Despăgubiri materiale. Legea nr. 221/2009. Contravaloarea amenzii aplicate şi a cheltuielilor de judecată

Despăgubiri materiale. Legea nr. 221/2009. Contravaloarea amenzii aplicate şi a cheltuielilor de judecată.

În temeiul art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009 nu se poate acorda însă cu titlu de daune materiale vreo sumă de bani reprezentând valoarea actualizată a amenzii aplicate şi cheltuielilor de judecată, acestea având un regim juridic diferit decât bunurile confiscate. Oricum, nici nu s-a dovedit prin nici un mijloc de probă că amenda corecţională de 3.000 lei şi cheltuielile de judecată de 2.000 lei la plata cărora a fost obligat defunctul prin sentinţa de condamnare ar fi fost efectiv achitate, situaţie în care acestea nu vor fi acordate.

(Trib. Bistriţa-Năsăud, secţ. civ., sent. nr. 471/F/21 martie 2011, nepublicată)

Prin acţiunea civilă înregistrată reclamanţii CME, MGG, GGD, GOH au chemat în judecată pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând instanţei să constate, conform art. 4 din Legea nr. 221/2009 caracterul politic al condamnării antecesorului lor GG, decedat la data de 05.02.1963, să se constate calitatea de descendenţi îndreptăţiţi la plata despăgubirilor prevăzute de legea art. 5.1 din 221/2009 a reclamanţilor.

S-a mai solicitat să fie obligat pârâtul Statul Roman, prin Ministerul Finanţelor Publice, în baza art. 5.1 din Legea nr. 221/2009 la plata sumei de 480.000 euro, în echivalent lei (adică 240 000 euro/an de închisoare) reprezentând daune morale suferite atât de defunctul tată/bunic, cât şi de familia sa, şi  să fie obligat pârâtul, în baza art. 5.2 din Legea nr. 221/2009, la plata unor despăgubiri materiale în cuantumul ce va rezulta dintr-o expertiza de specialitate pentru: suma de 3.000 lei actualizată la rata inflaţiei, suma care a constat în amenda corecţională abuziv aplicată prin sentinţa penala 1543/1949; suma de 2.000 lei actualizată la rata inflaţiei, suma care a constat în cheltuieli de judecată abuziv stabilite prin sentinţa penala 1543/1949; casa de lemn înscrisă în CF 4740 sub nr. parcela 7011 aflată pe terenul care a fost confiscat şi demolată de către autorităţile comuniste până în anul 1989;  grajd, înscris în CF 4740 sub nr. parcela 7011 aflat pe terenul care a fost confiscat, demolat de către autorităţile comuniste până în anul 1989; doua cazane de ţuică confiscate de autorităţile comuniste; livadă în suprafaţă de aproximativ 9.89 ha situată în locurile numite Valea Jelnei şi Dealul Târgului; - mobilierul din casa în valoare de 10.000 lei; - animale domestice în valoare de 20.000 lei; - stupi în valoare de 20.000 lei; - utilaje agricole (pluguri, grape, căruţă etc. ) în valoare de 20.000 lei.

Analizând actele şi lucrările dosarului tribunalul reţine următoarele:

Reclamanţii sunt moştenitorii defunctului GG, respectiv reclamantele sunt fiice, iar reclamanţii sunt nepoţi de fiu, potrivit copiei certificatelor de stare civilă ataşate la dosar.

GG, antecesorul reclamanţilor, a decedat la 5 februarie 1963. Acesta a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1543/1949 a Tribunalului Militar Cluj la pedeapsa de 2 ani închisoare corecţională, 3000 lei amendă corecţională şi confiscarea averii pentru delictul de uneltire împotriva ordinii sociale prev. de art. 209 pct. IV Cod penal, cu aplicarea art. 157, 158 Cod penal, fiind obligat şi la plata sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată.

Această condamnare constituie de drept condamnare cu caracter politic potrivit art. 1 al.2 lit.a din Legea nr. 221/2009 situaţie în care petitul din acţiunea introductivă de constatare a caracterului politic al condamnării antecesorului lor GG va fi respins pentru acest considerent ca nefondat, nefiind necesare verificări şi o statuare distinctă a instanţei de judecată. De asemenea, nu se impune o statuare distinctă privind calitatea de moştenitori a reclamanţilor, aceasta fiind o chestiune ce vizează legitimitatea procesuală activă a reclamanţilor prin prisma prevederilor art. 5 alin. 1 din lege referitoare la persoanele îndreptăţite să se adreseze instanţei de judecată, în cazul decesului persoanei ce a fost condamnată, iar în cauză reclamanţii au calitatea de descendenţii în gradul impus de legiuitor.

În ce priveşte daunele morale solicitate de reclamanţi tribunalul va respinge această cerere ţinând seama de caracterul obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale şi de prevederile art. 147 al. 1, 4 din Constituţie care prevăd că dispoziţiile legale declarate de curte neconstituţionale îşi încetează după 45 de zile efectele juridice. În cauză, tribunalul observă că prin decizia nr.1358/2010 a Curţii Constituţionale s-a admis excepţia de neconstituţionalitate invocată şi s-a constatat ca fiind neconstituţionale dispoziţiile art. 5 al. 1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009 ce reglementa tocmai posibilitatea instanţei de judecată sesizate să oblige Statul Român să plătească persoanelor interesate sume de bani cu titlu de daune morale. Aşa fiind, practic aceste pretenţii juridice sunt lipsite de un temei juridic actual, neexistând justificare legală pentru acest tip de pretenţii, altul decât dreptul comun, neinvocat de către reclamanţi, şi cu privire la care, oricum, acţiunea ar fi prescrisă. Tribunalul constată că dispoziţiile art. 5 al. 1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009 şi-au încetat de drept aplicabilitatea, situaţie în care acest temei legal invocat de reclamanţi prin acţiunea iniţială nu mai poate produce efecte juridice în sensul urmărit iniţial de legiuitor. 

În ce priveşte daunele materiale solicitate, tribunalul, faţă de probatoriul testimonial, înscrisurile ataşate de reclamanţi şi cele comunicate de CNSAS şi expertizele efectuate în cauză, constată că acestea sunt parţial întemeiate.

În  primul rând, trebuie subliniat faptul că prin sentinţa penală nr. 1543/1949 a Tribunalului Militar Cluj, ce constituie condamnare de drept în sensul art.1alin.2 lit.a din legea nr.221/2009, faţă de antecesorul reclamanţilor s-a luat şi măsura confiscării averii, aspect confirmat şi de probatoriul testimonial administrat, precum şi de înscrisul de la fila 12 care se referă doar la terenuri. Chiar dacă nu s-a depus procesul verbal de descriere exactă a bunurilor confiscate, tribunalul consideră că măsura confiscării averii prin sentinţa de condamnare a fost totală, fiind, practic, confiscate toate bunurile proprietatea defunctului la data condamnării, iar stabilirea concretă, în acest cadru procesual, a bunurilor avute de defunct şi confiscate se poate realiza atât prin înscrisuri emise în acea perioadă, dar şi prin declaraţii de martori, Legea nr. 221/2009 permiţând să fie administrate orice mijloc de probă în acest sens.

Aşadar, tribunalul observă că reclamaţii sunt îndreptăţiţi să primească în baza art.5 alin.1 lit. b din Legea nr. 221/2009 echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare şi care nu le-au fost restituite în temeiul altei legi speciale, respectiv imobile restituite în baza legilor fondului funciar ori a Legii nr.10/2001. În temeiul acestei dispoziţii legale nu se poate acorda însă cu titlu de daune materiale vreo sumă de bani reprezentând valoarea actualizată a amenzii aplicate şi cheltuielilor de judecată, acestea având un regim juridic diferit decât bunurile confiscate. Oricum, nici nu s-a dovedit prin nici un mijloc de probă că amenda corecţională de 3.000 lei şi cheltuielile de judecată de 2.000 lei la plata cărora a fost obligat defunctul prin sentinţa de condamnare ar fi fost efectiv achitate, situaţie în care acestea nu vor fi acordate.

În speţă, reclamanţii sunt îndreptăţiţi restituirea sumei de 30.485 lei reprezentând valoarea de piaţă a casei şi anexelor demolate de autorităţile regimului comunist, ca urmare a sentinţei de condamnare, conform expertizei de evaluare efectuate în cauză. Nu se poate acorda şi suma de 12.750 lei pentru terenul pe care a fost situată casa, întrucât terenul a făcut obiectul legii speciale a fondului funciar, fiind emise titlurile de proprietate anexate la dosar în favoarea lui GM ce a fost soţia condamnatului defunct. Nu se poate acorda nicio sumă de bani reprezentând contravaloarea pomilor fructiferi de pe terenul confiscat ce avea categoria de folosinţă livadă, pentru că, din concluziile raportului de expertiză reiese că nu se poate evalua, deoarece livada respectivă după maxim 35-40 ani s-a casat, în prezent ar fi amortizată, iar pomii dacă ar exista nu ar mai avea valoare.

De asemenea, tribunalul consideră reclamanţii sunt îndreptăţiţi la restituirea valorii actuale a bunurilor mobile confiscate, bunuri indicate de martorii audiaţi şi evaluate potrivit raportului de expertiză. Din declaraţiile martorilor audiaţi a reieşit neechivoc faptul că antecesorului reclamanţilor i s-a confiscat ca urmare a condamnării suferite de autorităţile regimului comunist o serie de bunuri mobile, respectiv 20 stupi la valoarea de piaţă de 5600 lei, 6 vite în valoare de 15.000 lei, 1 cal de tracţiune în valoare de 3.800 lei, 2 cazane de ţuică în valoare de 19.000 lei, 1 căruţă de lemn în valoare de 1.000 lei, 1 car din lemn de 900 lei, 1 plug în valoare de 600 lei şi 1 grapă în valoare de 450 lei, precum şi obiecte de mobilier din casa demolată, respectiv un dulap de 1.100 lei, două canapele în valoare de 1.900 lei, o masă în valoare de 300 lei, două paturi în valoare de 400 lei, în total, suma ce reprezintă valoarea bunurilor confiscate antecesorului reclamanţilor, potrivit probatoriului administrat, în baza hotărârii penale de condamnare evocate se ridică la suma de 80.535 lei.

Nu pot fi acordate cu acest titlu sumele de bani indicate în raportul de expertiză reprezentând contravaloarea instrumentelor muzicale (pian şi acordeoane) pentru că martorii audiaţi nu au făcut referire la asemenea bunuri şi nici nu există vreun înscris doveditor în acest sens.

Având în vedere aceste considerente, tribunalul va admite, în parte, acţiunea civilă şi va obliga pârâtul să plătească reclamanţilor suma de 80.535 lei despăgubiri materiale şi vor fi respinse ca nefondate celelalte pretenţii.

Domenii speta

Spete similare