CIVIL.Litigiu de muncă Desfacerea disciplinara a contractului de muncă

Decizie 12 din 12.03.2014


Litigiu de muncă Desfacerea disciplinara a contractului de muncă 

Conform contractului de muncă nr. I763/320388/16.09.2009 (filele 25-28), încheiat între pârâta „.........S.R.L. Buzău, în calitate de angajator, şi reclamantul..........., salariat, reclamantul a fost angajat pe durată determinată, de o lună, începând cu 28.01.2009, în funcţia de muncitor necalificat. Prin actul adiţional nr. 1/2009 contractul de muncă a fost prelungit cu 6 luni, până la 28.08.2009, iar la data de expirării, a fost încheiat actul adiţional nr. 2/2009 (fila 30), potrivit căruia contractul de muncă a fost modificat în privinţa duratei, fiind pe o perioadă nedeterminată. O altă modificare a contractului individual de muncă a intervenit începând cu 09.03.2011, prin actul adiţional nr. 3/2011 (fila 31), în ceea ce priveşte locul de muncă şi acordarea unui spor de 7% pentru condiţii specifice.

Prin dispoziţia nr. 194/08.07.2013 (fila 6), pârâta a dispus sancţionarea reclamantului cu diminuarea salariului de bază cu 10% pe luna iunie 2013, conform art. 248 alin. 1 lit. c din Codul muncii, pentru încălcarea art. 19 alin. 2 lit. a şi e din Regulamentul de Ordine Interioară, reţinându-se referatul întocmit de către.........., în calitate de coordonator. S-a menţionat la situaţia de fapt că, la data de 26.06.2013, reclamantul nu a bobinat şarja de acryl 88647-Swallow, iar când i s-a atras atenţia de către coordonatorul de schimb să dea explicaţii, a devenit recalcitrant. Cât priveşte apărările salariatului, acestea nu au fost reţinute, apreciindu-se că nu au fost prezentate argumente exoneratoare de răspundere şi că se face vinovat de încălcarea prevederilor Regulamentului de Ordine Interioară.

Tribunalul constată că, la data de 03.07.2013, a fost înregistrată la societatea pârâtă cererea coordonatorului de schimb, .........., din data de 27.06.2013, conform căreia s-a propus sancţionarea reclamantului ..........pentru fapta din ziua de 26.06.2013, când nu a terminat de bobinat şarja de acryl, iar după ce i s-au cerut explicaţii, a devenit recalcitrant. Pârâta l-a convocat pe reclamant cu scrisoarea nr. 3319/04.07.2013 (fila 43), pentru efectuarea cercetării prealabile, în temeiul art. 251 alin. 1 din Codul muncii, solicitându-i să se prezinte la 05.07.2013, ora 15.30, la sediul societăţii. S-a menţionat în convocare fapta pentru care s-a declanşat procedura cercetării disciplinare, astfel cum a fost descrisă în referatul coordonatorului de schimb. Reclamantul a semnat de primire convocarea, după cum rezultă din acest înscris.

A fost întocmit raportul de cercetare disciplinară prealabilă nr. 3395/07.07.2013 (filele 44-45), conform căruia s-a constatat de către comisia constituită în acest scop că reclamantul are un comportament violent verbal faţă şeful său, i se adresează necorespunzător, devine recalcitrant atunci când i se atrage atenţia asupra neîndeplinirii unor sarcini de serviciu.

O altă decizie contestată de către reclamant a fost cea de suspendare a contractului individual de muncă. Instanţa constată că, prin dispoziţia nr. 205/15.07.2013 (fila 7), societatea pârâtă a decis suspendarea contractului individual de muncă al reclamantului, începând cu 15.07.2013, pentru efectuarea cercetării prealabile. S-a menţionat în dispoziţie că a fost avut în vedere referatul nr. 3499/15.07.2013, întocmit de către şeful secţiei vopsitorie, Preda Mariana, conform căruia reclamantul i-ar fi adus grave injurii, ameninţări, în urma cărora a făcut plângere la poliţie. Pârâta a menţionat în dispoziţie că faptele se repetă de două săptămâni, apreciindu-se că reclamantul prezintă un pericol la locul de muncă.

După efectuarea cercetării disciplinare, pârâta a emis decizia nr. 223/31.07.2013 (fila 66), prin care a decis, începând cu 31.07.2013, desfacerea disciplinară a contractului de muncă încheiat cu reclamantul. Această decizie i-a fost comunicată reclamantului la data de 02.08.2013, astfel cum rezultă din confirmarea de primire de la fila 67, după data înregistrării contestaţiei la Tribunalul Buzău (01.08.2013). Reclamantul nu şi-a completat cererea de chemare în judecată şi cu contestaţia împotriva deciziei nr. 223/31.07.2013 şi nici nu a făcut dovada contestării separate a actului prin care s-a decis încetarea contractului de muncă.

6.Motivele de fapt şi de drept:

Instanţa constată că obiectul conflictului de muncă îl reprezintă constatarea nelegalităţii şi netemeiniciei dispoziţiei de sancţionare nr. 194/08.07.2013 şi a dispoziţiei de suspendare nr. 205/15.07.2013.

În ceea ce priveşte dispoziţia nr. 194/08.07.2013, reclamantul nu a indicat o altă situaţie de fapt decât cea care a rezultat din cercetarea prealabilă şi care a fost reţinută pe baza probei cu înscrisuri, la pct. 5 din prezenta hotărâre, ci a susţinut că motivele ar fi neîntemeiate, iar sancţiunea ar fi o răzbunare a şefei de secţie. Instanţa constată că, între reclamant şi şefa secţiei vopsitorie, ........., a existat un conflict, după cum au declarat martorii ....... (declaraţiile de la filele 64 şi 65), ca urmare a unui referat pe care l-a întocmit şeful de secţie (nr. 3499/15.07.2013 – fila 33). Se poate observa că sesizarea a fost înregistrată după emiterea deciziei de sancţionare (la 08.07.2013) şi nu se referă la faptele pentru care a fost sancţionat reclamantul. Astfel, măsura de diminuare a salariului de bază cu 10% pentru o lună a fost decisă pentru fapta din data de 26.06.2013, când reclamantul nu a bobinat şarja de acryl 88647-Swallow, iar când i s-a atras atenţia de către coordonatorul de schimb să dea explicaţii, a devenit recalcitrant. Abaterile constau într-o inacţiune (neîndeplinirea sarcinilor de serviciu) şi o acţiune (atitudine necorespunzătoare faţă de şeful său).

În drept, fapta reclamantului, de a nu îşi îndeplini corespunzător atribuţiile de serviciu (nu a bobinat şarja de acryl 88647-Swallow la data de 26.06.2013), constituie abatere disciplinară, în baza art. 247 alin. 2 din Codul muncii, ca urmare a încălcării obligaţiilor pe care le avea în temeiul contractului individual de muncă (lit. K pct. II lit. a), art. 19 alin. 2 lit. a din Regulamentul de ordine interioară (filele 23-24).

Fapta de a adresa injurii conducătorului ierarhic constituie abatere în temeiul art. 247 alin. 2 din Codul muncii, prin încălcarea normelor precizate la art. 17 alin. 2 lit. a şi art. 19 alin. 2 lit. e din Regulamentul de ordine interioară.

Conform art. 247 alin. 2 din Codul muncii, „abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca şi care constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.”

Decizia emisă cuprinde toate menţiunile prevăzute sub sancţiunea nulităţii, conform art. 252 alin. 2 din Codul muncii: descrierea faptei care constituie abatere disciplinară (alin. 2); precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat (art. 19 alin. 2 lit. a şi e din Regulamentul intern); motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea (sunt indicate la descrierea situaţiei de fapt); temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică (art. 248 alin. 1 lit. c din Codul muncii); termenul în care sancţiunea poate fi contestată (în dispozitiv); instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată (a fost precizat Tribunalul Buzău).

Faptele descrise au fost săvârşite cu vinovăţie, iar cât priveşte sancţiunea aplicată, tribunalul constată că societatea pârâtă a individualizat corect sancţiunea disciplinară luată, având în vedere că reclamantul nu şi-a respectat atribuţiile de serviciu, a ignorat dispoziţia conducătorului ierarhic, prin nerespectarea atribuţiilor de serviciu, conform fişei postului şi regulamentului, s-au produs pagube materiale, puteau fi consecinţe grave cu privire la activitatea altor secţii. Sancţiunea, de reducere a salariului de bază cu 10% pe o lună, este prevăzută de art. 248 alin. 1 lit. c din Codul muncii (reducerea salariului de bază pe o durată de 1 - 3 luni cu 5 - 10%;) este corespunzătoare cu gravitatea abaterii disciplinare, săvârşite de salariat, avându-se în vedere următoarele criterii reglementate de art. 250 din Codul muncii: a) împrejurările în care a fost săvârşită fapta (care au fost descrise mai sus); b) gradul de vinovăţie a salariatului (a existat şi vinovăţia contestatorului, care nu şi-a îndeplinit corespunzător atribuţiile de serviciu şi a avut un comportament necorespunzător faţă de şeful ierarhic) c) consecinţele abaterii disciplinare (pagube materiale, starea de pericol creată prin atitudinea necorespunzătoare); d) comportarea generală în serviciu a salariatului şi e) eventualele sancţiuni disciplinare suferite anterior de către acesta (reclamantul a mai fost sancţionat pentru fapte de violenţă, cu avertisment, conform dispoziţiei nr. 82/14.04.2010 – fila 47, iar din declaraţiile martorilor a rezultat un comportament necorespunzător al reclamantului).

Faţă de toate aceste considerente de fapt şi de drept, reţinând că sunt abateri săvârşite cu vinovăţie, contestaţia împotriva dispoziţiei nr. 194/08.07.2013 va fi respinsă.

În ceea ce priveşte decizia de suspendare a contractului individual de muncă (dispoziţia nr. 205/15.07.2013), capătul 2 din contestaţie, instanţa a reţinut că, în vederea cercetării disciplinare a abaterii menţionate în referatul nr. 3499/15.07.2013 (fila 33), pârâta a decis suspendarea raporturilor de muncă, faţă de comportamentul neadecvat în timpul serviciului, apreciat a fi periculos.

Din punct de vedere al condiţiilor de fond şi formă, instanţa constată că dispoziţia respectă prevederile art. 52 alin. 1 lit. a din Codul muncii, conform cărora, pe durata cercetării disciplinare prealabile, în condiţiile legii, contractul individual de muncă poate fi suspendat din iniţiativa angajatorului. Reclamantul a susţinut că nu reprezintă un pericol, invocând şi o împrejurare legată de cercetarea efectuată de către poliţie, conform căreia nu ar fi vinovat. Din declaraţiile martorilor, coroborate cu plângerea şefului de secţie.........., înregistrată la poliţie sub nr. 1130/29.06.2013 (fila 69), şi adresa nr. R/6033638/19.07.2013 a Inspectoratului de Poliţie Judeţean Buzău (fila 70), rezultă însă că reclamantul a fost sancţionat contravenţional în temeiul Legii nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice. Măsura suspendării este considerată oportună, în raport de comportamentul reclamantului, în timpul serviciului prestat la societatea pârâtă, iar motivele invocate în contestaţie şi răspunsul la întâmpinare, cu privire la netemeinicia măsurii de desfacere a contractului de muncă nu pot fi analizate, deoarece reclamantul nu a contestat şi decizia nr. 223/31.07.2013 (care i-a fost comunicată după înregistrarea acţiunii).

 Tribunalul menţionează dispoziţiile art. 52 alin. 2 din Codul muncii: „În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b), dacă se constată nevinovăţia celui în cauză, salariatul îşi reia activitatea anterioară şi i se plăteşte, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, o despăgubire egală cu salariul şi celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului”. Neputându-se analiza vinovăţia salariatului, cât timp nu a fost contestată şi decizia de desfacere disciplinară a contractului de muncă, instanţa va respinge şi contestaţia împotriva dispoziţia nr. 205/15.07.2013 şi cererea de reintegrare în locul de muncă. Fiind respinse primele două capete de cerere (principale), instanţa va respinge şi cererile accesorii, având ca obiect obligarea pârâtei la plata salariilor şi a sporurilor aferente, neîncasate, începând cu 15.07.2013 până la reintegrarea efectivă la locul de muncă, la plata bonurilor de masă începând cu data de 15.07.2013 până la reintegrarea efectivă, şi la plata concediului de odihnă ce i se cuvenea până la reintegrarea în muncă, cu obligarea şi la cheltuieli de judecată.

Hotărârea este supusă numai apelului, în termen de 10 zile de la comunicare, potrivit art. 214 şi art. 215 din Legea nr. 62/2011.

Potrivit art. 471 alin. 1 din Codul de procedură civilă, sub sancţiunea nulităţii, apelul se depune la instanţa a cărei hotărâre se atacă.