Ordonanţă preşedinţială

Sentinţă civilă 3007/2013 din 05.04.2013


Dosar nr…..

Cod operator: 2443

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

Sentinţa Nr. 3007 din 5 aprilie 2013

Şedinţa publică de la ….

Completul compus din:

PREŞEDINTE …..

Grefier …..

Pe rol judecarea cererii de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamantul A în contradictoriu cu pârâtele B şi C.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă reclamantul asistat de avocat X şi consilier juridic Y pentru pârâta C, lipsă fiind pârâta B.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care, apărătorul ales al reclamantei depune la dosarul cauzei o copie a cererii de ordonanţă preşedinţială iar reprezentantul pârâtei B depune întâmpinare în dublu exemplar, unul fiind comunicat reclamantului procesul verbal din data de ……, confirmarea de primire din data de ……, contestaţia formulată de reclamant împotriva deciziei nr….. a X şi a procesului verbal încheiat în data de …., adresa nr….. confirmarea de primire a C din data de ….

Tribunalul, din oficiu, verificându-şi competenţa în temeiul art.131 alin.1 NCPC stabileşte că este competentă general, material şi teritorial să judece pricina.

La interpelarea instanţei, apărătorul reclamantului precizează că a luat la cunoştinţă de conţinutul întâmpinării şi nu solicită un nou termen de judecată şi nici lăsarea cauzei la a doua strigare.

Totodată, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul apreciază cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fondul acesteia.

Avocat X pentru reclamant având cuvântul, arată că cererea dedusă judecăţii este admisibilă întrucât are un caracter de urgenţă, urgenţa fiind dată tocmai de faptul că a fost demarată procedura de alegere a preşedintelui B, iar reclamantul se află în imposibilitate de a participa la această procedură din cauza refuzului pârâtelor de a-i accepta candidatura.

Mai arată că reclamantului nu i-au fost comunicate principiile pe care s-a apreciat că le-ar fi încălcat şi nici procesul verbal prin care i-a fost respinsă candidatura, iar actele administrative care au stat la baza emiterii adresei nr. …. au fost emise nelegal, pârâtele nerespectând procedurile alegerii preşedintelui Filialei Gorj iar aceste măsuri trebuiau publicate în Monitorul Oficial.

Drept urmare, solicită admiterea cererii aşa cum a fost formulată, urmând ca pe calea ordonanţei preşedinţiale să fie obligate pârâtele să-i admită reclamantului candidatura la funcţia de preşedinte al B şi să suspende desfăşurarea alegerii preşedintelui acestei filiale până la soluţionarea contestaţiei formulate de reclamant împotriva adresei nr. …..

 Consilier juridic Y pentru pârâta C, având cuvântul, solicită respingerea cererii de ordonanţă preşedinţială ca inadmisibilă, pentru motivele de inadmisibilitate expuse pe larg în întâmpinare, iar în situaţia în care se va aprecia că cererea de ordonanţă preşedinţială este admisibilă, solicită respingerea acesteia ca nefondată, pentru motivele detaliate de asemenea în întâmpinare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal la data de … sub nr. …, reclamantul A a chemat pârâtele B şi C, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa pe calea ordonanţei preşedinţiale să se dispună  obligarea pârâtelor să i admită candidatura la funcţia de preşedinte al B.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că B a declanşat procedura alegerilor preşedintelui B înainte cu un an de zile faţă de data legală a alegerilor din 4 în 4 ani stabilită prin lege, ca urmare a unei aşa-zise „Măsuri 56/2009”, nelegală şi neadusă la cunoştinţa membrilor, prin publicarea ei în Monitorul Oficial al României, măsură care este în totală contradicţie cu reglementările profesiei contabile în vigoare prevăzută în O.G. 65/1994, modificată prin O.G. 23/2012 şi prin Regulamentul CECCAR, publicat în M.Of. 601/2008.

A precizat că prevederile legale menţionate reglementează în mod categoric procedura alegerilor preşedinţilor, prin vot secret, sub controlul tuturor membrilor profesionişti, în plenul Adunării Generale şi nu prin vot deschis, în birourile angajaţilor filialei şi sub controlul acestora permanent, timp de 30 de zile.

Mai mult decât atât, dreptul de a alege şi de a fi ales este un drept constituţional, legal şi regulamentar, fapt prezent în mod expres şi în anexa nr.l, cap.I, pct.2, literele a)-d) din ROF, unde se cere în plus: plata cotizaţiei la zi, să nu fii membru de onoare, să nu fii persoană străină şi să nu fi fost sancţionat anterior pentru exercitarea profesiei.

Având îndeplinite aceste condiţii, a depus declaraţia de candidatură în termen, cu toate rubricile completate pentru alegerile pe care le-a considerat a fi ţinute în plenul Adunării Generale, prin vot secret şi sub controlul membrilor, însă candidatura i-a fost respinsă de un grup ilegal format din 5 persoane dintre care un salariat al filialei şi 4 membrii, în funcţie de aprecierile personale ale acestora şi nu după criteriile stabilite prin ROF, publicat în M.Of. 601/2008.

Prin adresa nr. 104/16.02.2013 a solicitat conducerii filialei B să-i comunice referatul comisiei de validare a candidaturilor, competenţa acestei comisii şi stadiul soluţionării candidaturii iar în data de … a primit prin poştă adresa nr. … prin care i s-a comunicat faptul că prin procesul verbal al Comisiei de validare, pe baza Măsurii nr.56/2009 (măsură pe care o consideră ilegală) i s-a respins candidatura fără a i se ataşa procesul verbal, neluând la cunoştinţă pe această cale în mod expres de motivele invocate, deşi, chiar această măsură 56/2009, ilegală, impunea  comisiei de validare să analizeze criteriile prevăzute în ROF-ul CECCAR - pct.4, al. 1 al măsurii 56/2009 şi alte criterii.

A precizat că în aceeaşi zi când a primit răspunsul, adică în data de 01.03.2013, a înaintat contestaţia împotriva Hotărârii Consiliului Filialei şi a Procesului Verbal menţionat în adresa de răspuns, contestaţie înregistrată sub nr. .. la sediul filialei B.

Neprimind nici un răspuns la contestaţie, a revenit în data de NNN cu adresa înregistrată la Filiala B sub nr…. şi a solicitat să i se comunice răspunsul şi să se stopeze procedura alegerilor până la soluţionarea cauzei. Până în prezent nu a primit nici un răspuns.

În temeiul Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ si fiscal fiind vătămat în dreptul şi interesul legitim de a participa la alegerile pentru funcţia de preşedinte al filialei CECCAR Gorj, aceasta fiind persoana juridică de utilitate-publică în baza art.18 din OG 65/1994,  modificată prin O.G. 23/2012 a formulat cerere de chemare în judecată, dar a primit termen în anul 2014, cerere prin care a solicitat:

a) anularea Procesului-verbal al Comisiei de nominalizare a candidaturilor, încheiat în data de 15.02.2013 prin care i s-a respins neîntemeiat şi nejustificat candidatura, membrii comisiei fiind incompatibili şi incorect nominalizaţi, aşa cum a precizat în contestaţia înregistrată la Filiala Gorj sub nr. ….

b) anularea Hotărârii Consiliului Filialei CECCAR nr.22/2712.2012 ca fiind ilegală;

c)anularea Măsurii 56/2009, privind alegerile anticipate, măsură ilegală şi inopozabilă membrilor CECCAR, nefiind publicată în M.Of, conform O.G. 23/2012, art.44, alin.3

A precizat că  măsura mai sus menţionată (Măsura 56/2009) anulează prevederile OG. 23/2012 şi ROF, de alegere prin vot secret dat în „plenul Adunării generale şi sub controlul membrilor" şi instituie măsuri abuzive de „sortare" a candidaturilor, votarea sub controlul salariaţilor CECCAR, în birourile acestora, pe o perioadă de 30 de zile.

Dovada ilegalităţii mai reiese şi din modelul de buletin de vot care nu se închide şi nu se depune într-o urnă, ci mai nou, se semnează de votant cu nume şi prenume.

Măsura 56/2009 nu are caracter normativ şi nu este opozabilă membrilor Corpului, aceasta nefiind publicată în M.Of al României, obligaţie stipulată în art. 44, al.3 al O.G.23/2012 privind expertiza contabilă.

Alegerea preşedinţilor filialelor, dar şi alegerea preşedintelui pe ţară, reprezintă un interes general pentru membrii CECCAR, aceştia reprezentând interesele profesiei în faţa autorităţilor publice, în raporturile cu persoanele fizice şi juridice, atât din ţară, cât şi din străinătate ( art.32, al.5 din O.G. 23/2012).

De asemenea, în interesul general al membrilor şi al profesiei, preşedinţii conduc deliberările privind activitatea CECCAR, prezintă bugetul de venituri şi cheltuieli al filialelor, urmăresc la nivel naţional şi local angajarea şi efectuarea plăţilor, prezintă spre aprobare Adunării Generale a experţilor contabili situaţiile financiare, arbitrează litigiile dintre membrii, propun acordarea de distincţii onorifice ( art. 26 şi art.2 8 din ROF-ul CECCAR publicat în M.OF. nr. 601/2008).

Numai deciziile (măsurile) luate de CECCAR, care nu sunt de interes general pentru membrii Corpului „nu se publică în M.Of (art..44 din O.G.23/2012).

d) să se constate îndeplinirea condiţiilor de a candida la funcţia de preşedinte al filialei B a reclamantului, aşa cum reiese din Declaraţia de candidatură depusă sub.nr….;

e) suspendarea de urgenţă a procedurii alegerilor până la soluţionarea cauzei;

f) despăgubiri pentru daune materiale şi daune morale pe care le va evalua şi prezenta în instanţă pentru încălcarea drepturilor legale de a candida la funcţia de preşedinte, încălcarea onoarei şi a prestigiului său profesional obţinut cu muncă asiduă pe o perioadă de timp de peste 30 de ani şi recunoscut prin lucrările elaborate;

g) responsabilizarea şi sancţionarea persoanelor care nu au validat candidatura pentru plata daunelor.

Faţă de motivele invocate a solicitat să fie ordonată măsura obligării B şi C să-i admită candidatura la funcţia de preşedinte al filialei B,  iar în subsidiar să fie obligaţi B şi C să procedeze la suspendarea desfăşurării alegerii preşedintelui B până la soluţionarea contestaţiei.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 996 din Codul de procedură civilă.

Pârâta C a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acesteia în principal ca inadmisibilă şi în subsidiar, ca nefondată, având în vedere următoarele motive:

1. Inadmisibilitatea cererii de ordonanţă preşedinţială raportat la obiectul cererii reclamantului.

În acest sens a arătat că reclamantul Enea Constantin a formulat ordonanţa preşedinţială solicitând prin aceasta admiterea candidaturii la funcţia de preşedinte al filialei B.

Ordonanţa preşedinţială reprezintă un mijloc procedural ce întruneşte condiţiile unei acţiuni civile, având însă caracter specific determinat de caracterul particular al măsurilor ce pot fi luate pe această cale. Astfel, cererea privind ordonanţa preşedinţială trebuie să îndeplinească, atât condiţiile generale necesare pentru exercitarea acţiunii civile, cât şi cerinţe particulare, respectiv urgenţa, nerezolvarea fondului cauzei şi vremelnicia măsurii ordonate.

Or, prin cererea ce formează obiectul cauzei pendinte, reclamantul a solicitat tocmai ca instanţa să se pronunţe cu privire la soluţionarea fondului, invocând în favoarea sa chiar „aparenţa de drept", fapt ce i-ar da dreptul acestuia să solicite admiterea candidaturii.

Singurul argument de care reclamantul se prevalează în susţinerea solicitării sale, nedovedit de altfel, se referă la faptul că „declaraţia de candidatură i-a fost respinsă de un grup ilegal format din 5 persoane dintre care un salariat al filialei şi 4 membri, în funcţie de aprecierile personale ale acestora şi nu după criteriile stabilite prin ROF”.

Astfel, pârâta consideră că nu poate fi admisă această cerere de ordonanţă preşedinţială având în vedere faptul că, pentru soluţionarea acesteia, instanţa ar prejudeca fondul, ceea ce ar face să se piardă caracterul provizoriu al ordonanţei.

Faţă de aceste aspecte, a solicitat să se dispună respingerea cererii formulată de către reclamantul Enea Constantin, pe calea ordonanţei preşedinţiale, ca inadmisibilă.

2. Inadmisibilitatea cererii de ordonanţă preşedinţială raportat la dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 2 alin. (1) lit. (c) din Legea contenciosului administrativ dispune că actul administrativ este „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de contencios administrativ”.

A învederat faptul că, reclamantul solicită, pe calea ordonanţei preşedinţiale, admiterea contestaţiei împotriva aşa-zisei „decizii nr. 116/27.02.2013, emisă de filiala CECCAR Gorj, care nu are natura juridică a unui act administrativ în lumina dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c. din Legea contenciosului administrativ.

A solicitat să se verifice faptul că, „decizia" contestată este doar o adresă lipsită de orice efect juridic, întrucât, prin aceasta, filiala B aduce la cunoştinţa reclamantului faptul că i-a fost respinsă candidatura pentru funcţia de preşedinte al Consiliului filialei B.

În consecinţă, adresa contestată nu reprezintă un act administrativ unilateral cu caracter individual, apt să producă efecte juridice de sine stătătoare, neîndeplinind cerinţele art. 2 alin. (1) lit. (c) din Legea contenciosului, ci doar un act de informare, emis de filiala B în limitele sale de competenţă.

Pentru aceste considerente, a solicită respingerea cererii de ordonanţă preşedinţială ca inadmisibilă.

3. În ipoteza în care se va aprecia că adresa contestată are natura juridică a unui act administrativ, solicită respingerea cererii de ordonanţă preşedinţială ca inadmisibilă raportat la dispoziţiile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare.

Cererea de ordonanţă preşedinţială, formulată în temeiul art. 996 din Noul Cod de procedură civilă este inadmisibilă în prezenta cauză, în condiţiile în care art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, reglementează o procedură specială pentru suspendarea executării actului administrativ.

Existenţa unei reglementări cu caracter derogatoriu, consacrată prin dispoziţiile Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, obligă partea interesată să urmeze procedura reglementată prin acel act normativ şi nu procedura prevăzută de normele dreptului comun, conţinute în Codul de procedură civilă.

Temeiul de drept invocat de reclamant în motivarea cererii este art. 996 Cod procedură civilă, text de lege ce reglementează ordonanţa preşedinţială, care dispune la alin. (1) că „Instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.

Or, această procedură specială nu este aplicabilă în cazul suspendării executării unor acte administrative, existând în această materie o reglementare specifică reprezentată de Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ.

În speţă, fiind vorba despre cererea reclamantului privind suspendarea unui act administrativ, emis de către o persoană juridică de utilitate publică, asimilată cu autoritatea publică centrală, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. 1 lit. b din Legea nr. 554/2004, este clar faptul că acesta avea la dispoziţie calea contenciosului administrativ, respectiv art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 pentru a obţine astfel efectul juridic dorit, şi anume suspendarea aşa-zisei „decizii nr. ……".

A apreciat că, o astfel de solicitare, pe calea specială a procedurii ordonanţei preşedinţiale, este inadmisibilă, mai mult decât atât fiind şi nemotivată, prevederile aplicabile în materie (Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ), instituind expres posibilitatea suspendării executării unui act administrativ.

Normele precizate sunt de strictă interpretare şi aplicare, astfel încât nerespectarea lor atrage sancţiunea respingerii cererii, ca inadmisibilă.

Pentru toate considerentele expuse anterior, a solicitat să se dispună respingerea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantul A, pe calea ordonanţei preşedinţiale, ca inadmisibilă.

4.Inadmisibilitatea cererii de ordonanţă preşedinţială în speţa dedusă soluţionării, pentru neîndeplinirea condiţiilor expres prevăzute de art. 996 alin. 1 din Noul Cod procedură civilă.

Legea procedurală reglementează ordonanţa preşedinţială ca o procedură specială, ce constă în aplicarea, de către instanţă, a unor măsuri provizorii, în cazuri urgente, în scopul păstrării unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, al prevenirii unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Aşadar, art. 996 alin. (1) din Noul Codul de procedură civilă prevede că, pentru a se putea recurge la calea procedurii ordonanţei preşedinţiale se cer a fi îndeplinite cele două condiţii fundamentale: urgenţa, adică să fie vorba de "cazuri grabnice" a căror soluţionare pe calea dreptului comun nu ar putea asigura o protecţie eficace a dreptului pretins încălcat şi măsura dispusă de instanţă să aibă un caracter provizoriu, în sensul că prin ea nu se va rezolva fondul pricinii, evitându-se astfel prejudecarea acestuia.

În concluzie, ordonanţa preşedinţială trebuie să îndeplinească în mod efectiv cele două condiţii fundamentale, anume urgenţa şi apărarea dreptului.

În atare situaţie, se constată că în cauză nu este îndeplinită condiţia „urgenţei” soluţionării pricinii pe calea ordonanţei preşedinţiale, fiind necesar să se examineze însuşi fondul dreptului dedus judecăţii, dar pe calea dreptului comun, pentru a se verifica toate aspectele de fapt şi de drept ce au stat la baza emiterii adresei nr. …...

Normele precizate sunt de strictă interpretare şi aplicare, astfel încât nerespectarea lor atrage sancţiunea respingerii cererii, ca inadmisibilă.

Or, din analiza motivelor evocate de reclamant, se observă că nu se justifică adoptarea, de către instanţă, a măsurii pretinse de acesta.

A învederat faptul că procedura alegerilor preşedintelui filialei B s-a finalizat, încheindu-se procesul - verbal din data de …….

A precizat că dacă instanţa ar dispune măsura suspendării desfăşurării alegerii preşedintelui filialei B, hotărârea acesteia ar fi lipsită de efecte juridice, neputând fi pusă în executare această suspendare, atâta timp cât acestea s-au finalizat din data de …...

Singurul argument de care reclamantul se prevalează în susţinerea solicitării sale se referă la faptul că „declaraţia de candidatură i-a fost respinsă de un grup ilegal format din 5 persoane dintre care un salariat al filialei şi 4 membri, în funcţii de aprecierile personale ale acestora şi nu după criteriile stabilite prin ROF” situaţie care, în opinia pârâtei, nu poate atrage astfel necesitatea aplicării suspendării actului administrativ atacat, în speţă adresa nr. …., textul de lege reglementând expres situaţiile ce au aptitudinea de a fi protejate prin măsura ordonanţei preşedinţiale.

Având în vedere considerentele menţionate mai sus şi lipsind atât factorul urgenţei, cât şi existenţa unei pagube iminente, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A, ca inadmisibilă.

În ipoteza în care se va aprecia că cererea de ordonanţă preşedinţială este admisibilă fiind necesară astfel stabilirea aparenţei dreptului reclamantului, a solicitat respingerea acesteia ca nefondată.

 Potrivit dispoziţiilor pct. 24 alin. 3 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a CECCAR, republicat în temeiul Hotărârii Consiliului Superior al CECCAR nr. 08/90 din 14 mai 2008 pentru asigurarea continuităţii, alegerea viitorului preşedinte se face cu un an înaintea expirării mandatului preşedintelui în funcţie, fără ca perioada respectivă să influenţeze durata mandatului noului preşedinte.

Pentru punerea în aplicare a acestor prevederi au fost adoptate în virtutea atribuţiilor legale de către Consiliul Superior al CECCAR, prin Hotărârea nr. 09/62 din 14 martie 2009 şi aprobate de Conferinţa Naţională a experţilor contabili şi contabililor autorizaţi, prin Hotărârea nr. 10/65 din 2 septembrie 2010, Măsurile nr. 56/2009, contestate de către reclamantul A.

Hotărârile prin care au fost adoptate Măsurile nr. 56/2009 reprezintă hotărâri pentru interesul membrilor, nefiind obligatorie publicarea lor în Monitorul Oficial, cum în mod intenţionat încearcă reclamantul să inducă instanţa în eroare.

Potrivit prevederilor art. 44 din Ordonanţa Guvernului nr. 65/1994, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, numai hotărârile de interes general se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

În acest sens, Măsurile nr. 56/2009 nu se circumscriu prevederilor art. 44 din Ordonanţa Guvernului nr. 65/1994, republicată, publicitatea acestora efectuându-se prin publicarea pe site-urile filialelor Corpului.

A învederat faptul că reclamantul înţelege să conteste Măsurile nr.56/2009, considerându-le ilegale, deşi candidatura pentru funcţia de preşedinte al filialei Gorj a depus-o şi susţinut-o tocmai în baza acestor Măsuri.

Potrivit prevederilor art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 65/1994, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pct. 52 şi pct. 63 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a CECCAR, republicat, precum şi Măsurilor nr. 56/2009 pentru punerea în aplicare a prevederilor pct. 24 alin. 3 şi pct. 67 alin.3 din Regulamentul de organizare şi funcţionarea a CECCAR, Consiliul filialei B, prin Hotărârea nr. 22/12 din 27.12.2012 a aprobat Comisia de nominalizare a candidaţilor pentru funcţia de preşedinte a filialei B, hotărâre comunicată reclamantului, astfel cum rezultă din confirmarea de primire din data de 28.02.2013.

Astfel, urmare analizării candidaturii reclamantului la funcţia de preşedinte al filialei B, Comisia de nominalizare a candidaturilor a constatat că acesta nu îndeplineşte condiţiile privind ataşamentul la onoarea, prestigiul şi interesele Corpului, precum şi reputaţia, candidatura fiindu-i respinsă în consecinţă.

Comisia de nominalizare a candidaturilor a avut în vedere la respingerea candidaturii acţiunile pe care reclamantul le-a desfăşurat sistematic, în raporturile cu CECCAR, aducând atingere imaginii organismului profesional din care face parte, încălcând astfel prevederile pct. 100.5 lit. e) din Codul etic naţional al profesioniştilor contabili, care prevăd faptul că un profesionist contabil trebuie să respecte principalele legi şi reglementări şi să evite orice acţiuni care discreditează profesia.

A precizat faptul că reclamantul a primit răspuns de la filiala B la contestaţia, înregistrată la filială sub nr. …., răspunzând punctual reclamantului, acesta dând dovadă de rea-credinţă prin afirmaţiile sale din ordonanţa preşedinţială.

Pentru toate aceste considerente a solicitat respingerea ordonanţei preşedinţiale ca nefondată.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 205, 996 şi urm. din Noul Cod de procedură civilă, O.G. 65/1994 privind organizarea activităţii de expertiză contabilă şi a contabililor autorizaţi, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Regulamentul de organizare şi funcţionare a CECCAR, republicat, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Analizând cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamantul A, în raport de actele şi înscrisurile depuse la dosar, tribunalul o reţine ca fiind inadmisibilă, urmând să o respingă ca atare, pentru următoarele  considerente:

Potrivit art. 996 Noul Cod de procedură civilă, care reglementează procedura ordonanţei preşedinţiale, instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-a păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Pe de altă parte, art. 14 şi art. 15 din legea 554/2004 a contenciosului administrativ, reglementează procedura suspendării executării actului administrativ, până la soluţionarea irevocabilă a contestaţiei formulată de persoana vătămată împotriva acestui act.

Astfel, art. 14 prevede că în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond, cererea de suspendare trebuind să fie soluţionată de urgenţă şi cu precădere, cu citarea părţilor.

Suspendarea executării actului administrativ are ca efect, potrivit art. alin. 7 al aceluiaşi articol, încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării.

Potrivit art. 15 din legea 554/2004, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte a actului atacat.

În acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.

Din analiza textelor de lege menţionate, se observă aşadar că executarea unui act administrativ nu poate fi suspendată pe calea ordonanţei preşedinţiale, în condiţiile art. 996 din Noul Cod de procedură civilă.

O asemenea cerere de ordonanţă preşedinţială este inadmisibilă în materia contenciosului administrativ, cât timp, prin dispoziţiile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, precizate, a fost reglementată o procedură specială pentru suspendarea  executării actului administrativ.

Admisibilitatea cererii de suspendare a executării actului administrativ până la soluţionarea acţiunii în anularea lui, este condiţionată de existenţa justificării temeiniciei precum şi de iminenţa producerii unei pagube, condiţii care nu pot fi analizate decât în procedura specială prevăzută de art. 14 şi 15 din legea 554/2004.

Or, în cauza dedusă judecăţii, reclamantul a a solicitat ca pe calea ordonanţei preşedinţiale, pârâtele să fie obligate să-i admită candidatura la funcţia de preşedinte al b, ceea ce reprezintă de fapt o veritabilă cerere de suspendare a executării actului administrativ prin care această candidatură i-a fost respinsă.

În aceste condiţii, fiind vorba despre cererea reclamantului privind suspendarea executării unui act administrativ, emis de către o persoană juridică de utilitate publică, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. 1 lit. b din Legea nr. 554/2004, rezultă fără nici un dubiu că acesta avea la dispoziţie calea contenciosului administrativ, respectiv art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 pentru a obţine astfel efectul juridic dorit, şi anume suspendarea aşa-zisei „decizii nr. ….” şi acceptarea candidaturii sale pentru funcţia de preşedinte.

Cum reclamantul A şi-a întemeiat cererea dedusă judecăţii exclusiv pe dispoziţiile art. 996 din Noul Cod de procedură civilă, invocând îndeplinirea condiţiilor cerute de acest text de lege, tribunalul apreciază cererea de ordonanţă preşedinţială de faţă ca fiind inadmisibilă.

Pentru aceleaşi considerente, tribunalul apreciază că şi cererea formulată în subsidiar de suspendarea a desfăşurării alegerii preşedintelui B, are acelaşi caracter inadmisibil, cu atât mai mult cu cât, această procedură a fost deja finalizată la data de ….., aşa cum rezultă din procesul verbal depus de pârâtă la dosar.

Faţă de reţinerea caracterului inadmisibil al cererii deduse judecăţii pentru motivele menţionate, tribunalul nu va mai purcede la analizarea şi a celorlalte motive de inadmisibilitate invocate de pârâtă şi  a fondului cauzei, urmând să respingă cererea de ordonanţă preşedinţială ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamantul A în contradictoriu cu pârâtele B şi C, ca inadmisibilă.

Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunţare.

Pronunţată în şedinţa publică de la ….., la Tribunalul Gorj.