Aplicarea dispoziţiilor art.281 C.p.c.

Decizie 746 din 19.06.2013


Prin încheierea din 27.11.2012 Judecătoria Oneşti a respins cererea formulată de petenţii D.N. şi D.V.

Pentru a pronunţa această încheiere prima instanţă a reţinut următoarele:

Petenţii au avut calitatea de reclamanţi în dosarul nr. 5824/1991 al Judecătoriei Oneşti. Prin sentinţa civilă nr. 4028 din 18.10.1991, pronunţată în acest dosar, în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei G.V., judeţul Bacău s-a constatat că reclamanţii sunt proprietarii unei case construită din cărămidă acoperită cu ţiglă, cu 4 camere, hol şi verandă, situată in comuna G.V., judeţul Bacău.

În cursul procesului, pârâta nu a depus întâmpinare, iar reclamanţii au fost asistaţi de avocat ales şi au avut posibilitatea, conform principiului disponibilităţii,  de a fixa cadrul procesual.

Conform art. 281 Cod procedură civilă erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte  erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.

Textul de lege se referă la erorile materiale şi omisiunile ce pot fi îndreptate fără a duce la o schimbare sau alterare a soluţiei date.

Eroarea invocată de petenţi, că imobilul este situat în Oneşti, cartier S. şi nu în comuna G.V., putea  constitui doar motiv de exercitare a căilor de atac, reprezentând o posibilitate de a obţine o soluţie contrară.

Pe de altă parte, sentinţa civilă nr. 4028 din 18.10.1991 le-a fost comunicată petenţilor în anul 1991 care nu puteau să nu observe dispozitivul hotărârii.

Petenţii au mai formulat o cerere de îndreptare a erorii materiale cu acelaşi conţinut, cerere care a fost respinsă prin încheierea din data de 9 octombrie 2012, fără a fi atacată cu recurs.

Principiul securităţii circuitului civil impune ca o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă să nu poată fi modificată decât în condiţiile şi limitele exercitării căilor extraordinare de atac. Posibilitatea înlăturării sau îndreptării erorilor materiale  oricând, nelimitat în timp, se justifică prin efectele reduse ale acestei operaţiuni asupra sensului dispoziţiei din hotărâre.

Împotriva încheierii au declarat recurs reclamanţii D.N. şi D.V pentru urătoarele considerente:

- nesocotind sau necunoscând ce sate şi comune intră în arondismentul juridic al Judecătoriei Oneşti, din punct de vedere teritorial, instanţa a trecut în mod greşit că imobilul proprietatea lor se află in „satul S.” în loc de „cartier S.”, aşa cum era corect şi cum rezultă din adresa Primăriei Oneşti nr. 23539/20.10.2012;

- prin admiterea cererii nu se aduce nici o atingere principiului securităţii circuitului civil deoarece  sentinţa nu se modifică în privinţa părţilor şi a  obiectului, numai că locul unde este situată casa,  respectiv denumirea  unităţii administrativ teritoriale va fi „cartierul S.” în loc de „satul S.”.

Analizând actele şi lucrările dosarului reţine următoarele:

Erorile sau omisiunile care se pot îndrepta prin  procedura  prevăzută de  art. 281 Cod procedură civilă sunt cele făcute în cursul procesului şi cu  ocazia pronunţării sentinţei civile. Menţiunea din dispozitivul sentinţei civile nr. 4028/18.10.1991, privind admiterea acţiunii în constatare a dreptului de proprietate asupra unei case situată în comuna G.V., judeţul Bacău, nu este rezultatul unei erori materiale, identificarea imobilului fiind conformă cu datele existente în acest sens  în cererea de chemare în judecată.

Motivele concrete invocate în prezentul demers judiciar  puteau fi valorificate doar prin exercitarea căii de atac împotriva sentinţei civile  nr. 4028/18.10.1991 deoarece pun în discuţie fondul litigiului sub aspectul identificării obiectului material al acţiunii în constatare  şi consecinţe decurgând din admiterea acţiunii în contradictoriu cu pârâta  chemată în judecată de reclamanţi,  Primăria G.V., în condiţiile în care imobilul, astfel cum este identificat in cererea de îndreptare eroare materială, nu este situat pe raza comunei G.V. ci în cartierul S. din municipiul Oneşti.

Faţă de cele reţinute, în temeiul art. 312 al.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.