  C V  sa refaca  singur  si pe  cheltuiala  sa acest  gard  despartitor.

La data de 12 decembrie 2008, N  N  M  a  plecat la sora sa in Germania in vizita si a stat pana la data de 3 iunie 2009, lasand  a  avea  grija  de  casa  pe  X.

In aceasta perioada  mai exact in luna aprilie/mai 2009,  C  V, profitand  de  lipsa  de  la  domiciliu  a  proprietarei C  E  G,  cat  si  a  fratelui  acesteia,  N  N  M, a luat  doi  muncitori – zidari,  de la  firma  sa (de  constructii) ssi  a darmat gardul din scandura  ce  despartea  cele  doua  proprietati , precum  si  o  magazie  ce  se  afla  pe  terenul  vatamatei .

Este  de  precizat  ca  aceasta  magazie , avea un perete comun  cu  casa , peretele  opus,  era  construit  pe  gardul  despartitor, iar  intre  cei doi , erau  doi  pereti  ce  inchideau  patrulaterul magaziei .

In  acelasi  timp, C V a  taiat  un  copac  aflat  in aproprierea  gardului , dar  pe  proprietatea  sa.

Dupa  demolarea  gardului  C V,  a  reconstruit  gardul  dar  nu  din  aceleasi  materiale , ci  a  turnat  o  bordura  de  beton, pe  care  a  pus  stalpi  din  fier , iar  gardul  l-a  construit  din  sipci  metalice.

In dreptul  peretelui  unde  se  afla  magazia  demolata, a  refacut  peretele  din ciment, si  a  instalat  o  supraanaltare  din plasa  metalica, fara  a reface  ceilalti  doi  pereti  ai magaziei  si  acoperisul  acesteia, insa  a  turnat  pe  terenul vatamatei, doi  stalpi  din beton, in intentia  sa (declarata)  de a  reface  magazia .

In  dosar  a  fost  efectuata  o expertiza tehnica extrajudiciara  prin care s-a concluzionat faptul ca invinuitul C  V ocupa in mod abuziv o suprafata de teren de 5,23mp apartinand partii vatamate C E G.

In  ceea  ce  priveste  infractiunea  de  tulburare  de  posesie prev.  de art. 220 alin. 1 Cod  penal, fata  de C V  instanta  apreciaza  ca  materialul  probator  este  insuficient  si neconcludent, in principal in ceea  ce  priveste  stabilirea  faptului  daca  acesta  a  ocupat sau  nu o  suprafata  de teren  apartinand  vatamatei  prin reconstructia  gardului .

Astfel, in expertiza  efectuata  nu  s-a  avut  in vedere documentatia  cadastrala  a  imobilului  apartinand  lui C V, in care  sunt  marcate  foarte  clar  si  fara  dubiu  care  sunt  punctele  de  contur ale  proprietatii  acestuia .

De asemenea, documentatia  cadastrala  a  proprietatii  lui C V, stabileste  in mod  evident, clar  si fara  dubiu, punctele  si linia  de  hotar , intre  proprietatea  acestuia  si cea  apartinand  vatamatei.

Expertiza  s-a  bazat , in mod  eronat si  exclusiv, pe  masurarea  terenului  apartinand  vatamatei, si pe  identificarea cu probabilitate  a  punctelor  de  reper  a  liniei  de  demarcatie  dintre  celor  doua  proprietati .

Nu  are  relevanta  pentru  a  stabili  daca  C V  a  ocupat  vreo  suprafata  de  teren  apartinand  vatamatei , faptul  ca  aceasta  ar  avea  o  suprafata reala  mai  mare  decat  cea  inscrisa  in acte , fiindca  acest  lucru  este  un fapt  unanim constatat  in cazul  tuturor  masurarilor  topo- cadastrale,  fiind  consecinta mai  multor  factori .

Chiar  C V, se  poate  constata  ca, la imobilul  in cauza, detine  o  suprafata  mai  mare  decat  cea  din acte.

De asemenea , nu  s-a  verificat  daca  pentru  imobilul  vatamatei, este  deschisa  carte  funciara, unde  este  astfel  determinat, cu  exactitate, prin documentatie  cadastrala , suprafata  de teren  apartinand  acesteia si, punctele  de reper  si  contur  ale  proprietatii .

Raportarea  la  documentatia  sau  documentatiile  cadastrale  ale  imobilelor in  litigiu , in prezenta  cauza, in  determinarea  si stabilirea  cu  exactitate a  faptului , daca  prin  reconstructia  gardului , C V  a  ocupat  sau  nu  o  suprafata  de  teren , este  determinanta  , cu atat mai  mult  in materia  dreptului  penal , unde , pe  langa  latura  civila  a  conflictului  dintre  parti  avem  in vedere  atragerea/neatragerea  unei raspunderi penale ,  comparativ  cu  dreptul  civil, unde nu  avem in vedere  decat  dimensiunea  existentei  sau  inexistentei  dreptului  reclamat ,si  unde , potrivit  dispozitiilor  Legii 7/1996 privind  cadastrul , expertizele  judiciare  topografice  judiciare, efectuate in cauzele  civile , sunt  supuse  avizarii  de catre  Oficiul  Judetean  de  Cadastru , tocmai  pentru  verificarea  respectarii  acestor  coordonate  topo  la  intocmirea  documentatiilor  de  catre  expertii  judiciari.

 In  concluzie , in ceea  ce  priveste  infractiunea  prev.  de art. 220 alin. 1 Cod  penal , fata  de  C V , instanta  apreciaza  ca  trebuie  completat  materialul  probator , in sensul  ca  se  va  proceda  la  refacerea  expertizei  topografice,avandu-se  in vedere  si  datele  existente  in documentatiile  cadastrale  ale  imobilului  lui C V ,si  a vatamatei ( in masura  in care  acest  imobil  are  documentatie  cadastrala ) , urmand  a  se  stabili  daca  punctele  de  reper  in  stabilirea  liniei  de  demarcatie  dintre  cele doua  coproprietati , au  fost  sau  nu incalcate ,si daca da, in ce  sens ,si  care  este  suprafata  de  teren  in plus  pe  care  o  ocupa  C V , fata  de  suprafata  real  masurata  de  297  m.p.  a  imobilului  sau .

In  ceea  ce  priveste  infractiunea  de distrugere  prev.  de art. 217 alin. 1 Cod  penal , instanta  apreciaza  ca  si-n acest  caz , probatoriul  existent  este  insuficient si  neconcludent ,si  probatoriul  ar trebui  sa vizeze  clarificarea  a doua  elemente  : distrugerea  gardului  despartitor  si  distrugerea  magaziei .

Cu  privire la gardul  despartitor, organele  judiciare  urmeaza  a  stabili , prin  audierea  unor  martori ( cu precadere  vecini  cu partile )  si prin alte  mijloace  de  proba  ( ex. planse  foto  anterioare  demolarii , din care  sa  rezulte modul  de  constructie  a  gardului ) , daca  ne  aflam  in  situatia  unui  gard  in  coproprietate ( potrivit  prezumtiei  stabilite  de  art. 590  Cod  civil ) sau  a  unui  gard in proprietate  exclusiva  a  uneia  dintre  parti ( potrivit  art. 591 Cod  civil ) ,si astfel , raportat  la  reglementarile  din dreptul  civil – art. 590 - 609 Cod  civil , va  stabili  daca  pe  acest  segment  ne  aflam sau nu  in prezenta  unei  fapte  penale .

In  ceea  ce  priveste  distrugerea  magaziei, instanta  retine ca  s-a  acordat, excesiv,  nejustificat  si  exclusiv , credit declaratiilor  persoanelor  cercetate, fara  a  se  fi  administrat  nici  o alta  proba  care  sa  clarifice situatia  si  starea  magaziei: unde  era  construita, suprafata  acesteia, materialele  de constructie ( pereti  si  acoperis ) care  era  starea  ei , daca  peretele  din dreptul liniei  de demarcatie  dintre  proprietati  era  dublat  de  gard ( sau peretele  - zid  comun )

Organele judiciare  nu au  audiat  nici  un martor , care  sa  locuiasca  in zona, in apropierea  celor doua  imobile  sau care  sa  cunoasca  situatia  acestora ( ex. fostii proprietari  ai  imobilului  detinut  de C V) , pentru  a clarifica  situatia  concreta , si  au  neglijat  declaratia  martorului  X , care  arata  ca venind  la  locuinta  vatamatului, a  gasit  in curtea  acestuia, 3  persoane care  au  daramat  gardul  si  magazia.

Argumentatia, ca  prin simpla  actiune  de  demolare a  gardului, ar  fi cazut  caderea  libera , involuntara  si  totala  a  celorlalti  3  pereti  ai magaziei  si  a  acoperisului , este  una  cel  putin  fortata, in conditiile  concrete  ale  activitatii  desfasurate ( presupunand  ca  pentru  demolarea  gardului  au fost  facute  mai  multe  acte  materiale, si  nu  a  fost  un act  material  unic ).

In  momentul  in care  la  executarea  unui  anumit  act  material, de  demolare  a  gardului , se  constata  ca  exista pericolul  ca  magazia  sa  cada,  actiunea  trebuia  sa  fie  oprita .

Aceasta  interpretare  este  evident  in contradictie  cu insasi  declaratiile  date  de  C V , care  arata  ca  a  demolat  magazia  cu intentia  de  a  o reconstrui , ca  s-ar  fi  inteles  in acest  sens  cu  N  N  M  , precum  si  din  actiunea  ulterioara a  acestuia , cand a  turnat  si  2  stalpi  de  beton  pe  terenul vatamatei .

Organele  judiciare , urmeaza  a  reaudia  pe  persoanele  cercetate  , vatamatii ,martorul  X  si vor  identifica  si  audia si alti martori , care fie  sa  locuiasca  in zona , in apropierea  celor doua  imobile  sau care  sa  cunoasca  situatia  acestora ( ex. fostii proprietari  ai  imobilului  detinut  de C V) , pentru  a clarifica  situatia  anterioara concreta  a  magaziei , precum  si  a  modului  in care  aceasta  a fost  demolata , cine  a  eliberat  terenul  de  materialele  rezultate  in urma  demolarii , ce  s-a  facut  cu ele .

Vor  fi reaudiati cei doi  muncitori X  M  si S A , pentru  a  stabili , cum si in ce  conditii  sau  turnat  cei doi stalpi  din  beton pe  terenul  vatamatei.

Plecand  de la  elementele  deja  existente  , instanta  apreciaza, ca  se  impune a se avea  in vedere de  catre  organele  judiciare  si  verificarea, indeplinirea  elementelor  constitutive  ale  infractiunii  prev.  de  art.  192  alin. 2  Cod  penal (pentru care punerea  in  miscare  a  actiunii  penale  se  pune  din  oficiu ) .

In  ceea  ce  priveste  infractiunea  de furt prev. de art. 208 lin. 1 C.pen. in sarcina  lui C V ,instanta avand in vedere materialul probator administrat, din care  a  rezultat  cu certitudine  ca arborele  taiat  si a carui material lemnos a fost insusit era situat pe terenul lui C V, instanta  apreciaza  ca  solutia  procurorului  este  corecta, urmand  a  o  mentine.

De asemenea , si in cazul  solutiei  pentru  infractiunea  de tulburare  de  posesie  prev.  de  art. 220  alin. 1  Cod  penal , data  fata  de numitii  X M si S M, muncitorii care au ajutat la darmarea gardului si reconstructia unuia  nou, instanta  retine  faptul  ca  in  mod  corect  organul  judiciar  a apreciat  ca  acestia  au  fost  in eroare cu privire la natura juridica a terenului, in conditiile  in care, erau  angajati  la  firma  de  constructii  a  lui C V,si  au  fost  adusi  pentru  a  executa  o  lucrare . 

In prezenta plangere, instanta constata urmatoarele:

Prin rezolutia procurorului din cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul V din data de 10 aprilie 2012, data in dosar penal nr.X/P/2012, s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a invinuitului C V, cercetat pentru savarsirea infractiunii de tulburare de posesie, prev.de art. 220 alineat 1 Cod penal, neinceperea urmaririi penale fata de numitul C V, pentru savarsirea infractiunilor de distrugere si violare de domiciliu, prev.de art. 217 alineat 1 Cod penal si art.192 alineat 2 Cod penal, precum si neinceperea urmaririi penale fata de numitii S A si R M, cercetati pentru savarsirea infractiunii de violare de domiciliu, prev.de art. 192 alineat 2 Cod penal.

Pentru a pronunta aceasta solutie, procurorul a retinut urmatoarele:

Conform sentintei penale nr.346 din 23 iunie 2011 a Judecatoriei B, prin ordonanta din 12 septembrie 2011 s-a dispus redeschiderea urmaririi penale fata de invinuitul C V sub aspectul infractiunii de tulburare de posesie, prev.de art.220 alineat 1 Cod penal.

Dupa redeschiderea urmaririi penale si completarea cercetarilor in sensul celor dispuse de catre instanta de judecata au rezultat urmatoarele:

Prin decizia nr.6236 din 25 aprilie 1956 a fostului Sfat Popular al orasului B, parintii partii vatamate C E-G au primit un teren care in prezent se delimiteaza in latura de sud cu S.C X S.R.L, pe latura de vest cu Spitalul Municipal de Urgenta E Beldiman, iar pe latura de nord si est cu teren viran.

Numitul N N-M, fratele petentei, a declarat ca in anul 1959, parintii sai au terminat de imprejmuit terenul pe latura de nord si est, constructia unei locuinte si a unei anexe tip magazie, care se intindea pe o lungime de 6 metri si latime de aproximativ un metru, avand un perete comun cu locuinta propriu-zisa, iar pe latura opusa gardul incarcat pe interior cu pamant.

In anul 1991, in urma unei intelegeri avute cu parintii persoanei vatamate, au fost ridicate doua garaje pe latura de nord a proprietatii, iar pentru construirea lor au fost desfacute doua plase din gard.

Dupa evenimentele din decembrie 1989, in urma unui proces, terenul viran care includea drumul de exploatare de pe laturile de sud si vest a fost revendicat si castigat de numitul X  care, in anul 2001, l-a vandut numitului C V.

Invinuitul C V a discutat cu detinatorii celor doua garaje despre intentia sa de a-si ingradi proprietatea si in urma acestor discutii acestia si-au demolat garajele si au plecat.

Cele doua garaje fusesera amplasate in locul in care partea vatamata sustine in prezent ca i s-a tulburat posesia si ca fiecare dintre cele doua parti sustine ca a refacut gardul in urma demolarii garajelor, dar nici o parte nu propune probe care sa le confirme sustinerile, conditii in care nu s-a putut dovedi cui apartinea pana la refacerea gardului portiunea respectiva.

In anul 2003, partea vatamata C E-G a plecat definitiv in Germania, de proprietate ocupandu-se fratele sau N N M.

Invinuitul C V a sustinut ca , in cursul anului 2008, a discutat in repetate randuri cu numitul N N-M despre necesitatea construirii unu gard nou intre cele doua proprietati, deoarece gardul vechi avea o vechime de circa 50 de ani si era intr-o stare avansata de degradare, iar cainii sai intrau pe proprietatea sa, a fiului sau C V si a ginerelui sau T A, carora intre timp le-a cedat partea de sud a proprietatii sale.

Invinuitul a ajuns, intr-un final, la o intelegere verbala si anume sa construiasca el gardul nou, dar in acelasi timp era obligat sa construiasca si o magazie noua pe amplasamentul celei vechi, din caramida si beton, iar numitul N N-M sa-i achite la terminarea lucrarilor jumatate din costuri.

In luna decembrie 2008, numitul N N-M a plecat la sora in Germania, de gospodarie urmand sa aiba grija o femeie, despre care acesta declara ca a intrat in legatura cu ea printr-o intamplare, stie ca are prenumele M, dar nu-i cunoaste numele de  familie si nici domiciliu, aceasta neputand fi identificata si audiata in cauza.

In luna aprilie 2009, invinuitul C V a discutat cu doi muncitori de la firma sa in constructii, S A si R M, acestia au demolat  gardul si, implicit, magazia din al carei perete din partea de nord era comun cu gardul. Invinuitul le-a spus celor doi muncitori ca pe segmentul de gard corespondent cu peretele magaziei sa ridice un perete din caramida si beton, afirmand fata de acestia ca asa a fost intelegerea cu vecinul sau.

Cei doi muncitori au declarat ca in momentul in care au demolat gardul vechi si magazia, femeia care avea grija de gospodarie le-a indicat locul unde sa depoziteze materialele uzate, lucrarea fiind finalizata fara a fi vreun fel de discutii.

Cei doi muncitori au confirmat acest lucru si au afirmat ca acea femeie le-a permis accesul in curte pentru efectuarea lucrarilor.

Dupa revenirea in tara, numitul N N-M i-a reprosat invinuitului ca nu a respectat vechiul amplasament, ocupandu-i o portiune din suprafata sa de teren, fapt pentru care a formulat plangere care face obiectul prezentului dosar.

La data de 26 martie 2010, la cererea numitului N N-M, organele de cercetare penala au dispus efectuarea unei expertize topometrice, iar din raportul acestei expertize rezulta ca invinuitul ar fi ocupat suprafata de 5,23 m.p din proprietatea vecinului in momentul in care a ridicat noul gard sau, cu alte cuvinte, nu a respectat vechiul amplasament.

Dupa reluarea cercetarilor, pe considerentul ca prima expertiza s-a facut fara citarea partilor si doar pe baza documentelor puse la dispozitie de catre imputernicitul partii vatamate, iar din expertiza nu rezulta care sunt proprietatile fiului si ginerelui invinuitului, acestia fiind proprietarii celor doua terenuri care se invecineaza cu cel al partii vatamate, s-a solicitat efectuarea unei noi expertize.

Din noul raport de expertiza tehnica judiciara, rezulta ca invinuitul, prin construirea noulu gard, nu ocupa suprafete de teren din terenul proprietatea partii vatamate C E-G, suprafata de 5,23 m.p despre care primul expert afirma ca i-a fost ocupata, conform configuratiei documentatiei cadastrale apartinand ginerelui invinuitului, T A.

Expertul a stabilit ca invinuitul, in momentul an care a ridicat noul gard, a renuntat de fapt la o mica suprafata(0,13 m.p) din proprietatea ginerelui sau pentru a face gardul drept.Pentru efectuarea expertizei, expertul a convocat toate partile prin scrisori recomandate cu confirmare de primire, insa desi numitul N N-M confirma primirea acesteia, nu a fost gasit la domicilu la data stabilita de expert.

Si instanta de judecata, in motivarea hotararii judecatoresti, a avut in vedere faptul ca primul expert nu a tinut cont de documentatiile cadastrale ale numitilor T A si C V, folosind doar documentatia pusa la dispozitie de catre partea vatamata.

Dupa depunerea raportului d expertiza, i s-a inmanat un exemplar si numitului N N-M, iar cu ocazia audierii, acesta a declarat ca nu este multumit de concluziile expertului, insa nu doreste efectuarea in cauza a unei noi contraexpertize.

Dupa redeschiderea urmaririi penale, in cauza au fost audiati in calitate de martori X. Martora X confirma faptul ca peretele din partea de nord a magaziei tinea loc d gard, iar acesta a fost construit prin anii 1959-1960.

Martorul X declara ca numitul N N-M i-a povestitca a fost abordat dupa plecarea surorii sale in Germania de catre invinuit, care i-a propus si lui, asa cu ii propusese si partii vatamate C E-G, sa-i permita sa construiasca un nou gard intre cele doua proprietati dar nu cunoaste ce au hotarat.

Fata de aspectele rezultate din actele de urmarire penala administrate, s-a apreciat ca actiunea penala nu poate fi pusa in miscare, motivat de urmatoarele:

Infractiunea de tulburare de posesie se comite sub aspectul laturii obiective prin ocuparea, in intregime sau in parte, fara drept a unui imobil aflat in posesia altuia.

Ori, din raportul de expertiza tehnica efectuat in cauza dupa redeschiderea urmaririi penale rezulta motivat pe baza documentatiilor cadastrale ca invinuitul nu a ocupat nici o suprafata de teren din proprietatea partii vatamate, constatandu-se inexistenta faptei in materialitatea sa.

In consecinta, se va dispune scoaterea de sub urmarire penala a invinuitului C V.

Infractiunea de distrugere se comite sub aspectul laturii subiective cu intentie, in speta insa nu s-a putut dovedi cu certitudine care din cele doua parti spune adevarul in legatura cu existenta sau inexistenta intelegerii dintre ele.

Cert este faptul ca, odata cu refacerea gardului s-a construit peretele care tinea loc de gard din caramida si beton si s-au turnat stalpii de fundatie pentru magazie, conform intelegerii despre care face vorbire invinuitul.

In aceste conditii, exista o stare de dubiu cu privire la aceasta intelegere, dubiu care conform principiului de drept in dubio pro reo, ii profita faptuitorului, fapt pentru care s-a constatat incidenta impedimentului legal la punerea in miscare a actiunii penale prev.de art. 10 lit.d Cod procedura penala, urmand a se dispune neinceperea urmaririi penale.

Din probele administrate dupa redeschiderea urmaririi penale, rezulta ca nici pentru infractiunea de violare de domiciliu, prev.de art.192 alineat 2 Cod penal, fata de numitii C V, S A si R M, nu poate fi pusa in miscare actiunea penala, motivat de faptul ca nu s-a putut dovedi daca patrunderea in curtea partii vatamate s-a facut fara drept asa cum cere textul de lege, constatand incidenta impedimentului legal, prev.de art.10 lit.d Cod procedura penala, nefiind intrunite elementele constitutive sub aspectul laturii obiective.

Invinuitul C V sustine existenta intelegerii intre parti, iar fata de el exista dubiu care-i profita si numitii S A si R M sunt simpli executanti ai lucrarii, acestora li s-a explicat despre existenta intelegerii, dar au facut si observatii personale pe timpul efectuarii lucrarii si anume au asistat la discutia cu acea femeie care avea grija de gospodarie, discutii care au lasat impresia existentei acestei intelegeri, aceasta fiind si cea care, conform propriilor declaratii, le-a indicat unde sa depoziteze materialele rezultate din demolarea magaziei.

In legatura cu necunoasterea numelui acestei femei, este greu de crezut ca numitul N N-M a lasat sa aiba grija de propria gospodarie o femeie despre care nu are suficiente date pentru a o putea identifica in cazul ivirii unor probleme, lasand astfel sa planeze suspiciunea ca nu doreste a fi audiata in prezenta cauza.

Prin rezolutia prim-procurorului din cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul V din data de 9 mai 2012, data in dosarul penal nr.X/II/2/2012, s-a respins plangerea petentei ca neintemeiata,formulata in baza art.278 Cod procedur penala, impotriva rezolutiei din 10 aprilie 2012, motivat de urmataorele:

Din raportul de expertiza tehnica efectuata dupa redeschiderea urmaririi penale, rezulta ca numitul C V nu a ocupat nicio suprafata de teren din proprietatea petentului.

Din actele dosarului rezulta ca expertul a convocat toate partile pentru a participa la efectuarea cercetarii in teren, dar petentul desi confirma primirea instiintarii, nu se prezinta. Petentul a luat la cunostinta de concluziile expertizei tehnice, cu care nu a fost de acord, dar nu a mai dorit sa depuna obiectiuni sau sa efectueze o noua expertiza.

In ceea ce priveste savarsirea infractiunilor de distrugere si violare de domiciliu, in mod corect s-a retinut ca, din intreg probatoriul administrat, nu se poate dovedi cu certitudine daca intre petent si C V a existat sau nu un acord cu privire la refacerea gardului si a magaziei, rezultand o stare de dubiu, care profita faptuitorului.

Instanta retine ca potrivit dispozitiilor art.278/1 alineat (7) Cod procedura penala “ judecatorul, solutionand plangerea, verifica rezolutia sau ordonanta atacata, pe baza lucrarilor si a materialului din dosarul cauzei si a oricaror inscrisuri noi prezentate”.

Petentul nu a depus inscrisuri noi la dosar care sa influenteze cele doua rezolutii.

Raportat acestor considerente  si pe baza lucrarilor si a materialului din dosarul cauzei, instanta constata ca organul de urmarire penala a apreciat corespunzator probele administrate, plangerea petentului fiind nefondata, urmand a fi respinsa si a fi mentinute rezolutia prim- procurorului din cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul V, din data de 9 mai 2012, data in dosarul penal nr.X/II/2/2012 si rezolutia de scoatere de sub urmarire penala din data de 10 aprilie 2012 a procurorului din cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul V, data in dosarul nr.X/P/2012,in contradictoriu cu persoanele cercetate C V, R M si S A, in drept fiind aplicabile dispozitiile art. 278 alineat 8 lit.a C. procedura penala.

In temeiul art.192 pct.3 alineat 2 Cod procedura penala, petentul va fi obligat sa plateasca statului suma de 60 lei cheltuieli judiciare.

Va fi obligata petenta C E G, sa plateasca partii cecetate intimat C V suma de 400 lei cheltuieli judiciare.

Pentru aceste motive,

Domenii speta

Spete similare