Anulare act administrativ

Sentinţa nr. 805/2012

Şedinţa publică de la 29 februarie 2012

Pe rol judecarea cauzei privind  reclamantul  C.M.I.  şI  pârâta C.A.S.  , având ca obiect anulare act administrativ .

La apelul nominal făcut în şedinţa publică  s-a prezentat avocat D.C. pentru reclamant, lipsă fiind pârâta.

Procedura de citare  legal îndeplinită.

După efectuarea referatului oral al cauzei de către grefierul de şedinţă învederează că prin serviciul registratură-arhivă s-a depus din partea pârâtei procesul verbal de constatare nr.8/15.09.2011, raportul de control nr.17163/27.09.2011, contractul de furnizare nr.1/27.02.2009,  după care constatându-se cauza în stare de judecată s-a  a acordat cuvântul pe fond.

Apărătorul reclamantului a solicitat admiterea contestaţiei, anularea deciziei nr.18258/31.10.2011, a procesului verbal de constatare nr.8/15.09.2011 şi a raportului de control nr.17163/27.09 ca fiind nelegale şi netemeinice şi exonerarea de la plata debitului în cuantum de 4.596,80 lei, fără cheltuieli de judecată.

TRIBUNALUL

Asupra cauzei de faţă ;

Prin cererea înregistrată la 23.11.2011  reclamantul C.M.I. a formulat contestaţie împotriva deciziei ( adresei ) nr.18258/31.10.2011 prin care a fost respinsă contestaţia împotriva procesului verbal de constatare nr.8/15.09.2011 şi a raportului de control nr.17163/27.09.2011  încheiate de biroul de control din cadrul C.A.S.J.

În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că în data de 15.09.2011 CASJ a efectuat un control la CMI având ca obiect perioada 01.05.2008 - 31.05.2011.

Echipa de control din cadrul CASJ a încheiat cu această ocazie procesul verbal de constatare nr. 8/15.09.2011 si raportul de control nr. 17163/27.09.

S-a reţinut faptul că CMI a funcţionat în baza deciziei de evaluare nr. 70/13.03.2007 valabilă până la data de 13.09.2009 si a deciziei de evaluare nr. 145/23.11.2009 valabilă până la data de 23.12.2011. In perioada 14.09.2009 - 22.12.2009 cabinetul medical a funcţionat fără decizie de evaluare.

In aceasta perioada, respectiv 14.09.2009 - 22.12.2009, au fost raportate si decontate servicii medicale în suma de 4.100,81 lei, astfel: 14 - 30 septembrie 2009 : 740,84 lei;  octombrie 2009 : 1.144,33 lei; noiembrie 2009 : 1.112,71 lei; 01 - 22 decembrie 2009 : 1.102,93 lei.

Raportul de control a stabilit în sarcina reclamantului obligaţia de a restitui suma de 4.596,80 lei, compusă din 4.100,81 lei - suma încasata necuvenit şi 495,99 lei - obligaţii accesorii.

Împotriva actelor administrative unilaterale încheiate de intimata, respectiv împotriva procesului verbal de constatare nr. 8/15.09.2011 şi a raportului de control nr. 7163/27.09 s-a formulat în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004  contestaţie care a fost respinsa prin decizia (adresa) nr. 18258/31.10.2011.

Atât decizia (adresa) nr. 18258/31.10.2011 cat si procesul verbal de constatare nr. 8/15.09.2011 si raportul de control nr. 17163/27.09 sunt nelegale si netemeinice, pentru următoarele considerente:

S-a stabilit în sarcina reclamantului obligaţia de a restitui suma de 4.596,80 lei, cu motivaţia ca în perioada 14.09.2009 - 22.12.2009 cabinetul medical a funcţionat fără decizie de evaluare.

S-a reţinut încălcarea de către reclamant a dispoziţiilor Ordinului nr. 1211/2006. respectiv a art. 6 din acest text de lege.

Dispoziţiile acestui text de lege prevăd următoarele: "cabinetul de medicina dentară care solicita evaluarea face o cerere adresata comisiei de evaluare, al cărei model este prevăzut în anexa nr. 1 la prezentele norme metodologice; comisia analizează documentele anexate cererii de evaluare si emite, după caz, decizia provizorie de evaluare, conform modelului prevăzut în anexa nr. 7".

Din economia textului de lege expus rezulta procedura de evaluare a cabinetelor de medicina dentara iniţială , respectiv la momentul la care se solicita evaluarea, iar nu în cazul expirării deciziei de evaluare obţinută deja.

CMI  a obţinut în data de 13.03.2007 decizie de evaluare valabila până la data de 13.03.2009. Pe baza acestei decizii la data de 27.02.2009 s-a încheiat intre CMI si CASJ contractul de furnizare de servicii medicina dentara în asistenţă medicală de specialitate din ambulatoriu pentru specialitatea medicina dentară.

Acest contract nr. 1/27.02.2009 a fost valabil pana la data de 31.12.2009, potrivit art. 4 din contract.

Pe cale de consecinţa, pe perioada 14.09.2009 - 22.12.2009 reţinută de organul de inspecţie, CMI a beneficiat de toate drepturile si obligaţiile prevăzute de contractul de furnizare încheiat cu CASJ, inclusiv de dreptul prevăzut de art. 6 lit.f din Contract, respectiv sa beneficieze de decontarea contravalorii serviciilor acordate asiguraţilor.

Nici unul dintre temeiurile legale invocate de organul de control nu incumba reclamantului obligaţia de a cere evaluarea periodică.

Există in schimb o singura prevedere legala in contractul de furnizare încheiat intre părţi, respectiv dispoziţiile art. 16 lit.d care face trimitere la expirarea deciziei de evaluare. Astfel, articolul invocat prevede :"Contractul de furnizare de servicii medicale se reziliază de plin drept printr-o notificare scrisă a casei de asigurări de sănătate în termen de maximum 10 zile calendaristice de la data constatării următoarelor situaţii: d) revocarea de către organele în drept a dovezii de evaluare a furnizorului sau expirarea termenului de valabilitate a acesteia".

In primul rând CASJ avea deci obligaţia sa notifice cabinetului rezilierea contractului printr-o notificare scrisa, in termen de maximum 10 zile calendaristice de la data constatării expirării termenului de decădere de valabilitate a dovezii de evaluare.Această notificare nu a fost realizata, cu atât mai mult cu cat constatarea încetării valabilităţii deciziei de evaluare s-a făcut încă din data de 17.12.2009, data la care s-a încheiat un proces verbal de către reprezentanţii CASJ  in vederea noii evaluări.

Pe cale de consecinţa, in lipsa notificării si a comunicării acesteia înăuntrul termenului prevăzut de lege contractul de furnizare servicii si-a produs pe deplin efectele.

Mai mult, chiar dacă s-ar considera ca procesul verbal de constatare încheiat de organul de control nr. 8/15.09.2011 ar reprezenta data constatării expirării dovezii de evaluare, acest aspect nu mai poate produce nici un fel de efecte juridice. Contractul de furnizare de servicii medicale încheiat cu CASJ a ajuns la termen, încetând de drept la data de 31.12.1009. Rezilierea este încetarea unui contract sinalagmatic, cu executare succesiva, ce produce efecte doar pentru viitor,- ex nunc, iar nu retroactiv.

Pe cale de consecinţa, chiar daca s-ar fi emis la data controlului (ceea ce nu s-a întâmplat) o notificare de reziliere, aceasta nu ar mai avea nici o consecinţa juridica, contractul intre părţi încetând de drept la data de 31.09.2009, dată până la care a fost încheiat.

Suma de 4.596,80 lei ce se solicita a fi rambursata a fost decontată in mod corect si legal de CASJ , in temeiul obligaţiilor contractuale.

De vreme ce contractul încheiat intre subscrisa si CASJ  a fost valabil încheiat si nu a intervenit nici o cauză de reziliere a acestuia, suma de 4.596,80 lei încasata de cabinet pentru perioada 14.09.2009 - 22.12.2009 nu trebuie restituită. Nu există nici un text de lege care să prevadă aceasta obligaţie in sarcina subscrisei.

Se invocă in decizia de respingere a contestaţiei subscrisei, nr. 18258/31.10.2011 faptul ca obligaţia obţinerii deciziei de evaluare ar cădea in sarcina furnizorului de servicii medicale, avându-se in vedere prevederile art. 14 lit.j din contractul cadru. Acest contract cadru aprobat prin HG 1714/2008 nici nu mai este in vigoare, fiind abrogat de dispoziţiile art.7 din Hotărârea nr. 262/2010.

Prevederile invocate stipulează obligaţia furnizorului de servicii medicale " sa anunţe casa de asigurări de sănătate despre modificarea uneia sau a mai multora dintre condiţiile care au stat la baza încheierii contractului de furnizare de servicii medicale ...". Nu au existat modificări ale acestor condiţii, procedura pentru expirarea deciziei de evaluare fiind prevăzuta de dispoziţiile art. 16 lit.d din contractul de furnizare încheiat intre părţi.

Pe cale de consecinţa, actele contestate sunt nelegale si netemeinice, motiv pentru care s-a solicitat admiterea contestaţiei aşa cum a fost formulata si revocarea in tot a actelor încheiate si a debitului stabilit.

In drept şi-au întemeiat  prezenta pe dispoziţiile art. 8, art. 14 din Legea nr. 554/2004 A, respectiv pe textele de lege invocate in cuprinsul contestaţiei.

În probaţiune s-a solicitat proba cu înscrisuri, expertiza tehnica, precum si cu orice alt mijloc de proba admis de lege.

S-au anexat copii după: decizia (adresa) nr. 18258/31.10.2011,  procesul verbal de constatare nr. 8/15.09.2011,  raportul de control nr. 17163/27.09,  proces verbal nr. 145/17.12.2009,  decizia de evaluare nr. 70/13.03.2007 si Decizia de evaluare nr. 145/23.12.2009.

Prin întâmpinare, pârâta C.A.S. a solicitat respingerea contestaţiei ca fiind netemeinică şi nelegală.

Pe cale de excepţie, s-a invocat necompetenţa materială  a Tribunalului Secţia Contencios administrativ şi fiscal, motivat de faptul că, atât în contractul cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări de sănătate pentru anii 2009 aprobat prin HG nr.1714/2008, cu modificările şi completările ulterioare cât şi în contractul de furnizare de servicii de medicină dentară încheiat între CMI  şi CASJ  nr.64/2009, competenţa de soluţionare a eventualelor litigii aparţine Comisiei de arbitraj care funcţionează pe lângă Casa naţională de Asigurări de Sănătate, organizată conform reglementărilor legale în vigoare sau, după caz, de către instanţele de judecată.

Pe fondul cauzei s-a învederat că reclamantul a desfăşurat în perioada 14.09.2009-22.12.2009 activitate medicală fără a avea decizie de evaluare, cea cu numărul 70/13.03.2007 fiind valabilă până în data de 13.09.2009.

Pe acest interval de timp au fost raportate netemeinic şi nelegal servicii medicale în sumă de  4.100,81 lei, la această sumă adăugându-se suma de 495.99 lei reprezentând accesorii, aferente sumelor încasate necuvenit, totalizând suma de 4.596,80 lei. Obligaţia obţinerii deciziei de evaluare aparţine, în mod legal, în exclusivitate furnizorului de servicii medicale, în speţa de faţă CMI , fiind dispusă prin art.13 alin.1 lit.e din Contractul cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2009  aprobat prin  H.G. nr.1714/2008.

Obţinerea deciziei de evaluare cădea în sarcina furnizorului de servicii medicale şi prin dispoziţiile art.14 lit. j din Contractul cadru…. care dispune :

Furnizorul de servicii medicale re sarcina… j) să anunţe casa de asigurări de sănătate despre modificarea uneia sau a mai multora dintre condiţiile care au stat la baza încheierii contractului de furnizare de servicii medicale,  anterior producerii acestora sau cel mai târziu la 5 zile lucrătoare de la data producerii modificării,  şi să îndeplinească în permanenţă aceste condiţii pe durata derulării contractelor. Decizia de evaluare este un element-condiţie ce stă la baza  încheierii contractului. Apărarea petentului că nici una din temeiurile invocate de către organul de control nu îi incumbă, este netemeinică şi nelegală, întrucât obligaţia obţinerii deciziei de evaluare nu putea să fie decât în sarcina CMI.

Prin încheierea interlocutorie din data de 01 februarie 2012, tribunalul a luat în examinare excepţia invocată de pârâtă prin întâmpinare, respingând-o cu următoarea motivare :

Comisia Centrală de arbitraj pentru soluţionarea litigiilor dintre furnizorii de servicii medicale şi casele de asigurări de sănătate este constituită şi funcţionează conform deciziei nr.98/05.02.2004 emisă de C.N.A.S., la art.2 lit.b fiind prevăzut „ Comisia centrală de arbitraj are ca scop soluţionarea prin arbitraj a litigiilor dintre furnizorii de servicii medicale şi casele de asigurări de sănătate, în afara  de cazurile  în care legea sau alte reglementări date în baza acesteia prevăd în mod expres altfel. Arbitrajul se desfăşoară la cererea reclamantului şi în baza convenţiei părţilor”.

Pe de altă parte, conform H.G. nr.1714/2008 sub imperiul căreia părţile au încheiat contractul de furnizare nr.64/2009,  art.4 alin.3 „ litigiile dintre furnizori şi casele de asigurări de sănătate de soluţionează de comisia de arbitraj care funcţionează pe lângă C.N.A.S sau, după caz, de către instanţele de judecată.

Codul de procedură civilă reglementează în cartea a IV-a arbitrajul privat voluntar, aceste norme constituind dreptul comun în materie arbitrală.

În speţa dedusă judecăţii, este vorba de arbitrajul instituţional organizat prin instituţia de care s-a făcut vorbire, din analiza contractului existent la fila 7 rezultând că părţile au inserat la art.24 alin.2 clauza compromisorie conform căreia „ litigiile nesoluţionate pe cale amiabilă sunt de competenţa comisiei de arbitraj sau, după caz, a instanţei de judecată.

Însă, conform art.343 alin.1 şi 2 cod procedură civilă,  când una din părţi invocă o convenţie arbitrală, instanţa va reţine spre soluţionare procesul dacă” convenţia arbitrală este lovită de nulitate sau inoperantă” şi conform art.340 sunt excluse de la competenţa arbitrajului „ litigiile asupra cărora legea nu permite a se face tranzacţie”, în concret legea reglementând o procedură  specială numai în competenţa instanţei judecătoreşti.

Cum decizia nr.18258/31.10.2011 şi procesul verbal de control emis de pârâtă reprezintă acte administrative cu caracter unilateral în înţelesul art.2 lit.c  din Legea nr.554/2004 emise de o autoritate publică ( art.2 lit. b) competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Tribunalului – Secţia Contencios administrativ şi fiscal în conformitate cu art. 2 alin.1 lit.d Cod procedură civilă, astfel încât  excepţia necompetenţei generale de soluţionare a cauzei a fost respinsă.

Luând în examinare cererea de chemare în judecată aşa cum a fost motivată în fapt şi în drept, raportat la actele depuse de părţi, tribunalul constată următoarele;

S-a solicitat de către reclamantul C.M.I  anularea adresei nr.18258 din 31.10.2011 emisă de pârâtă prin care i-a fost respinsă contestaţia împotriva procesului verbal de constatare nr. 8 din 15.09.2011 şi a raportului de control nr. 17163 din 27.09.2011.

 Procesul verbal de constatare  nr. 8 din 16 septembrie 2009 ce emană de la pârâtă reţine la fila 5 (fila 14 a dosarului ) că reclamantul  a funcţionat fără a avea decizie de evaluare în perioada 14 septembrie 2009- 22 decembrie 2009 ,dar că  a anunţat casa de asigurări de sănătate despre modificarea oricăreia dintre condiţiile care au stat la baza încheierii contractului de furnizare de servicii medicale dentare, îndeplinind în permanenţă aceleaşi condiţii pe durata derulării contractului,  că perioada pentru care trebuie restituite prestaţiile este  14-30 septembrie 2009 în contradicţie evidentă cu ceea ce se susţine în întâmpinare  în sensul neîndeplinirii acestor obligaţii, menţiune ce figurează şi în raportul de control.

Pe de altă parte, în raportul de control  sunt prevăzute ca şi „măsuri” restituirea sumei de 4596,80 lei aferentă anilor 2008-2010 , conform anexei nr. 2 la normele metodologice pentru stabilirea şi recuperarea sumelor încasate necuvenit de la FNUASS de furnizorii de servicii medicale aprobate prin Ordinul nr. 610/2011.În adresa nr.18258 din 31 octombrie 2011 se reţine că  reclamantul a anunţat casa de asigurări de sănătate despre modificarea oricăreia dintre  condiţiile care au stat la baza încheierii contractului de furnizare de servicii medicale dentare, îndeplinind în permanenţă aceleaşi condiţii pe durata derulării contractului, cu excepţia perioadei 14 septembrie 2009- 22 decembrie 2009.

Contestaţia împotriva raportului de control a fost respinsă însă nu s-a emis o decizie ci adresa nr. 18258 din 31.10.2011 prin care s-a comunicat C.M.I că îi aparţinea în exclusivitate obligaţia obţinerii deciziei de evaluare şi în acelaşi timp conform art. 7 lit. j  din contractul încheiat între părţi  trebuia  „să anunţe casa de asigurări de sănătate despre modificarea unora sau mai multora dintre condiţiile care au stat la baza încheierii contractului de furnizare de servicii medicale dentare, anterior producerii acestora sau cel mai târziu la cinci zile lucrătoare de la data  producerii modificării şi să îndeplinească permanent aceste condiţii pe durata derulării contractului”.

Analizând contractul de furnizare de servicii de medicină dentară în asistenţa medicală de specialitate din ambulatoriu pentru specialitatea de medicină dentară încheiat între părţi, înregistrat la pârâtă sub nr. 64 din 30.04.2009,  se constată că la articolele 16, 17, 18  sunt prevăzute clauzele de „reziliere de plin drept”,  „încetare” şi „suspendare” a contractului.

 Cu toate că în cuprinsul adresei nr. 18258 din 31.10.2011 şi nici în raportul de control nu se face trimitere la  eventuala „reziliere de drept” aşa cum au convenit părţile sau la celelalte două situaţii care ar fi putut să conducă la încetarea sau suspendarea contractului , tribunalul concluzionează că în toate cele trei situaţii este aplicabil art. 19 în conformitate cu care „situaţiile prevăzute la art. 16 şi art. 17 lit. b, c, f şi g se constată de către casa de asigurări de sănătate din oficiu, prin organele abilitate pentru efectuarea controlului sau la sesizarea oricărei persoane interesate” .

În speţa dedusă judecăţii dispoziţia din contractul părţilor ce ar putea fi aplicabilă este art. 16 lit. d în conformitate cu care „ contractul de furnizare de serviciu de medicină dentară se reziliază de plin drept printr-o notificare scrisă a caselor de asigurări de sănătate în termen de maxim zece zile calendaristice de la data constatării… revocarea de către organele în drept a dovezii de evaluare a furnizorului sau expirarea termenului de valabilitate a acesteia” sau lit. f  „nerespectarea obligaţiilor contractuale prevăzute la art.  7 lit. … j „.

Interpretând clauza părţilor inserată la art. 16 în sensul „rezilierii de plin drept” tribunalul constată că rezilierea contractului este o sancţiune a neexecutării culpabile a contractelor  cu executare succesivă, ea făcând să înceteze efectele contractului pentru viitor, lăsând neatinse prestaţiile succesive care au fost făcute anterior rezilierii.

Contractul părţilor este evident  unul cu executare succesivă, în timp iar în condiţiile în care una din părţi nu îşi mai exercită obligaţiile cealaltă parte va putea cere rezilierea contractului, ca efect al rezilierii efectele viitoare ale contractului încetând fără ca aceasta să aibă vreo influenţă asupra a tot ce s-a executat până atunci.

Pentru a fi admisibilă rezilierea trebuie  îndeplinite mai multe condiţii : una din părţi să nu îşi fi executat obligaţiile ce-i revin, neexecutarea să fi fost imputabilă părţii care nu şi-a îndeplinit obligaţia, debitorul obligaţiei neexecutate să fi fost pus în întârziere, în condiţiile prevăzute de lege.

Constatând îndeplinirea acestor condiţii , instanţa poate să pronunţe rezilierea contractului ale cărui efecte sunt condiţionate de rămânerea definitivă a hotărârii  judecătoreşti.

Aşa cum a rezultat din înscrisurile depuse de părţi, pârâta nu a obţinut o hotărâre judecătorească prin care să se fi dispus rezilierea contractului, conform propriei afirmaţii din adresa nr. 18258 din 31.10.2011 rezultând că acest contract a fost prelungit succesiv prin acte adiţionale .

Este adevărat că reclamantul a funcţionat în perioada indicată în raportul de control, 14.09.2009 – 22.12.2009 fără a fi în posesia deciziei de evaluare întrucât cea emisă sub nr. 70 din 13.03.2007, cu valabilitate până la 13 martie 2009 expirase şi ulterior s-a obţinut o altă decizie nr. 145  din 23 decembrie 2009 valabilă până la 23 decembrie 2011.

Dacă într-adevăr motivul pentru care în prezent pârâta susţine că reclamantul trebuie să restituie suma de  4.596,80 lei ce a fost decontată acestuia în perioada 14.09.2009 – 22.12.2009 l-ar constitui lipsa deciziei de evaluare ce a stat la baza contractului părţilor, ar însemna ca  în realitate toate sumele ce au fost decontate reclamantului în perioada de la încheierea acestuia, respectiv 30.04.2009 aşa cum apare în capitolul XIV să fie restituite întrucât contractul nu ar fi valabil încheiat dată fiind situaţia de fapt în sensul că decizia de evaluare nr.70 din 13 martie 2007 expirase la 13 martie 2009 şi nu 13 septembrie 2009 cum greşit a reţinut pârâta (fila 21) şi prin urmare la 30 aprilie 2009 reclamantul nu mai era în posesia unei asemenea decizii care să care să justifice încheierea legală a contractului.

Acest punct de vedere nu poate fi reţinut ca pertinent întrucât lecturându-se contractul de furnizare încheiat între reclamant şi pârâtă nu rezultă că acesta ar fi valabil încheiat doar în condiţiile în care reclamantul era în posesia deciziei de evaluare în termenul de valabilitate şi prin urmare pârâta nu poate susţine că reclamantul nu a respectat dispoziţiile art. 7 lit. j în sensul că avea obligaţia „să anunţe casa de asigurări de sănătate despre modificarea unora sau mai multora dintre condiţiile care au stat la baza încheierii contractului de furnizare de servicii medicale dentare, anterior producerii acestora sau cel mai târziu la cinci zile lucrătoare de la data  producerii modificări şi să îndeplinească permanent aceste condiţii pe durata derulării contractului”, existenţa deciziei de evaluare nefiind deci prevăzută ca şi condiţie ce a stat la baza perfectării contractului.

De altfel , aşa cum s-a arătat deja la art. 16 al contractului părţilor sunt prevăzute două situaţii distincte de „ reziliere de drept” a contractului, în concret litera d şi litera  f .

Cu motivarea expusă, având în vedere că nu s-a constatat rezilierea contractului nr. 64 din 30.04.2009 încheiat între părţi,  că acesta a fost prelungit succesiv prin acte adiţionale aşa cum au susţinut acestea şi prin urmare  nu există prestaţii succesive anterioare rezilierii (inexistentă) asupra cărora să se aprecieze ca legală şi temeinică restituirea , raportat la  dispoziţiile  legilor speciale invocate în prezenta sentinţă şi  la art. 18 din Legea nr. 554/2004  contestaţia se priveşte ca fiind întemeiată şi urmează a fi admisă.

Se va dispune anularea deciziei nr.18258 din 31.10.2011,  a raportului  de control nr. 17163 din 27.09.2011 şi  a procesului  verbal de constatare nr.8 din 15.09.2011, urmând a fi exonerat reclamantul de plata debitului în sumă de 4.596,80 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite acţiunea formulată de reclamantul C.M.I. în contradictoriu cu pârâta C.A.S .

Anulează decizia nr.18258 din 31.10.2011, raportul de control nr. 17163 din 27.09.2011 şi procesul verbal de constatare nr.8 din 15.09.2011.

Exonerează reclamantul de plata debitului în sumă de 4.596,80 lei.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică de la 29 Februarie 2012, la sediul Tribunalului Gorj.

Domenii speta

Spete similare