Divorţ

Obiect: divorţ

Asupra cauzei civile de faţă constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. … din data de …, reclamantul GG a chemat în judecată pe pârâta GR solicitând ca, prin hotărâre judecătorească, să fie desfăcută căsătoria încheiată la data de …., să-i fie încredinţaţi, spre  creştere şi educare, minorii SI şi GD şi să se dispună revenirea pârâtei la numele de „C.”.

În motivare, a arătat că s-au căsătorit în anul …, iar din convieţuirea lor au rezultat doi minori; că neînţelegerile dintre ei au apărut în urmă cu 3-4 ani, de când pârâta a început să consume frecvent băuturi alcoolice şi să-şi neglijeze viaţa de  familie şi obligaţiile de mamă; că în ultimul an neînţelegerile dintre ei s-au accentuat pe fondul cheltuielilor nejustificate a banilor de către soţie şi a unei răceli în relaţiile intime; că pe data de …. pârâta a părăsit domiciliul comun, iar în urma cercetărilor făcute a aflat că întreţine o relaţie extraconjugală cu cel mai bun prieten al lui; că în prezent relaţiile dintre ei sunt degradate şi că minorii sunt foarte ataşaţi de el.

În drept, acţiunea nu a fost motivată.

În dovedire, reclamantul a solicitat admiterea şi administrarea probei cu înscrisuri şi a probei testimoniale- declaraţiile martorilor audiaţi  fiind ataşate la prezentul dosar.

A depus, în copie, cartea de identitate seria …nr. …, un certificat de naştere, procura autentificată sub nr…. din data de … la BNP ST, certificatul de căsătorie şi adeverinţa nr. … eliberată de Asociaţia VPS „L.”.

Acţiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru- 39 lei şi 0,3 lei timbru judiciar.

Pârâta, prezentă în instanţă, a formulat întâmpinare şi cerere  reconvenţională timbrată cu taxă judiciară de timbru- 39 lei şi 0,3 lei timbru judiciar.

În întâmpinare, aceasta a precizat că este de acord ca minorii rezultaţi din căsătorie să fie încredinţaţi, spre creştere şi educare, reclamantului.

Sub aspect reconvenţional, pârâta-reclamantă a solicitat desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a soţului.

În motivare, a arătat că iniţial relaţiile de familie au fost bune, dar s-au deteriorat în momentul în care reclamantul a început să-şi schimbe total atitudinea faţă de ea, ameninţând-o cu arma pe care o avea în dotare (până în momentul în care i-a fost ridicată de poliţie), lovind-o şi insultând-o, şi că pe fondul fricii pe care o avea faţă de soţ a fost nevoită să părăsească domiciliul conjugal.

În drept, cererea nu a fost motivată.

În dovedire, pârâta-reclamantă a solicitat admiterea şi administrarea probei cu înscrisuri şi a probei testimoniale, declaraţia martorului audiat fiind ataşată la prezentul dosar.

La termenul din data de …., reclamantul-pârât şi-a precizat acţiunea în conformitate cu prevederile noului Cod civil în sensul că a solicitat ca autoritatea părintească cu privire la minorii SI şi GD să fie exercitată doar de către el, iar locuinţa copiilor să fie stabilită la domiciliul lui.

În drept, au fost invocate dispoz. art. 373 lit. b raportat la art. 379 pct. 1 C.civil, precum şi cele ale art. 383 pct. 3, art. 398 pct. 1 şi ale art. 400 C.civil.

În conformitate cu prevederile art. 396 C.civil Primăria com. P. Serviciul Autoritate Tutelară a efectuat ancheta socială la domiciliul părţilor concluziile fiind consemnate în  referatul înaintat, iar minorul GD a fost audiat în Camera de consiliu.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine că părţile s-au căsătorit la data de …., iar din  convieţuirea lor au rezultat minorii GD şi SI.

După încheierea căsătoriei soţii au locuit în com. P., într-un imobil proprietatea reclamantului, iar relaţiile de familie au fost armonioase până în urmă cu aproximativ 3-4 ani când pârâta-reclamantă a început să consume băuturi alcoolice.

Pe fond etilic, aceasta a început să-şi neglijeze obligaţiile care-i reveneau în calitate de soţie şi mamă, împrejurări de natură a  determina degradarea raporturilor dintre soţi.

Martorii audiaţi au relatat, de asemenea, că în ultimul an pârâta-reclamantă a întreţinut relaţii extraconjugale cu un bărbat care lucra în gospodăria comună; în luna mai a anului …. a părăsit domiciliul conjugal şi s-a mutat la locuinţa acestuia.

Faţă de situaţia de fapt reţinută, instanţa apreciază că relaţiile dintre soţi sunt grav şi iremediabil vătămate din culpa exclusivă a pârâtei şi că reluarea convieţuirii nu mai este posibilă; fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 373 lit. b C.civil coroborate cu cele ale art. 379 alin. 1 C.civil, acţiunea principală este întemeiată, astfel încât urmează a fi admisă.

Pârâta-reclamantă nu a făcut dovada situaţiei de fapt invocată în cererea reconvenţională, astfel încât aceasta urmează a fi respinsă.

În conformitate cu prevederile art. 383 alin. 3 C.civil, pârâta-reclamantă va reveni la numele de „C.”.

Potrivit art. 396 alin. 1 C.civil, instanţa are obligaţia ca, odată cu pronunţarea divorţului, să hotărască asupra raporturilor dintre părinţii divorţaţi şi copiii lor minori, ţinând seama de interesul superior al acestora, precum şi, dacă este cazul, de învoiala părinţilor.

În acelaşi timp, art. 397 C.civil stabileşte că „după divorţ, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi”, dar „dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanţa hotărăşte ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi” (art. 398 alin. 1 C.civil).

Art. 400 alin. 1 C.civil stabileşte că „în lipsa înţelegerii dintre părinţi sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanţa de tutelă stabileşte, odată cu pronunţarea divorţului, locuinţa copilului minor la părintele cu care locuieşte în mod statornic”.

Instanţa reţine că minorii rezultaţi din  convieţuirea  părţilor s-au aflat, ulterior separării în fapt a părinţilor, în grija şi în întreţinerea exclusivă a reclamantului-pârât ; GD locuieşte efectiv cu tatăl, iar SI se află la locuinţa unui unchi patern, cheltuielile de întreţinere fiind suportate de  către reclamant.

Reprezentanţii autorităţii tutelare conchid, în cadrul raportului de anchetă psihosocială întocmit, că la locuinţa tatălui copiii beneficiază de condiţii corespunzătoare dezvoltării armonioase din punct de vedere fizic şi emoţional.

Având în vedere dispoziţiile legale anterior enunţate, situaţia de fapt reţinută, opţiunea exprimată de minorul GD şi poziţia procesuală a pârâtei-reclamante, instanţa va stabili locuinţa copiilor la domiciliul tatălui.

În ceea ce priveşte autoritatea părintească, instanţa reţine că reclamantul-pârât nu a făcut dovada motivelor întemeiate la care face referire art. 398 alin. 1 C.civil pentru a se putea acorda  custodia exclusivă.

Practica judiciară a instanţelor din statele în care dispoziţiile legale care reglementează autoritatea părintească sunt în vigoare de mai multă vreme, este în sensul potrivit căreia custodia unică se acordă atunci când un părinte este alcoolic, dependent de droguri, suferă de o boală psihică gravă sau se află într-o situaţie analogă, astfel încât nu poate lua decizii cu privire la minor; împrejurarea că între soţi există stări conflictuale, iar unul dintre părinţi nu doreşte să mai colaboreze cu fostul soţ sau fosta soţie în procesul decizional privind creşterea copilului nu este suficientă pentru a permite instanţei să se abată de la regula generală şi să dispună custodie exclusivă.

În prezenta cauză nu a fost probată împrejurarea că pârâta-reclamantă nu poate lua decizii cu privire la minori şi că prin exercitarea în comun a autorităţii părinteşti, interesele celor doi copii ar fi periclitate, astfel încât nu se impune stabilirea custodiei unice.

Raportat la dispoziţiile art. 402 alin. 1 C.civil coroborate cu cele ale art. 499 alin. 1 şi ale art. 525 alin. 1 C.civil, pârâta-reclamantă va fi obligată la plata pensiei de întreţinere, la stabilirea  cuantumului căreia in stanţa va ţine seama de venitul minim net pe economia naţională şi va face aplicarea prevederilor art. 529 alin. 2 C.civil.

Domenii speta

Spete similare