Pensie întreţinere; executare în natură; cerere de majorare pensie de întreţinere: respingere

Decizie 1150 din 18.02.2019


Prin sentinţa nr.8239/14.06.2017 Judecătoria Iaşi a admis în parte, astfel cum a fost modificată, cererea  formulată de reclamanta B. E., în calitate de reprezentant legal al minorilor C. M., născut la data de ..., C. I. S., născut la data de ... şi C.C., născut la data de ..., .  în contradictoriu cu pârâtul C. V., .

Majorează pensia de întreţinere datorată de pârât minorilor de la o suma fixă -300 lei  la 1/8 din venitul net realizat lunar.

Obligă pârâtul la plata aceste pensii majorate  de la introducerea cererii- 11.08.2016 şi până la majoratul minorilor.

Pentru a se pronunţa în acest sens, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin cererea inregistrată pe rolul acestei instante sub nr 27459 din 10.08.2016 reclamantele C. A. M. şi B. E. în calitate de reprezentant legal al minorilor C. M, C. I.S. şi C. C. l-au chemat in judecată  pe pârâtul C. V. solicitând să se dispună obligarea acestuia la plata  pensiei de intretinere în cuantumul prevăzut de lege.

 În motivare s-a arătat că în baza Sentinţei civile nr. 12572/3.11.2008 pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul 3361/245/2008, pârâtul a fost obligat la plata unei pensii de întreţinere în favoarea celor patru copii rezultaţi din căsătorie.

Atasat actiunii, a depus înscrisuri în fotocopie: hotarâri judecătoreşti , acte de stare civilă.

Pârâtul  a depus intâmpinare şi a arătat că fiica sa C. A. M. este majoră şi primeşte în continuare pensie alimentară deoarece este în continuarea studiilor iar în ceea ce priveşte ceilalţi trei copii, invocă excepţia lipsei de interes deoarece el îşi îndeplineşte obligaţia de întreţinere.

Prin înscrisul din data de 1.02.2017, s-au formulat precizări, reclamanta C. A.M arătând că renunţă la cererea de chemare în judecată, împrejurare de care instanţa a luat act prin încheierea din 10.05.2017.

În probaţiune părţile au solicitat şi instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri şi interogatoriul reclamantei..

Din dispoziţia instanţei a fost întocmită anchetă socială la locuinţele părţilor.

Analizând actele si lucrările dosarului, instanta retine următoarele:

Aşa cum rezultă din actele depuse la dosar, reclamanta B.E. şi pârâtul au fost căsătoriţi, din această relaţie rezultând patru copii: C. A. M., în prezent majoră , C. M.,  C.I.S., şi C. C., Prin Sentinţa civilă nr. 12572/3.11.2008 pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul 3361/245/2008, părinţii au divorţat, iar pârâtul a fost obligat să plătească lunar, în favoarea fiecărui copil,  cu titlu de pensie de întreţinere, suma de 300 lei lunar.

Reţine instanţa că deşi reclamanta B E.  a formulat cererea solicitând obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere în cuantumul prevăzut de lege, din expunerea din faţa instanţei rezultă că obiectul cererii este majorarea pensiei de întreţinere, de la o sumă fixă la o fracţie. În acest context, excepţia lipsei de interes invocată de pârât rămâne fără obiect.

În ceea ce priveşte  prezenta cerere de majorare a pensiei, se constată că de  la data pronunţării sentinţei de divorţ, cheltuielile aferente creşterii şi educării minorilor s-au majorat, iar pârâtului i s-au majorat veniturile. Totodată, valoarea salariului minim pe economie in raport de care a fost stabilită pensia a crescut semnificativ.

În drept, instanţa reţine că potrivit art. 526 din Noul Cod Civil, obligaţia de întreţinere există între rudele in linie dreaptă, iar conform art.524 N.C.civ., are drept de întreţinere numai acela care se află în nevoie, neputându-se intretine din munca sau din bunurile sale.

Având în vedere vârsta minorilor, raportat la momentul introducerii cererii de chemare în judecată,  instanţa  reţine că aceştia sunt in continuare creditori al obligaţiei de întreţinere, conform hotărârii judecătoresti mai sus enunţate.

În conformitate cu dispoziţiile art. 529 N.C.civ., întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui ce urmează a o plăti, iar conform art. 531 N.c.Civ., instanţa de judecată putând mări sau micşora cuantumul obligaţiei de întreţinere, respectiv putând dispune încetarea ei, după cum se schimbă mijloacele celui care dă întreţinerea sau nevoia celui care o primeşte.

În cauza de faţă, împrejurările de fapt avute în vedere la momentul pronunţării sentinţei de divorţ prin care s-a stabilit pensia de întreţinere în favoarea minorilor s-au modificat. Odată cu creşterea în  vârsta, cheltuielile aferente creşterii si educării s-au majorat, iar în egală măsură veniturile pârâtului au crescut. Împrejurarea susţinută de pârât conform căreia el prestează întreţinere în natură copiilor nu prezintă relevanţă în prezenta cauză, cuantumul prevăzut de art 529 din Codul Civil făcând referire la valoarea întreţinerii în bani, în situaţia în care există neînţelegeri între creditorul şi debitorul obligaţiei.

Pentru aceste considerente, instanţa urmează să admită în parte cererea formulată de reclamantă, astfel cum a fost precizată,  şi să majoreze pensia datorată  celor trei minori,  de la o sumă fixă la suma de 1/8 din venitul net realizat lunar, de la data introducerii cererii -11.08.2016 şi până la majoratul copiilor.

Reţinând că nu există temei, în raport de soluţia pronunţată, urmează să fie respinsă cererea pârâtului de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, reţinându-se totodată că nu a făcut nici dovada unor asemenea cheltuieli.

Împotriva acestei sentințe a declarat pârâtul C.V..  A invocat faptul că minorul C. M. nu mai locuiește în prezent cu mama sa ci la Brașov unde urmează cursurile unei școli de scrimă, ambii părinți aflându-se în situația de contribui la achitarea cheltuielilor astfel ocazionate. În mod eronat a fost obligat la plata pensiei de la data introducerii acțiunii în condițiile în care obiectul cererii este numai majorare iar apelantul achită pensia lunar. Prima instanță nu a avut în vedere faptul că prestează întreținere în natură pentru cei trei minori potrivit art. 530 alin.1 C.proc.civ  implicându-se zilnic în activitățile școlare și extrașcolare ale acestora în mod devotat și consecvent, pe lângă suma de bani achitată lunar cu titlul de pensie către reclamantă. Apelantul își duce în fiecare dimineață copiii mai mari la liceele unde învață, îi duce pe băieți de trei ori pe săptămână la antrenamentele de scrimă și zilnic le cumpără pachețel atât pentru școală cât și pentru după antrenament cheltuind aproximativ 700 lei lunar, le achită echipamente pentru scrimă de aproximativ 300 lei lunar, plătește pentru toți copii asigurări de studii 325 lei lunar, le oferă anual câte o vacanță, le cumpără rechizite, îmbrăcăminte, alimente și asigură alte cheltuieli, contribuind în total din punct de vedere financiar cu aproximativ 3500-4000 lei la creșterea și educarea copiilor. A majora pensia de întreținere ar fi injust față de apelant și o apărea ca o îngrădire a implicării sale în viața copiilor, rezumându-se doar la achita niște sume de bani.

Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului. Minorul M.face parte din lotul de scrimă al României și derulează programe de pregătire la Brașov. Îi sunt decontate cazarea și masă însă intimata îi remite diverse sume de bani pentru asigurarea celor necesare. Apelantul a contribuit sporadic la cheltuielile implicate de calitatea de sportiv a fiului, achitând din când în când o parte din biletul de avion sau taxa de înscriere la diverse competiții însă numai după formularea acțiunii. Minorii I. și C. frecventează o școală aflată în imediata apropriere a apartamentului unde locuiesc încât nu se pune problema de a fi transportați de apelant. În privința pachețelului zilnic, în ciuda opoziției intimatei, apelantul le-a oferit în mai multe rânduri hrană de la KFC sau sandwich-uri cu pâine și salam ceea ce nu echivalează cu necesarul lor nutrițional. Nu se poate reține o implicare deosebită a apelantului în petrecerea timpului liber de către fiii săi, pretinsele vacanțe fiind concretizate într-o excursie de câteva zile la Muntele Athos. Această implicare se manifestă doar când este formulată vreo acțiune în instanță ( în rest apelantul pretextând ”n-are tata bani”)  încât, dacă obligația stabilită ar fi înlocuită cu obligație în natură, apelantul nu ar mai contribui cu nimic la cheltuielile copiilor și totodată nu există nici un impediment pentru el în a plăti obligații modice.

Apelantul a formulat răspuns la întâmpinare solicitând respingerea apărărilor intimatei.A arătat că a achitat pentru fiul M. 90-100 % din diverse taxe și cheltuieli de transport aferente activității sportive, i-a transportat pe fii mai mici I.și C. la antrenamentele zilnice de scrimă ( cu excepția zilelor de sâmbătă și duminică) oferindu-le o gustare și pachetul pentru școala a doua zi. De regulă le pregătește șnițel/grătar din piept de pui sau curcan cu salată de varză/roșii/castraveți și numai ocazional, la cererea copiilor, include alimente de genul celor menționate de intimată. Până în anul școlar în curs i-a condus zilnic pe M. și A. –M. la liceele unde învață, lipsind numai când se afla în delegație în interes de serviciu.

În apel a fost administrată proba cu înscrisuri.

Analizând lucrările cauzei, Tribunalul reține următoarele:

Potrivit art. 529-530 Cod civil, întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti. Când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său net lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii și o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii. Obligația de întreținere se execută în natură prin asigurarea celor necesare traiului și, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională.

In speță apelantul plătește în mod constant pensia stabilita în bani stabilita prin sentința privind divorțul dintre părți nr. 12572/2008 pentru cei 3 copii minori ( 300 lei lunar pentru fiecare dintre minorii M., I. S. și C.), a plătit pentru fiica  A.-M. pensia stabilită în același pana la majorat  și se pune în prezent problema dacă, raportat la principiile enunțate anterior, se justifică a stabili in sarcina sa o obligație bănească intr-un cuantum majorat pentru cei trei minori, astfel cum a stabilit prima instanță sau nu.

Raportat la motivele de apel, Tribunalul reține că împrejurarea că minorul M nu mai locuiește în prezent cu mama intimată ci locuiește la Brașov, unde derulează programe de pregătire sportivă, nu este de natură să impună un răspuns negativ deoarece obligația de întreținere subzistă în sarcina ambilor părinți iar eventualele modificări privind executarea de către intimată a obligației proprii este irelevantă pentru executarea de către apelant a obligației sale proprii. Pe de altă parte obiectul prezentului dosar îl reprezintă exclusiv majorarea pensiei stabilite prin sentința nr. 12572/2008, iar eventuala hotărâre definitivă în acest sens ar urma să reprezinte titlu executoriu exclusiv pentru obligația bănească aferentă aceste majorări începând data chemării în judecată și nu se pune problema unei duble executări a aceleiași obligații. Aceste aspecte nu justifică deci cenzurarea sentinței primei instanțe.

Tribunalul reține că apelantul nu s-a limitat în raporturile cu minorii și nu se limitează la a plăti pensia de întreținere stabilită în bani prin sentința menționată ci se implică în viața de zi cu zi a acestora. Față de conținutul răspunsului la întâmpinare și răspunsurile date de reclamanta intimată la interogatoriul administrat în fața primei instanțe-f. 174-176 dosar fond, Tribunalul apreciază că această implicare, în ansamblul său, nu are caracter ocazional sau accidental ci are o reală constanță, implicând  atât o  componentă  de ordin psihologic cât și o componentă de ordin financiar. Astfel intimata a admis că intimatul le cumpără cele necesare gustării zilnice la școală copiilor, suportă jumătate din cheltuielile impuse de participarea băieților la diferite concursuri de scrimă și jumătate din cheltuielile impuse de școală și excursii școlare,  în parte îi duce pe minorii I.Si. și C. la antrenamentele de scrimă și înapoi, s-a deplasat cu copiii în străinătate și a plătit și jumătate din taxele notariale și pașapoarte, suportă unele dintre cheltuielile impuse de participarea copiilor la aniversări și, în aprecierea intimatei în mod ocazional, respectiv uneori, achiziționează echipamentul de scrimă, îl duce cu mașina dimineața pe minorul M. la liceu și merge împreună cu copiii și le cumpără alimente ( fructe, brânzeturi, mezeluri, dulciuri).

Sub aspect financiar, Tribunalul reține că această implicare, raportată la venitul net lunar al pârâtului ( care, față de apărările apelantului și înscrisurile depuse la dosar- extras cont din 09.03.2018, act adițional nr.1/21.12.2017 la contractul individual de muncă, este de aproximativ  4500 - lei) și la cheltuielile impuse de creșterea și dezvoltarea minorilor, denotă că apelantul alocă o parte semnificativă din venitul său în acest scop, dincolo de plata sumei de 300 lei lunar pentru fiecare minor, și, corelativ, că parte semnificativă din respectivele cheltuieli este satisfăcută de apelant. Sub aspect psihologic, Tribunalul apreciază, în sensul cererii de apel, că într-adevăr implicarea apelantului în viața de zi cu zi a minorilor în formele menționate mai sus este de natură să contribuie la menținerea și dezvoltarea unei relații firești părinte-copii printr-un contact personal permanent și comunicarea pe care acesta o facilitează, alături de aportul material al apelantului.

Așa cum s-a reținut, pensia se stabilește în bani daca persoana care o datorează întreținere  nu execută această obligație în natură. În datele speței apelantul ar putea fi obligat să plătească fiecărui minor o pensie în bani de maxim 1/8 din venitul său net lunar. De remarcat că nu există un prag minimal pentru stabilirea în bani a unei pensii de întreținere. Fără a ignora eforturile reclamantei intimate pentru creșterea și educarea copiilor raportat la venitul acesteia, Tribunalul apreciază că a stabili o pensie in bani peste cei 300 lei lunar pentru fiecare minor (respectiv a majora pensia stabilită prin sentința nr. 12572/2008) ar echivala cu a impune apelantului o sarcină financiară care i-ar restrânge posibilitatea și disponibilitatea a de a continua sau menține la același nivel implicarea pe care o are în prezent în viața minorilor. În condițiile în care menținerea și dezvoltarea unei relații firești părinte-copii, sub aspect atât psihologic cât și material, este o chestiune de importanță majoră pentru dezvoltarea minorilor, o asemenea măsură ar fi în aprecierea Tribunalului, pe termen mediu și lung, contrară intereselor acestora.

Pe cale de consecință, în baza art. 480 alin.2 C.proc.civ, Tribunalul va admite apelul și va schimba în tot sentința apelată în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca nefondată precum și în sensul obligării acesteia la plata sumei de 1000 lei către pârâtul apelant reprezentând cheltuieli de judecată în primă instanță potrivit art. 453 C.proc.civ ( onorariu de avocat potrivit chitanței nr. 23/06.06.2017 –f. 145 dosar fond).