Arest preventiv

Rezoluţie 36/Î din 14.03.2013


Prin referatul procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău nr.100/P/2013 din 14.03.2013, s-a solicitat luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpatul B.A.,cercetat pentru comiterea infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 al. 1-175 al. 1 lit. i C.penal.

In motivarea propunerii se arată că  între inculpatul B.A., în vârstă de 59 de ani, şi partea vătămată C.V.C., în vârstă de 22 de ani, ambii domiciliaţi în jud. Bacău, există o relaţie de duşmănie mai veche, determinată de existenţa mai multor conflicte dintre partea vătămată şi o parte dintre fraţii săi, pe de o parte, şi unii dintre fiii inculpatului, pe de altă parte.

În seara zilei de 25.01.2013, în jurul orei 18:30, partea vătămată C.V.C. se afla împreună cu martorul B.S.G., în vârstă de 14 ani, la intersecţia unor drumuri, situată în apropiere de Primărie, unde se jucau cu zăpadă. La un moment dat, în jurul orei 19:00, din direcţia primăriei s-a apropiat inculpatul B.A., care se afla în stare de ebrietate. Acesta s-a îndreptat către martorul B.S.G., cu intenţia de a-l lua în braţe, însă acesta s-a ferit. Atunci partea vătămată i-a cerut inculpatului să îl lase pe martor, însă acesta a început să îi adreseze numeroase injurii şi ameninţări cu moartea părţii vătămate.

Inculpatul a scos la un moment dat un cuţit din buzunar şi s-a îndreptat către partea vătămată care a rupt o scândură dintr-un gard cu care l-a lovit pe inculpat în zona antebraţului stâng. În acelaşi timp, inculpatul l-a înjunghiat o singură dată cu cuţitul pe C.V.C. în zona toracică. Victima a început să sângereze şi a fost condusă de martorul B.S.G. la locuinţa sa, unde numitul B.S., tatăl martorului, a anunţat ambulanţa care a transportat victima la spital.

Corpurile delicte folosite în timpul altercaţiei nu au mai fost găsite de organele judiciare.

Din concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 4/A2/29.01.2013, emis de CML Oneşti, rezultă că partea vătămată C.V.C. prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce prin corp tăietor înţepător; au necesitat 25-30 de zile de îngrijiri medicale; au pus în primejdie viaţa victimei şi pot data din 25.01.2013. În cuprinsul acestui raport se mai arată că victima a fost internată cu diagnosticul „plagă înjunghiată hemitorace stâng”, fiindu-i evacuată cantitatea de 1000 ml de sânge.

Inculpatul a depus la dosar certificatul medico-legal nr. 49A1/28.01.2013, emis de CML Oneşti, din concluziile căruia rezultă că a suferit leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur, au necesitat 6-7 zile de îngrijiri medicale şi pot data din 25.01.2013. din cuprinsul certificatului mai rezultă că în momentul în care s-a prezentat la spital, inculpatului i-a fost stabilit diagnosticul „traumatism 1/3 dist. antebraţ stâng – agresiune – excoriaţii 1/3 dist. antebraţ stg.”. Inculpatul nu a prezentat leziuni osoase posttraumatice.

Din actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Intre inculpatul B.A. şi partea vătămată C.V.C. există o stare conflictuală ca urmare a unei altercaţii între partea vătămată şi doi copii ai inculpatului.

In seara de 25.01.2013, inculpatul aflat sub influenţa băuturilor alcoolice l-a văzut pe B.S.G. jucându-se în zăpadă cu o persoană. Dorind să facă un gest de afecţiune faţă de acest copil (14 ani), inculpatul s-a aplicat să-l îmbrăţişeze, însă acesta nu a înţeles intenţia sa şi s-a ferit. Atunci partea vătămată C.V.C. i-a atras atenţia inculpatului să lase copilul în pace, iar inculpatul l-a înjurat şi ameninţat.

In aceste condiţii, partea vătămată a rupt o scândură din gard şi i-a aplicat  inculpatului două lovituri cu scândura peste antebraţul stâng, iar inculpatul i-a aplicat victimei o singură lovitură cu un obiect înţepător – tăietor în zona pieptului, după care a plecat de la locul faptei. Partea vătămată a fost transportată la spital cu ambulanţa chemată de tatăl minorului B.S.G..

Ambele părţi deţin certificate medico-legale în care sunt descrise leziunile suferite şi numărul zilelor de îngrijiri medicale necesitate pentru vindecare – 25-30 zile partea vătămată, respectiv ,6-7 zile inculpatul.

Pentru a dispune luarea măsurii arestării preventive, trebuie să fie îndeplinite condiţiile prevăzute de art.143 raportat la art.148 lit.f Cod pr.penală.

In cauza de faţă, instanţa apreciază că există probe şi indicii temeinice care să nască presupunerea verosimilă că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat, pe care a recunoscut-o şi o regretă.

Insă referitor la dispoziţiile art.148 lit.f Cod pr.penală, instanţa consideră că nu este îndeplinită condiţia privind pericolul social concret pe care inculpatul  îl reprezintă pentru ordinea publică.

În ceea ce priveşte existenţa probelor certe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, instanţa constată că acestea nu există.

Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, detenţia este justificată doar dacă se face dovada că asupra procesului penal planează unul dintre următoarele pericole, care trebuie apreciate „in concreto" pentru fiecare caz în parte: pericolul de săvârşire a unor noi infracţiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de dispariţie a inculpatului sau pericolul de a fi tulburată ordinea publică. In acelaşi sens s-a pronunţat şi Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei care prin Recomandarea nr. R (80) 11 care la pct. 3 prevede că detenţia provizorie nu poate fi ordonată decât dacă persoana în cauză este bănuită că a săvârşit o infracţiune şi sunt motive serioase de a se crede că există unul sau mai multe dintre următoarele pericole: pericolul de fugă, cel de obstrucţionare a cursului justiţiei, ori acela ca acuzatul să nu comită o nouă infracţiune gravă. Punctul 4 al Recomandării specifică în plus că , dacă existenţa nici unuia dintre pericolele enunţate nu a putut fi stabilită , detenţia provizorie s-ar putea, totuşi, justifica , in mod excepţional , în anumite cazuri în care se comite o infracţiune deosebit de gravă.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa constată că nu există dovezi privind existenţa vreunui caz dintre cele apreciate, atât de Curtea Europeană a Drepturilor Omului cât şi de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei, ca fiind justificativ pentru luare măsurii arestului preventiv.

Astfel, pentru prezervarea ordinii publice, Curtea a admis că prin gravitatea lor deosebită şi prin reacţia publicului la săvârşirea lor, anumite infracţiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenţie provizorie, cel puţin o perioadă de timp.(cauza Letellier contra Franţei). Un asemenea element nu poate fi apreciat ca pertinent şi suficient, decât dacă se bazează pe fapte de natură să arate că eliberarea inculpatului ar tulbura în mod real ordinea publică.

Este adevărat că fapta pentru care este cercetat inculpatul este o infracţiune foarte gravă, dar fapta a rămas în faza de tentativă, însă trebuie observat şi subliniat că şi victima a avut contribuţia sa la comiterea faptei de către inculpat. Dacă partea vătămată ar fi avut o altă conduită prin care să evite orice conflict cu inculpatul sau familia sa (mai ales că a mai avut altercaţii fizice şi verbale cu aceştia) şi ar fi plecat nu ar fi ajuns să fie înjunghiată. Ori cel care a lovit primul este tocmai C.V.C. care, văzând injuriile inculpatului, a rupt o scândură din gard şi l-a lovit de 2 ori pe inculpat peste mâna stângă şi abia apoi a fost tăiat de inculpat.

Instanţa constată că până în prezent nu se cunoaşte exact în ce a constat obiectul tăietor – înţepător pe care inculpatul l-a folosit (cuţit cum susţine partea vătămată sau cuţitaşul cum spune inculpatul). De asemenea, nu rezultă cu certitudine că intenţia inculpatului a fost aceea de a-l omorî pe partea vătămată, din probatoriul administrat până în prezent, instanţa  reţinând că inculpatul a lovit la întâmplare şi nu a urmărit zona inimii, ci acolo l-a nimerit. Urmează ca în faza de urmărire penală să se elucideze aceste aspecte prin administrare de probe.

Mai mult decât atât, au trecut 2 luni de la data comiterii faptei, perioadă în care inculpatul a avut o comportare normală, bună, nu a încercat să se sustragă urmăririi penale sau să influenţeze în vreun fel aceasta, ceea ce dovedeşte că nu reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Faţă de aceste motive, precum şi raportat la persoana inculpatului care nu posedă antecedente penale, a recunoscut fapta şi o regretă, se pare că s-a şi împăcat cu victima, că soţia sa suferă de o boală incurabilă, instanţa apreciază că luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpat este excesivă şi va respinge propunerea procurorului de luare a acestei măsuri preventive.

Totuşi pentru buna desfăşurare a procesului penal, pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei, instanţa va lua faţă de inculpat măsura obligării de a nu părăsi ţara prevăzută de art.145/1 Cod pr.penală pe o perioadă de 30 zile începând cu 14.03.2013 şi până la 12.04.2013 inclusiv.

Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi ţara, supravegherea  inculpatului va fi exercitată de Postul de Poliţie D.

În baza art. 145 al. 11 C.pr.penala va fi obligat inculpatul sa respecte următoarele obligaţii:

-să se prezinte  la organul de urmărire penala şi la instanţa ori de câte ori este chemat;

-să se prezinte la Postul de Poliţie D., conform programului de supraveghere întocmit de organul de politie sau ori de câte ori este chemat;

-să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei;

-să nu deţină, sa nu folosească si sa nu poarte nicio categorie de arme;

Potrivit art. 145 al. 12 C.pr.penala se va impune inculpatului ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi ţara sa respecte următoarele obligaţii:

- să nu se apropie de partea vătămată C.V.C., membrii familiei acesteia, martorul B.S.G. şi să nu comunice cu acestea direct sau indirect

Se va atrage atenţia inculpatului potrivit art. 145 al. 3 C.pr.penala că in cazul încălcării cu rea - credinţă a măsurii obligării de a nu părăsi ţara sau a obligaţiilor ce îi revin, se va lua fata de el măsura arestării preventive.