Asistenţă juridică

Decizie 288/2013 din 23.09.2013


Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul I.B.I. împotriva sentinţei penale nr. .... din ....2013 pronunţată de Judecătoria .... în dosarul nr. .....2013.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică recurentul inculpat I.B.I., asistat de avocat T.R.A., apărător desemnat din oficiu, interpretul autorizat S.C.C. şi partea vătămată I.V., lipsă fiind intimatul parte civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Tg-Jiu.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă, a fost ascultat recurentul inculpat, în prezenţa interpretului autorizat, declaraţia acestuia fiind consemnată şi ataşată la dosar, după care, nemaifiind alte cereri sau excepţii de invocat, constatându-se recursurile în stare de judecată, s-a acordat cuvântul pentru dezbateri, potrivit dispoziţiilor art. 38513 C.pr.pen.:

Avocat din oficiu T.R.A. pentru recurentul inculpat I.B.I. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei penale şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond întrucât inculpatul nu a beneficiat la judecarea cauzei în fond de asistenţă juridică obligatorie astfel cum prevăd dispoziţiile art. 171 C.pr.pen.

De asemenea, arată că, deşi la fond inculpatul a recunoscut fapta săvârşită, nu a beneficiat de procedura prevăzută la art. 3201 C.pr.pen.

Intimatul parte vătămată I.V. a lăsat soluţia la aprecierea instanţei.

Reprezentantul Ministerului Public a arătat că sentinţa penală este nelegală şi lovită de nulitate absolută potrivit art. 197 alin. 2 C.pr.pen., întrucât nu a fost asigurată asistenţa juridică obligatorie inculpatului la judecarea în fond a cauzei aşa cum prevăd dispoziţiile art. 171 alin. 3 C.pr.pen.

A solicitat admiterea recursului potrivit art. 38515 pct. 2 lit. c C.pr.pen., casarea sentinţei potrivit art. 3859 pct. 6 C.pr.pen. şi trimiterea cauzei spre rejudecarea la instanţa de fond.

TRIBUNALUL

Asupra recursului penal de faţă;

Prin sentinţa penală nr. ... din .... 2013 pronunţată de Judecătoria .... în dosarul nr. ....2013, în baza art.181 alin. 1 C.pen. a fost condamnat inculpatul I.B.I., la pedeapsa de un an închisoare.

În baza art.81 C.p. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzute de art. 82 C.pen. S-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 şi următoarele C.pen. S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a pe durata şi în condiţiile art. 71 C.pen. În baza art. 71 alin. 5 din C.pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 14 C.pr.pen. raportat la art. 346 C.pr.pen. şi art. 1357 C.civ. a fost obligat inculpatul să plătească suma de 5000 lei despăgubiri civile, reprezentând daune morale către partea vătămată I.V., sumă ce va fi actualizată la data plăţii efective cu rata inflaţiei.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 884 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare către partea vătămată către Spitalul Judeţean de Urgenţă Tg-Jiu.

A fost obligat inculpatul să plătească părţii vătămate I.V. suma de 64 lei despăgubiri civile pentru diferenţa dintre drepturile băneşti cuvenite pentru concediul medical şi suma pe care ar fi primit-o salariu dacă ar fi putut lucra.

În baza art. 191 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria .... din 14.02.2013 a fost trimis în judecată inculpatul I.B.I. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 181 alin. 1 C.pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei .... sub nr. ....2013.

S-a reţinut în sarcina inculpatului că în noaptea de 02/03.05.2012 l-a lovit în zona maxilarului pe numitul I.V., în timp ce se deplasau împreună pe drumul comunal 80, pe raza satului Bolboasa, comuna Bolboşi, judeţul Gorj venind de la barul S.C. R. S.R.L. din comuna Bolboşi, judeţul Gorj, provocându-i părţii vătămate leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 40-45 zile îngrijiri medicale.

La data de 09.05.2012 organele de poliţie au fost sesizate prin plângere prealabilă de către partea vătămată despre faptul că în noaptea de 02/03.05.2012 a fost lovit cu pumnii şi picioarele de către numiţii Ionică Ion şi fiul acestuia I.B.I., solicitând efectuarea de cercetări penale faţă de aceştia pentru fapta de lovire şi alte violenţe.

Partea vătămată a fost internată în Spitalul Judeţean de Urgenţă Tg-Jiu – Secţia chirurgie, în perioada 05-09.05.2012 cu diagnosticul „traumatism maxilo-facial prin agresiune. Fractură de mandibulă subcondiliană joasă stânga” intervenindu-se chirurgical, practicându-se  reducerea fracturii şi imobilizarea cu tracţiune elastică intermaxilară, ocluzie habituală.

Din certificatul medico-legal nr.455 din data de 09.05.2012 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Gorj rezultă că partea vătămată prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur, care necesită pentru vindecare 40-45 de zile de îngrijiri medicale.

S-a mai reţinut că din declaraţia martorului P.C.D. a rezultat că, în noaptea de 02/03.05.2012 a plecat împreună cu inculpatul şi partea vătămată de la barul SC R. SRL din comuna Bolboşi, judeţul Gorj şi în timp ce se deplasau pe drumul sătesc din satul Bolboasa, judeţul Gorj, inculpatul şi partea vătămată au început să se certe şi să se împingă, martorul rămânând la domiciliul bunicii lui, iar inculpatul şi partea vătămată continuându-şi drumul spre locuinţele lor, iar a doua zi martorul l-a văzut pe partea vătămată având maxilarul fracturat, partea vătămată povestindu-i că a fost lovit cu pumnii şi picioarele de I:I. şi fiul acestuia.

Inculpatul a fost ascultat în prezenţa unui interpret din cadrul Asociaţiei Naţionale a Surzilor din România - Filiala Tg-Jiu, deoarece suferă de hipoacuzie mixtă bilaterală formă severă şi întârziere în dezvoltarea limbajului.

S-a mai arătat că inculpatul iniţial a declarat că deplasându-se cu partea vătămată pe drumul comunal, deoarece acesta l-a jignit şi l-a lovit cu palma peste faţă şi el l-a lovit pe acesta cu pumnul în zona feţei, partea vătămată căzând la pământ, declarând că nu ştie dacă factura de maxilar suferită de partea vătămată s-a datorat loviturii aplicate de către el.

Ulterior, inculpatul a declarat că s-a certat cu partea vătămată pe drum, acesta a încercat să îl lovească, iar el l-a lovit tare cu pumnii peste faţă şi peste corp şi a văzut că după ce l-a lovit, partea vătămată avea sânge pe faţă, dar că nu aceste lovituri i-au provocat leziunile descrise în certificatul medico-legal, iar la conflictul dintre ei a intervenit tatăl său, I.I. care venea şi el de la barul S.C. R. S.R.L. şi după ce au fost despărţiţi de I.I., partea vătămată a fugit spre casa lui, dar s-a oprit la poarta unei rude, unde se afla o bancă şi a căzut în şanţul cu apă de la aceea poartă, partea vătămată fiind posibil să se fi lovit de banca care se afla la poarta unde s-a oprit.

Prin adresa nr. 3110/05.02.2013 emisă de S.M.L. Gorj s-a comunicat că echimoza ochiului drept s-a produs cel mai probabil prin lovire cu un corp dur şi necesită 5-6 zile de îngrijiri medicale, fracturarea mandibulei s-a produs exclusiv prin lovire cu corp dur şi necesită 40-45 zile îngrijiri medicale, iar echimoza şoldului stâng este singura care s-a putut produce prin mecanism pasiv, prin cădere şi lovire de plan dur/plan dur cu denivelări şi necesită 4-5 zile îngrijiri medicale.

În drept, fapta inculpatului aşa cum a fost descrisă mai sus întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 181 alin. 1 C.pen.

Vinovăţia inculpatului a fost dovedită cu plângerea şi declaraţia părţii vătămate, declaraţiile martorilor P.C.D., I.G., I.C.A. şi I.I., certificatul medico-legal nr. 455 din data de 09.05.2012 întocmit de S.M.L. Gorj, adresa nr. 3110/05.02.2013 emisă de S.M.L. Gorj, fişa de cazier judiciar, coroborate cu declaraţiile inculpatului.

Reţinând această stare de fapt şi de drept, în baza art. 181 alin. 1 C.pen. a fost condamnat inculpatul I.B.I. la pedeapsa de un an închisoare.

În baza art. 81 C.p. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzute de art. 82 C.pen. S-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 şi următoarele C.pen. S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a pe durata şi în condiţiile art. 71 C.pen. În baza art. 71 alin. 5 din C.pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 14 C.pr.pen. raportat la art. 346 C.pr.pen. şi art. 1357 C.civ. a fost obligat inculpatul să plătească suma de 5000 lei despăgubiri civile, reprezentând daune morale către partea vătămată I.V., sumă ce va fi actualizată la data plăţii efective cu rata inflaţiei.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 884 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare către partea vătămată către Spitalul Judeţean de urgenţe Tg-Jiu.

A fost obligat inculpatul să plătească părţii vătămate I.V. suma de 64 lei despăgubiri civile pentru diferenţa dintre drepturile băneşti cuvenite pentru concediul medical şi suma pe care ar fi primit-o salariu dacă ar fi putut lucra.

În baza art. 191 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare statului.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs inculpatul I.B.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, întrucât nu a beneficiat la judecarea cauzei în fond de asistenţă juridică obligatorie, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 171 C.pr.pen. De asemenea, s-a invocat că, deşi la fond inculpatul a recunoscut fapta săvârşită, nu a beneficiat de procedura prevăzută la art. 3201 C.pr.pen.

Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, potrivit dispoziţiilor art. 3856, art. 38514 C.pr.pen. şi sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 3859 C.pr.pen., instanţa de control judiciar reţine că acesta este fondat, din considerentele ce succed

Sentinţa instanţei de fond este nelegală, fiind lovită de nulitate absolută pentru motivul prevăzut prin dispoziţiile art. 3859 pct. 6 C.pr.pen. în sensul că judecata a avut loc în lipsa apărătorului, prezenţa acestuia fiind obligatorie în conformitate cu dispoziţiile art. 197 alin. 2 C.pr.pen., iar această nulitate nu poate fi înlăturată în nici un mod, aşa cum stipulează dispoziţiile art. 197 alin. 3 C.pr.pen.

Potrivit art. 197 alin. 2 C.pr.pen., se sancţionează cu nulitate absolută dispoziţiile relative la competenţa după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanţei, la compunerea acesteia şi la publicitatea şedinţei de judecată.

De asemenea, mai sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute încălcarea dispoziţiilor relative la participarea procurorului, prezenţa inculpatului şi asistarea acestuia de către apărător, când sunt obligatorii potrivit legii. Nulitatea nu poate fi înlăturată în nici un mod şi poate fi invocată în orice stare a procesului, luându-se în considerare chiar din oficiu.

Reţine instanţa de control judiciar că recurentul inculpat a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C.pen. şi sancţionată cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, iar acesta nu a beneficiat de apărare, care în acest caz este obligatorie, în conformitate cu dispoziţiile art. 171 alin. 2 şi 3 C.pr.pen.

Cu ocazia rejudecării, vor fi avute în vedere şi următoarele considerente referitoare la modul de redactare a hotărârii judecătoreşti.

Astfel, potrivit art. 356 alin. 1 lit. c C.pr.pen. expunerea trebuie să cuprinsă analiza probelor care au servit ca temei pentru soluţionarea laturii penale a cauzei, cât şi a celor care au fost înlăturate, precum şi analiza oricăror elemente de fapt pe care se sprijină soluţia dată în cauză.

Totodată, potrivit art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod public, în mod echitabil şi într-un termen rezonabil de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî asupra temeiniciei oricărei acuzaţii îndreptate împotriva sa.

Tribunalul apreciază că obligaţia de motivare a hotărârilor judecătoreşti este rezultatul exigenţelor ce decurg din prevederile Convenţiei sus-citate. În acest sens textul consacră, pe de o parte, dreptul oricărei persoane de a-şi prezenta argumentele şi apărările în faţa instanţei de judecată. Însă, pe de altă parte, impune instanţei de judecată obligaţia de a examina în mod efectiv susţinerile părţilor. Referitor la acest aspect, obligaţia instanţei de motivare a hotărârii pronunţate este singurul mijloc prin care se verifică respectarea drepturilor părţilor menţionate anterior, dar constituie în acelaşi timp şi o exigenţă care contribuie la garantarea principiului bunei administrări a justiţiei.

După cum s-a arătat şi în doctrină, motivarea hotărârii judecătoreşti trebuie să fie pertinentă, completă, întemeiată, omogenă, concretă, convingătoare şi accesibilă. Totodată, motivarea este de esenţa hotărârilor, reprezentând o garanţie pentru părţi că drepturile lor au fost respectate.

În acest sens, practica instanţei supreme a fost constantă în a aprecia că inexistenţa motivării atrage casarea hotărârii, cu rejudecarea cauzei de către instanţa care a încălcat dispoziţiile legale care reglementează obligativitatea motivării hotărârii judecătoreşti.

Aceeaşi concluzie se degajă şi din jurisprudenţa instanţei de contencios european a Drepturilor Omului referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Astfel, în cauzele Suominem c. Finlanda, Garcia Ruiz c. Spania, Perez c. Franţei, Van der Hurk c. Ţărilor de Jos, Curtea a arătat că art. 6 impune ca orice hotărâre judecătorească să fie motivată astfel încât justiţiabilul să poată observa care dintre argumentele sale au fost acceptate şi motivele pentru care unele apărări i s-au respins. Cu alte cuvinte, în sarcina instanţei se reţine obligaţia de a proceda la o analiză efectivă a mijloacelor şi argumentele părţilor.

De altfel, absenţa motivării hotărârii judecătoreşti de condamnare a fost sancţionată de C.E.D.O. şi în cauzele Albina contra României, Dumitru contra României.

Motivarea hotărârii permite nu numai o acceptare a acesteia din partea justiţiabilului, dar constituie şi o garanţie împotriva arbitrarului şi trebuie să permită urmărirea unui raţionament logic, care a condus judecătorul la pronunţarea unei anumite soluţii.

Raportând la speţa dedusă judecăţii exigenţele procesuale iterate mai sus, tribunalul reţine că instanţa de fond le-a ignorat. Astfel, sentinţa penală pronunţată de judecătorie reprezintă o copie a rechizitoriului, judecătorul fondului reluând întocmai susţinerile parchetului, ignorând aspectele noi ce au rezultat din cercetarea judecătorească (reieşite chiar şi din declaraţiile sumare ale martorilor), neanalizând apărările inculpatului şi neprecizând motivele pentru care au fost înlăturate.

Procedând în acest mod instanţa de ultim control judiciar ar fi pusă în situaţia de a cenzura direct actul de sesizare, lucru care nu a fost avut în vedere de legiuitor. Totodată, o bună motivare a hotărârii judecătoreşti este o necesitate imperioasă, care nu poate fi neglijată în favoarea celerităţii.

Faţă de cele ce preced, instanţa de control judiciar conchide că sentinţa primei instanţe este lovită de nulitate absolută, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 6 C.pr.pen. şi, potrivit dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. c C.pr.pen., va admite recursul dedus judecăţii, va casa sentinţa şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Văzând şi dispoziţiile art. 189 şi 192 C.pr.pen. privind cheltuielile judiciare statului:

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de inculpatul I.B.I. împotriva sentinţei penale nr. 175 din 27.06.2013 pronunţată de Judecătoria .... în dosarul nr. ....2013.

Casează sentinţa şi trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria .....

Cheltuielile judiciare în cuantum de 200 lei onorariu avocat oficiu vor fi avute în vedere la soluţionarea fondului cauzei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică din .....