Arest preventiv

Prin sesizarea înregistrată sub nr.4675/110/2013 la data de 15.10.2013 Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău a solicitat prelungirea arestării preventive a inculpaţilor B.O.M. funcţionar public cu statut special în cadrul P.B.; G.G agent şef principal de penitenciar, G.H. actualmente deţinut în P.B.;  D.E.M.  actualmente deţinut în P.B. ; D.O.M.  pentru o perioadă de 30 de zile.

La termenul din 16.10.2013, la dosarul cauzei s-a depus de către inculpatul B.O.M. o cerere prin care a solicitat instanţei liberarea provizorie sub control judiciar şi înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara.

S-a motivat că a recunoscut faptele, nu are antecedente penale şi are un copil minor în întreţinere.

Instanţa a procedat la verificarea cererii sub aspectul îndeplinirii condiţiilor stabilite de art.160/6 Cod procedură penală şi constatând că sunt realizate condiţiile cerute de lege a admis în principiu cererea.

Pe fondul cererii, examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine că:

Inculpatul B.O.M. esre cercetat în stare de arest preventiv pentru pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, prev. şi ped. de art. 254 alin. 1 C.pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. şi introducere de bunuri şi obiecte interzise în penitenciar, prev. şi ped. de art. 742 alin. 1, 2 din Legea nr. 275/2006, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C.penal.

Se reţine că:- în cursul lunii august şi până la data de 15.09.2013, în mod repetat, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de angajat al P.B., în funcţia de preot capelan, ce face parte din personalul A.P., a introdus în spaţiul de detenţie telefoane mobile, componente, subansamble, accesorii, cartele SIM, în schimbul unor sume de bani; - şi la data de 16.09.2013 a preluat de la deţinutul învinuit G.H. telefonul mobil I., aparţinând deţinutului B.A.V. din interiorul spaţiului de detenţie şi l-a transportat la domiciliul său unde l-a înmânat ulterior învinuitei A.C.V., în vederea reparării acestuia şi reintroducerii ulterioare în spaţiul de detenţie şi a primit în schimb de la aceasta o cartelă telefonică pe care ulterior a introdus-o în P.B. şi a înmânat-o deţinutului G.H. care a folosit-o, iar la data de 19.09.2013, în baza unei înţelegeri prealabile cu învinuitul G.H., a preluat de la învinuita A.C.V. trei telefoane mobile şi un încărcător, împreună cu suma de 800 lei, în schimbul căreia să le introducă în P.B. la dispoziţia deţinutului G.H., iar în dimineaţa zilei de 20.09.2013, a pătruns în incinta P.B., cu două telefoane mobile asupra sa, moment în care a fost prins în flagrant; Celelalte telefoane şi un încărcător au fost identificate în autoturismul utilizat de acesta.

Urmărirea penală se află în plină desfăşurare, cauza fiind complexă iar probatoriul deosebit de amplu.

Potrivit art.160/2 alin.1 Cod pr.penală, liberarea provizorie sub control judiciare se poate acorda în cazul infracţiunilor săvârşite din culpă, precum şi în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depăşeşte 18 ani.

La judecarea cererii de liberare sub control judiciar, instanţa are în vedere nu numai condiţiile prevăzute de art.160 ind.2 alin.1 ci în mod obligatoriu şi dispoziţiile art.160 ind.2 alin.2 ale aceluiaşi articol. Potrivit art.160 ind.2 alin.2 Cod pr.penală, liberarea provizorie sub control judiciare nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe acesta să săvârşească alte infracţiuni sau că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea părţilor, alterarea ori distrugerea unor probe. În cazul în care această condiţie nu este îndeplinită, liberarea sub control judiciar nu poate fi considerată admisibilă, deoarece atât admisibilitatea în principiu a cererii cât şi fondul presupun în mod obligatoriu şi îndeplinirea acesteia.

Analizând aceste texte de lege şi prim prisma drepturilor CEDO, Tribunalul apreciază că cererea inculpatul este neîntemeiată.

În speţă infracţiunile pentru care este cercetat inculpatul aduce atingere unor valori importante ocrotite de legea penală, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societăţii, ar întreţine climatul infracţional şi ar crea făptuitorului impresia că poate persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestuia şi la săvârşirea unor fapte similare şi cu scăderea încrederii populaţiei în capacitatea de ripostă a justiţiei şi protecţie a statului.

În ceea ce priveşte pericolul social al faptei, se reţine că prin faptele comise au fost periclitate relaţii sociale deosebit de importante, în buna desfăşurare a cărora este interesată întreaga societate, fiind esenţiale pentru o convieţuire normală a membrilor acesteia.

Or, în contextul recrudescenţei infracţiunilor de corupţie, lăsarea în libertate a unui funcţionar, care încearcă să se folosească, în interes propriu, în scopul realizării de venituri ilegale, de atribuţiile ce i-au fost delegate pentru buna funcţionare a societăţii, prezintă într-adevăr pericol social concret pentru ordinea publică.

In raport de această situaţie, dar şi de modul concret de concepere şi executare a activităţii infracţionale, se apreciază că inculpatul a dat dovadă de o perseverenţă şi un curaj infracţional deosebit, încălcând flagrant orice normă de conduită şi manifestând o totală lipsă de respect faţă de lege şi faţă de cele mai elementare norme de etică şi morală.

In raport cu pericolul social concret al faptelor reţinute în sarcina inculpatului, de calitatea acestuia, angajat al P.B., ţinut prin statutul profesional să se abţină de la astfel de conduite tocmai pentru a reprezenta un exemplu pentru cei cu a căror reeducare era responsabil, se apreciază că s-a atentat grav la valorile ocrotite de lege, s-a adus o atingere deosebită ordinii de drept şi încrederii publicului în corectitudinea autorităţii cu care este investit personalul penitenciarului şi nu în ultimul rând, a sistemului judiciar în ansamblul său, câtă vreme executarea măsurilor privative şi a pedepselor privative de libertate reprezintă o activitate de punere în executare, inerentă procesului penal. 

În fine, lipsa de reacţie la acest gen de acte ar putea constitui o  încurajare pentru încălcarea drepturilor cetăţeanului.

Referitor la susţinerile inculpatului privind poziţia sinceră, lipsa antecedentelor penale, întreţinerea unui copil minor reprezintă aspecte ce vizează în exclusivitate soluţionarea fondului cauzei şi individualizarea sancţiunilor primite asupra cărora instanţa se poate pronunţa numai după finalizarea cercetării judecătoreşti.

Faţă de aceste considerente, instanţa apreciază că cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul B.O.M. este neîntemeiată şi se va respinge ca atare conform art.160/8a alin.6 din Codul de procedură penală.

 Cu privire la cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, Tribunalul apreciază că în raport de gradul de pericol social, modalitatea în care se presupune că a acţionat inculpatul B.O.M., valorile lezate, urmarea produsă, nu s-au modificat temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive şi subzistă în continuare.

Potrivit art.139 alin.1 Cod procedură penală măsura arestării preventive luată se înlocuieşte cu o altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii. Astfel măsura arestării preventive a fost dispusă faţă de inculpat cu respectarea dispoziţiilor legale, iar până la acest moment procesual nu s-au schimbat temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri.

Tribunalul apreciază astfel că în cauză sunt îndeplinite atât cerinţa prevăzută de art.143 alin.1 Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice, în sensul dispoziţiilor art.143 alin.3 Cod procedură penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârşit faptele pentru care este cercetat, cât şi exigenţele art.148 lit.f din Codul de procedură penală, atât cu privire la limitele de pedeapsă prevăzută de legea penală pentru infracţiunile pentru care inculpatul este cercetat, cât şi cu privire la existenţa pericolului concret pentru ordinea publică ce l-ar prezenta punerea în libertate a acestuia.

Pe de altă parte, în condiţiile art.5 paragraful 3 din C.E.D.O., astfel cum acest text este interpretat în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, inculpatul arestat preventiv are dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil şi de a fi eliberat în cursul procedurii, însă în cauza de faţă, Tribunalul reţine că oportunitatea punerii în libertate a inculpatului B.O.M. prin înlocuirea măsurii preventive, urmează a fi evaluată prin raportarea la stadiul actual al procedurii, probaţiunea nefiind în acest moment finalizată, durata arestării preventive a inculpatului nu este disproporţionată în raport de importanţa şi complexitatea cauzei, precum şi de gravitatea faptelor imputate.

Vinovăţia sau nevinovăţia inculpatului este un aspect ce va fi analizat detaliat pe fondul cauzei, însă la acest moment procesual, analiza datelor existente în dosarul cauzei arată că inculpatul a participat la comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina sa şi totodată reflectă un grad de pericol social sporit pentru ordinea publică.

Concretizând, Tribunalul apreciază că măsura arestării preventive a inculpatului B.O.M. a fost luată cu respectarea dispoziţiilor legale iar temeiurile care au stat la baza acestei măsuri nu s-au schimbat, ci se menţin în continuare.

 În motivarea propunerii de prelungire a arestării preventive, se arată că inculpatul B.O.M. este cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, prev. şi ped. de art. 254 alin. 1 C.pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. şi introducere de bunuri şi obiecte interzise în penitenciar, prev. şi ped. de art. 742 alin. 1, 2 din Legea nr. 275/2006, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen.; inculpatul G.G.este cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, prev. şi ped. de art. 254 alin. 1 C.pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. şi de complicitate la introducere de bunuri şi obiecte interzise în penitenciar, prev. şi ped. de art. 26 C.pen. raportat la art. 742 alin. 1, 2 din Legea nr. 275/2006, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen.; inculpatul G.H. este cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de instigare la dare de mită, prev. şi ped. de art. 25 C.pen. raportat la art. 255 alin. 1 C.pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., de complicitate la luare de mită, prev. şi ped. de art. 26 C.pen. raportat la art. 254 alin. 1 C.pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. şi de instigare la introducerea de bunuri şi obiecte interzise în penitenciar, prev. şi ped. de art. 25 C.pen. raportat la art. 742 alin. 1, 2 din Legea nr. 275/2006, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen.; inculpatul  D.E.M.  este cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de instigare la dare de mită, prev. şi ped. de art. 25 C.pen. raportat la art. 255 alin. 1 C.pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., de complicitate la luare de mită, prev. şi ped. de art. 26 C.pen. raportat la art. 254 alin. 1 C.pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. şi de instigare la introducerea de bunuri şi obiecte interzise în penitenciar, prev. şi ped. de art. 25 C.pen. raportat la art. 742 alin. 1, 2 din Legea nr. 275/2006, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen.; inculpata D.O.M.  este cercetată pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la dare de mită, prev. şi ped. de art. 26 C.pen. raportat la art. 255 alin. 1 C.pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.,  de complicitate la luare de mită, prev. şi ped. de art. 26 C.pen. raportat la art. 254 alin. 1 C.pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., complicitate la introducere de bunuri şi obiecte interzise în penitenciar, prev. şi ped. de art. 26 C.pen. raportat la art. 742 alin. 1, 2 din Legea nr. 275/2006 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., totul cu aplicarea art. 33  lit. a) C.penală; în cauză impunându-se prelungirea arestării preventive a acestora, întrucât:

Având în vedere cantitatea însemnată de telefoane mobile şi cartele SIM identificate în P.B., s-au solicitat relaţii utile cauzei de la operatorii de telefonie mobilă.

S-a demarat activitatea de desigilare şi inventariere a mijloacelor materiale de probă ridicate cu prilejul percheziţiilor din data de 20.09.2013, realizându-se un volum semnificativ de acte de urmărire penală.

In prezent, se desfăşoară de către procuror şi organele de poliţie judiciară din cadrul D.G.A. – S.J.A. Bacău, sub directa îndrumare a procurorului, activităţi specifice de identificare şi audiere a tuturor persoanelor cu privire la care există date că, la rândul lor, au fost implicate în activitatea infracţională.

Această activitate vizează inclusiv identificarea persoanelor care au efectuat tranzacţii băneşti pe numele inculpatei D.O.M.,  identificate în formularele găsite cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la locuinţa acesteia.

Se continuă efectuarea proceselor-verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor telefonice, având în vedere volumul însemnat al materialului informativ furnizat de acestea.

De asemenea, se continuă efectuarea de desigilări, de inventariere a mijloacelor materiale de probă ridicate cu ocazia percheziţiilor, extragerea datelor necesare cauzei în vederea efectuării de identificări şi audieri ulterioare.

De asemenea, se aşteaptă răspunsurile de la instituţiile emitente, cu referire la mijloacele materiale de probă (telefoane mobile, accesorii, cartele SIM şi înscrisuri) ridicate din posesia inculpaţilor şi cu privire la celelalte aspecte pertinente cauzei.

Din actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Inculpaţii B.O.M., G.G., D.E.M., G.H. şi D.O.M. au fost arestaţi preventiv la data de 21.09.2013 în baza mandatelor de arestare preventivă nr.81, 82, 83, 84, 85 din 21.09.2013 emise de Tribunalul Bacău.

În fapt, se reţine că la data de 06.08.2013, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul că inculpatul G.G., în calitate de agent şef principal de penitenciar în cadrul P.B., în schimbul primirii unor sume de bani, introduce în interiorul unităţii de detenţie anterior menţionate telefoane mobile pe care le înmânează deţinuţilor, fie direct, fie prin intermediul altor deţinuţi consideraţi de încredere, printre care inculpatul D.E.M.  şi inculpatul G.H.. 

In baza investigaţiilor efectuate, s-a stabilit că inculpaţii deţinuţi D.E.M. şi G.H. au fost cazaţi iniţial în camera 7 a secţiei E1 din P.M.T. Bacău, împreună cu alţi 21 de deţinuţi, printre care şi cu învinuitul B.A.V., şi că în această încăpere se aflau un număr de două telefoane mobile, în care se utilizau cartelele cu nr. de telefon xxxxxxxx şi, respectiv yyyyyyyy, utilizate atât de către inculpaţii D.E.M. şi G.H., cât şi de către ceilalţi deţinuţi, ce au fost introduse în P.B. cu sprijinul inculpatului G.G., care a primit în schimb, de la soţiile acestora, câte 400 de lei.

In urma actelor premergătoare efectuate în cauză au fost confirmate pe deplin aspectele semnalate şi mai mult decât atât a rezultat implicarea în cauză şi a unui alt angajat din cadrul P.B., respectiv preotul capelan, identificat în persoana inculpatului B.O.M..

Din materialul probator administrat în cauză a rezultat că începând cu luna august 2013, în baza unei înţelegeri prealabile, inculpaţii G.H. şi D.E.M. au pus bazele unei afaceri profitabile pentru ei şi familiile lor, organizând activitatea de procurare a telefoanelor mobile, componente, subansamble, accesorii, cartele SIM, atât pentru sine, cât şi pentru alţi deţinuţi, speculând pe de o parte lipsa de vigilenţă şi integritate a unora dintre funcţionarii publici cu statut special din sistemul A.P. locale, iar pe de altă parte, nevoia persoanelor cazate în spaţiul de detenţie de a comunica facil cu familiile şi nu numai, pentru care erau dispuşi să plătească sume de bani ce asigurau atât mituirea angajaţilor, cât şi un profit pentru ei şi familiile lor.

Concret, din probele administrate a rezultat că inculpatul G.H. avea legături apropiate atât cu inculpatul G.G. cât şi cu inculpatul B.O.M., „cumpărate” cu sume de bani. De asemenea, acesta s-a bazat pe relaţia cu învinuitul V.F., cumnatul său, fratele soţiei sale, învinuita G.C., care realiza „cumpărarea” efectivă a angajaţilor din cadrul P.B., în cadrul tranzacţiei finale de livrare a bunurilor şi obiectelor interzise odată cu sumele de bani date acestora spre a fi introduse în interiorul spaţiului de detenţie.

De cealaltă parte inculpatul D.E.M. , colecta comenzile de telefoane mobile de la ceilalţi deţinuţi şi prin intermediul soţiei sale, inculpata D.O.M., asigura procurarea acestora şi plata contravalorii lor, a mitei şi a profitului personal prin efectuarea de tranzacţii băneşti de la rudele deţinuţilor solicitanţi sau acorda ajutor prin preluarea telefoanelor procurate direct de soţiile unor deţinuţi către învinuitul V.F. şi ulterior către învinuita A.C.V., pe traseul cu destinaţia finală Penitenciar.

Practic, aceasta reprezenta una dintre verigile de legătură în asigurarea introducerii telefoanelor, cartelelor şi accesoriilor necesare funcţionării şi utilizării efective a acestora în P.B.

Iniţial legătura directă cu funcţionarii publici cu statut special din cadrul administraţiei penitenciarului local a fost asigurată de învinuitul V.F. în tot cursul lunii august, ulterior activitatea acestuia fiind întreruptă motivat de faptul că a obţinut oferta unui loc de muncă în străinătate şi a părăsit teritoriul ţării, datele existente în cauză certificând că la momentul actual se află în Marea Britanie.

Acesta, la cererea inculpatului G.H. în cursul lunii august s-a întâlnit în mod repetat, cu inculpata D.O.M. de la care a preluat pachete cu telefoane mobile, cartele şi accesorii, precum şi sume de bani, pe care le-a remis inculpatului G.G., la mare parte dintre aceste tranzacţii fiind însoţit de prietena sa învinuita A.C.V. care astfel a luat cunoştinţă de întreagă activitate infracţională, precum şi de destinaţia efectivă a bunurilor.

Datele cauzei oferă indicii certe că la data de 9.08.2013, la cererea inculpatului G.H., aflat în colaborare cu inculpatul D.E.M., inculpata D.O.M. s-a întâlnit cu un anume L., identificat din cercetări în persoana învinuitului M. L., cunoscut ca furnizor (al mai multor deţinuţi) de telefoane mobile, componente şi accesorii, de la care a luat mai multe încărcătoare, în schimbul sumei de 180 lei, pe care ulterior le-a înmânat inculpatului G.G..

De asemenea, din datele cauzei rezultă că în aceeaşi perioadă, pe aceeaşi filieră, au fost introduse în P.B. şi alte telefoane mobile care în cele din urmă au ajuns la deţinuţii C.C. zis D., S.M.T., B.A.V. şi B.M.F..

Probaţional s-a reliefat că introducerea telefoanelor în penitenciar se realiza alternativ, când de către inculpatul B.O.M., când de către inculpatul G.G..

Astfel, după ce la data de 29.08.2013, învinuitul V.F. a livrat bunuri interzise şi suma de 800 lei inculpatului B.O.M. care ulterior le-a introdus în P.B., la data de 31.08.2013, la solicitarea inculpatului G.H., de procurare în regim de urgenţă a unui alt telefon, învinuitul V.F. a apelat la sprijinul inculpatului G.G., care şi-a manifestat disponibilitatea de a se duce şi a se întâlni el personal cu vreun furnizor de telefoane indicat de inculpatul G.H., întrucât la momentul respectiv el nu dispunea de astfel de stocuri de telefoane.

Relevante în acest sens sunt convorbirile telefonice purtate de învinuitul V.F. cu inculpatul G.H. (utilizator al postului telefonic zzzzzzzz – notat în dialog D.), pe de o parte, precum şi cu inculpatul G.G.(notat în dialog G.), pe de altă parte, din care se redă sintetic:

F.:Zi-i repede că se închide telefonul, unde mă duc?

D.:La turn, (n.n. se referă la locuinţa inculpatului B.O.M. care se află în apropierea turnului de televiziune de la S., jud. Bacău)  da ai 100 de euro, nu?

F.:Da.

D.:Ei mai pune 3 jumate lângă suta de euro.

F.:Cum?

D.:Mai pune 3 milioane jumate lângă suta de euro.

F.:Aha.

D.:Şi-i dai acolo, şi roagă-l frumos sticluţele şi cu firul ăla, cablul ăla îmi trebuie neapărat.

F.:Da, da, da.

D.:Mâine poate...neapărat mâine.

F.:Aha.

D.:Sticluţele şi cu firul, restul sunt toate, ai înţeles la turn, da?  , discuţie care a avut loc în ziua de 29.08.2013, la ora 09:11:56.

F.:Da!

D.:Ce faci mă ?

F.:Uite ce să fac, am venit până la G.

D.:Bă!

F.:A?

D.:Sună oleacă la, da acuma dacă suni că pe urmă e prea târziu, la PECO (n.n. se referă la celălalt angajat al P.B., respectiv la inculpatul G.G., aşa cum rezultă din convirbirea telefonică purtată ulterior la câteva minute cu acesta).

F.:Da.

D.:Zii că l-am rugat eu din suflet.

F.:Da.

D.:Să-mi aducă ceva de la el, dacă are, ceva simplu, asta, şi mă, stau eu de vorbă cu el, da neapărat, da?

F.:Hai că sun.

D.:N-am nimica, zii că-l rog din suflet.

F.:Bun, bun, bun, pa!

 discuţie care a avut loc în ziua de 31.08.2013, la ora 17:46:09 şi în continuare în ziua de 31.08.2013, la ora 17:56:22, din care redăm sintetic:

G.:Bă prietene!

F.:Bună ziua domnu’! Ce faceţi? Am avut ieri nişte probleme cu telefonul, nu s-o auzit.

G.:Ce faci mă prietenaş ?

F.:Da ce să fac, mă pregatesc de plecare.

G.:Aha.

F.:O rugăminte mare la dumneavoastră din partea...

G.:Da, ia...

F.:Dacă aveţi ceva simplu să-i duceţi dumneavoastră, şi rezolvă el. 

G.:Eu am să încerc acuma recent repede.

F.:Că nu mai are nimic şi nici n-are de...

G.:Ştiu da’, cu treaba aia l-am rezolvat.

F.:A, dumneavoastră ştiţi, nu mai...

G.:Da mai vroia o bucată.

F.:Aha, păi na de asta o zis dacă aveţi dumneavoastră.

G.:Păi dacă  vii, poftim, pe luni, mâine.

F.:Da na eu îi spun.

G.:Deci duminică şi luni ne putem întâlni, una din astea două zile. 

F.:Aha, da nu, nu să mai vin eu.

G.:A, da unde?

F.:Nu, dacă aveţi dumneavoastră ceva.

G.:A, n-am mă nimica eu, na.

F.:Nu, nu, nu păi tocmai, nu să mai vin eu, de asta zic. 

G.:A, n-am, n-am.

F.:Dacă a-ţi avea dumneavoastră ceva simplu.

G.:N-am, nu am, nu am, asta era, nu am. 

F.:A.

G.:Dacă aveam...

F.:Bun, bun, atuncea.

G.:Deci nu am.

F.:Da, da, da, îi transmit eu nu-i problemă.

G.:Cum?

F.:Îi zic, îi transmit eu nu-i problemă.

G.:Bine, bine, dacă el zice să mă duc prin altă parte pe undeva, …, mă întâlnesc cu omu’.

F.:Aha, n-are nic’, văd eu ce zice, ne auzim dacă e.

G.:Bine, eu, bine...

F.:Sănătate!

G.:Pa, pa!

Concomitent cu plecarea învinuitului V.F. din ţară, rolul acestuia a fost substituit pentru o scurtă perioadă de timp de către învinuita G.C., soţia inculpatului G.H.. Astfel, la data de 1.09.2013, la cererea unui anume D., identificat din cercetări în persoana învinuitului C. D. T., prieten de-al inculpatului G.H., învinuitul V.F. a preluat de la acesta două telefoane şi 400 lei, pe care le-a remis, prin intermediul învinuitei G.C. inculpatului B.O.M., iar acesta le-a introdus în P.B., la dispoziţia inculpatului G.H.

Ulterior, locul învinuitei G.C., în circuitul telefoanelor din exterior către interiorul P.B., pe ultima verigă, a fost luat de învinuita A.C.V., aflată în conexiune doar cu inculpatul B.O.M., urmare a mutării temporare a inculpatului G.G., de pe secţia de detenţie şi ulterior a faptului că acesta a beneficiat de concediu.

In cursul lunii septembrie, la datele de 7, 10, 12, 16 şi 19 septembrie 2013, învinuita A.C.V. la cererea inculpatului G.H., a preluat bunuri şi bani, de la diferite legături infracţionale ale inculpaţilor şi/sau învinuiţilor deţinuţi, şi le-a transferat în posesie inculpatului B.O.M.,  livrându-le la domiciliul acestuia.

In zilele ce au urmat livrărilor, inculpatul B.O.M. speculând lipsa de vigilenţă a angajaţilor de la punctul de control, justificată prin statutul său de preot, le-a introdus în spaţiul de detenţie şi le-a livrat inculpatului G.H., care la rândul său, cu sprijinul inculpatului D.E.M., le distribuia pe piaţa din penitenciar, obţinând sume de bani din care cel puţin inculpatul D.E.M. îşi întreţinea familia.

Astfel:

In cursul zilei de 7.09.2013, la iniţiativa şi sub directa coordonare a inculpatului G.H., învinuita A.C.V. s-a întâlnit cu inculpata D.O.M., care la rândul său acţiona la iniţiativa şi sub directa coordonare a inculpatului D.E.M. , în apropierea magazinului L. din mun. Bacău şi a preluat de la aceasta suma de 400 lei, un telefon, un încărcător şi o baterie HTC.

Ulterior în cursul aceleiaşi zile, tot la cererea inculpatului G.H., învinuita A.C.V. s-a întâlnit cu un tânăr (identificat din cercetări ulterior luării măsurii arestării preventive în cauză ca fiind învinuitul P.C.A., despre care s-a stabilit că este o legătură infracţională pe linia introducerii de bunuri interzise în penitenciar al unui alt deţinut cunoscut după apelativul A., identificat din cercetări ca fiind învinuitul B.A. şi împreună cu acesta au plecat la locuinţa inculpatului B.O.M.

In timpul deplasării efectuate cu autoturismul utilizat de învinuitul P.C.A., învinuita A.C.V. a preluat de la acesta un telefon mobil marca S., nou, în cutie şi suma de 250 lei.

Toate aceste bunuri împreună cu suma de 600 lei au fost predate de către învinuita A.C.V. inculpatului B.O.M. cu excepţia telefonului primit de la inculpata D.O.M. pe care la indicaţiile inculpatului G.H., aceasta l-a înlocuit cu un telefon S. cu displayul spart, pe care îl avea lăsat spre păstrare de învinuitul V.F., care îl preluase de la inculpatul G.G.

Concomitent, învinuitul P.C.A. a remis preotului  mai multe bidoane cu vin, comandate de învinuitul B.A., deţinut în penitenciar, bunuri cu privire la care există date şi indicii temeinice că au fost introduse în spaţiul de detenţie.

Este de menţionat că telefonul mobil predat de inculpata D.O.M. la data de 7.09.2013, învinuitei A.C.V. a fost identificat în locuinţa acesteia cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la data de 20.09.2013.

In cursul zilei de 10.09.2013, la cererea inculpatului G.H., în timp ce se afla la serviciu în incinta A.M. Bacău, învinuita A.C.V. a fost vizitată de învinuita B.A., care i-a predat într-o ţiplă nişte copii după certificate de naştere, suma de 50 de lei în bancnote de 10 lei şi două încărcătoare de telefoane mobile.

 După ce a primit aceste bunuri, inculpatul G.H. i-a cerut să completeze suma cu încă 400 lei şi să livreze coletul primit şi banii inculpatului B.O.M., ceea ce s-a şi întâmplat.

Se reţine că cu acest prilej, inculpatul B.O.M. a introdus în P.B., a doua zi, un telefon mobil ce a fost vândut de către inculpatul G.H. deţinutului P.I. în condiţiile în care a doua zi prietena acestuia din urmă P.S.R. a virat pe numele învinuitei A.C.V. suma de 700 lei.

In seara zilei de 12.09.2013, tot la cererea inculpatului G.H., învinuita A.C.V. a preluat de la învinuita B.A., două telefoane mobile achiziţionate de aceasta la H.R. Bacău şi suma de 300 lei, pe care ulterior, conform indicaţiilor primite le-a legat cu scotch, a plusat cu încă 200 lei şi le-a remis inculpatului B.O.M.

Cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la data de 20.09.2013 la locuinţa învinuitei B.A. a fost identificat bonul fiscal ce atestă achiziţionarea celor două telefoane mobile, document care împreună cu procesele verbale de redare în formă scrisă a supravegherii activităţii infracţionale, a convorbirilor telefonice purtate de inculpaţi şi învinuiţi, cu declaraţiile învinuitelor B. şi A. fac dovada incontestabilă a activităţii infracţionale desfăşurate de învinuiţii şi inculpaţii din prezenta cauză şi a responsabilităţii lor penale pentru faptele ce li s-au reţinut în sarcină.

In ziua de 16.09.2013, după acelaşi tipar, învinuita A.C.V. a preluat de la învinuita B.A. o cartelă  pe care a livrat-o inculpatului B.O.M. şi acesta în schimb i-a dat un telefon I., alb, defect aparţinând învinuitului B.A.V., scos din spaţiul de detenţie în scopul de a fi reparat.

Ulterior, învinuita A.C.V. a remis la rândul său acest telefon martorului T.I., cunoscut după apelativul „M.”.

In efectuarea tuturor acestor demersuri, învinuita A.C.V. a fost coordonată de către inculpatul G.H., în timp ce învinuita B.A. a fost coordonată de soţul său, învinuitul B.A.V.

Este de menţionat că I. a fost identificat şi ridicat de către organele de cercetare penală de la martorul T.V.Ş., fratele lui T.I., la care ajunsese în vederea reparării,  care l-a predat de bună voie cu ocazia audierii din data de 20.09.2013.

In cursul zilei de 19.09.2013, învinuita A.C.V. s-a întâlnit cu martorul G.A. de la care a primit suma de 150 lei, după care s-a întâlnit cu învinuitul M. L., de la care a primit două telefoane marca N., pentru care a plătit în schimb suma de 560 lei.

In continuare, învinuita s-a întâlnit cu învinuitul P.C.A., de la care a preluat un telefon cu displayul spart, un încărcător şi suma de 400 lei.

Toate aceste bunuri şi sume de bani la care a adăugat suma de 400 lei, au fost înmânate inculpatului B.O.M., întreaga operaţiune descrisă anterior fiind realizată sub directa coordonare telefonică a inculpatului G.H..

Având în vedere existenţa datelor şi indiciilor temeinice că în dimineaţa următoare, inculpatul B.O.M. urma să introducă bunurile primite în P.B., la data de 20.09.2013, în jurul orelor 8:30, a fost organizată acţiunea de prindere în flagrant a acestuia, ocazie cu care asupra sa, ascunse în ciorapul de la piciorul stg., au fost identificate cele două telefoane mobile marca N., precum şi suma de 750 lei, despre care inculpatul a declarat că o primise de la învinuita A.C.V., odată cu telefoanele.

Ulterior, cu ocazia percheziţionării autoturismului utilizat de inculpatul B.O.M. au mai fost identificate în maşină, încă două telefoane mobile, printre care şi telefonul cu displayul spart, precum şi mai multe accesorii.

Cu ocazia percheziţiilor efectuate în spaţiile de detenţie, au fost identificate cinci telefoane mobile cu privire la care există date şi indicii certe şi temeinice că au fost introduse pe aceeaşi filieră.

Este de menţionat că în perioada 05.08 – 20.09.2013, cu ocazia percheziţiilor efectuate potrivit Regulamentului de ordine interioară au fost descoperite 24 de telefoane mobile şi 15 cartele SIM, obiecte interzice care intră sub incidenţa art. 742 din legea nr. 275/2006, situaţie care vine să întregească pe deplin realitatea constatată cu ocazia acţiuni flagrante.

Concomitent cu acţiunea flagrantă au fost efectuate percheziţii şi la locuinţele inculpatei D.O.M. şi învinuitelor B.A. şi A.C.V., ocazie cu care au fost identificate telefoane mobile, accesorii, cartele SIM,  documente ce atestă achiziţii de telefoane mobile, sume de bani însemnate, precum şi documente ce atestă diferite transferuri băneşti de la rudele altor deţinuţi din P.B..

Din conţinutul dosarului de urmărire penală şi din motivarea propunerii privind prelungirea arestării preventive rezultă că cercetările se află în curs de desfăşurare, în cauză impunându-se completarea probatoriului în scopul aflării adevărului şi a justei soluţionări a cauzei.

Ca temei legal pentru arestarea preventivă a inculpaţilor B.O.M., G.G.A, G.H., D.E.M. şi D.O.M., au fost reţinute dispoziţiile art. 148 lit.c, f din Codul de procedură penală, art.148 lit.b şi f Cod procedură penală, art.148 lit.b,c şi f Cod procedură penală, art.148 lit.c şi f Cod procedură penală, temeiuri care continuă să-şi găsească existenţa şi în prezent având în vedere natura, conţinutul şi modalitatea de comitere a faptelor ce rezultă din probele administrate.

Din probele administrate în cauză rezultă în mod neechivoc frecvenţa uimitoare cu care inculpaţii realizau activităţi de introducere în mod ilicit în Penitenciar a bunurilor şi obiectelor interzise în posesia persoanelor private de libertate în scopul utilizării de către acestea.

Mai mult inculpatul B.O.M. a ignorat total atât regulile de etică şi morală ce decurg din însăşi profesia acestuia de preot, îndrituit să asigure reeducarea deţinuţilor în spaţiul de detenţie, cât şi a statutului special al funcţionarilor publici din sistemul A.P. ce îi este aplicabil pe deplin în condiţiile în care această instituţie face parte din instituţiile publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională ale statului, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. 1 din Legea nr. 293/2004 republicată, privind statutul funcţionarilor publici cu statut special din A.N.P.

De asemenea pentru inculpatul G.G. modalităţile efective de influenţare se deduc din funcţia deţinută, existenţa datelor că acesta acţiona în conlucrare sau cel puţin în paralel cu alţi agenţi supraveghetori şi că prin prisma calităţii pe care o are ar putea să influenţeze negativ regimul de detenţie al deţinuţilor care se situează pe poziţia de utilizatori a telefoanelor ce au fost introduse cu aportul său.

Referitor la inculpaţii G.H. şi D.E.M., aceştia erau cei care stabileau sumele de bani ce trebuiau date cu titlu de mită angajaţilor penitenciarului cooptând în acest sens persoane aflate în stare de libertate, atât direct, cât şi indirect, prin determinarea celorlalţi deţinuţi să solicite a se efectua plăţi cu titlu de mită, în vederea introduceri bunurilor interzise în penitenciar de către rudele acestora aflate în stare de libertate.

Aceste sume, colectate de alte legături infracţionale, ajungeau în cele din urmă la V.F. şi mai apoi la A.C.V., persoane care le dădeau în numele şi în interesul altor persoane angajatului din cadrul P.B., pentru ca în schimbul lor acesta  să-şi încalce atribuţiile de serviciu şi să le introducă în penitenciar.

Probele administrate în cauză demonstrează dincolo de orice îndoială faptul că la data de 19.09.2013, inculpatul G.H. organiza deja o nouă introduce de bunuri interzise în penitenciar, dispunând stabilirea unor noi întâlniri ale  lui A.C.V. în cursul zilei de 20.09.2013 cu alte persoane de la care să preia astfel de bunuri.

Pe de altă parte, există date că inculpaţii încearcă să zădărnicească aflarea adevărului, detenţia în penitenciar împreună cu persoanele care ar putea să dea declaraţii relevante cauzei fiind un motiv suficient în acest sens.

În ceea ce o priveşte pe inculpata D.O.M., din probele administrate în cauză rezultă în mod neechivoc că din tranzacţiile cu telefoane mobile realizate de inculpatul D.E.M. în P.B. profita în mod direct şi nemijlocit inculpata, având asigurat astfel traiul zilnic, precum şi nenumăratele tranzacţii financiare într-un interval relativ scurt de doar două luni de zile - perioada în care s-a realizat monitorizarea acesteia – coroborate cu numărul mare de telefoane mobile şi accesorii identificate cu ocazia percheziţiei efectuate la locuinţa acesteia, este certă predispoziţia acesteia în comiterea de fapte antisociale  la orice moment din dispoziţia soţului său, inculpatului D.E.M. dar şi a inculpatului G.H.

Potrivit art. 5 din CEDO şi art. 23 din Constituţia României, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a împiedica să se săvârşească o nouă infracţiune, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor şi desfăşurarea în bune condiţii a procesului penal.

În cauza de faţă infracţiunile care fac obiectul cercetărilor sunt deosebit de grave, prin modalitatea de săvârşire, astfel că pericolul social ridicat al acestor fapte ar avea şi un pericol concret pentru ordinea publică dacă cei cinci inculpaţi ar fi puşi în libertate.

În ceea ce priveşte pericolul concret pentru ordinea publică, prin lăsarea în libertate a inculpaţilor, aceasta rezultă aşa cum de altfel s-a reţinut şi cu ocazia arestării preventive din natura şi gravitatea deosebită a faptelor pentru care au fost arestaţi, perioada în care se reţine că s-a desfăşurat activitatea infracţională, amploarea fenomenului infracţional, modul în care se reţine organizarea şi premeditarea faptelor deduse judecăţii, precum şi activitatea infracţională în legătură cu care se prezumă că au fost implicaţi – desfăşurarea pe o perioadă îndelungată de timp, relaţiile şi conexiunile cu alte persoane – aspecte ce reclamă necesitatea unei reacţii ferme şi eficiente a autorităţilor judiciare în privinţa persoanelor cercetate pentru fapte de natură celor în discuţie, în scopul stopării ori eliminării fenomenului infracţional.

Existenţa pericolului concret pentru ordinea publică, la care se referă textul art.148 lit.f din Codul de procedură penală, trebuie examinat şi stabilit diferenţiat de la caz la caz, în raport de particularităţile specifice ale fiecărei cauze în parte.

De subliniat este faptul că pericolul social pentru ordinea publică nu este relevat numai de potenţialul violent al unor subiecţi infracţionali, ci între altele, de orice manifestare aptă a vătăma climatul social firesc, optim pentru funcţionarea normală a instituţiilor.

Aşadar, faţă de modalitatea în care se presupune că s-au comis faptele, natura relaţiilor sociale impun concluzia că lăsarea în libertate a inculpaţilor, generează o stare de insecuritate socială  prezentând un pericol concret pentru ordinea publică, probele de la dosar constituind probe certe în acest sens. Măsurile luate împotriva persoanelor care sunt acuzate şi faţă de care există indicii rezonabile că au comis infracţiuni de corupţie, trebuie să reflecte nu doar din punct de vedere penal măsura/sancţiunea, dar trebuie să reflecte şi mesajul social transmis prin intermediul sistemului judiciar.

De asemenea, statutul inculpaţilor B.O.M. şi G.G. nu poate constitui un criteriu în baza căruia să se aprecieze că aceştia nu prezintă pericol pentru ordinea publică, deoarece în cauza de faţă nu se evaluează calităţile profesionale ale acestora, ci conduita lor ce prezintă toate indiciile temeinice ale încălcării atribuţiilor de serviciu şi, nu în ultimul rând, a ignorării totale a deontologiei profesionale şi chiar morale.

Cu referire la ceilalţi inculpaţi trebuie avute în vedere antecedentele penale, recrudescenţa infracţională de care au dat dovadă, modul de concepere şi de organizare care au dovedit abilitate şi o perseverenţă infracţională deosebită.

Este adevărat că inculpaţii B.O.M. şi D.O.M. au înţeles să îşi modifice poziţia procesuală şi au fost de acord să dea declaraţie la urmărirea penală, însă recunoaşterile acestora sunt oarecum nuanţate şi parţiale şi nu sunt de natură să constituie la momentul actual un criteriu pentru aprecierea conduitei lor.

Rezonanţa socială a faptelor reprezintă de asemenea, unul din criteriile de apreciere a pericolului social concret şi acesta este evident în cazul de faţă.

În ceea ce priveşte existenţa interesului ca cercetarea judecătorească să fie continuată cu inculpaţii în stare de arest şi necesitatea respectării dreptului de libertate a acestora, este adevărat că detenţia preventivă trebuie să aibă un caracter excepţional, starea de libertate fiind starea normală – şi ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile – independent de faptul că ea se va computa sau  nu din pedeapsă, însă în jurisprudenţa constată a CEDO aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenţii provizorii se face luându-se în considerare circumstanţele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură „există indicii precise cu privire la un interes public real, care fără a fi aduse atingere prezumţiei de nevinovăţie, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate”. Prin urmare instanţa este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privativă de libertate prevăzută de o parte şi interesul public de protecţie a cetăţenilor împotriva comiterii de infracţiuni grave dedus din modul de săvârşire al faptei şi din condiţiile acestora.

În condiţiile speţei, la acest moment interesul general prevalează în raport cu interesul celor cinci inculpaţi de a fi puşi în stare de libertate, deoarece, securitatea şi liniştea persoanelor ar fi ameninţată şi prin aceasta, în mod evident ordinea publică.

Cauza de faţă fiind o cauză complexă cu un număr important de persoane implicate cărora li se impune a li se stabili calitatea procesuală şi eventualele răspunderi ale fiecăruia, necesită administrarea unui probatoriu amplu, urmărirea penală nefiind finalizată şi datorită unor motive neimputabile organelor de anchetă,  având în vedere cantitatea însemnată de telefoane mobile şi cartele SIM identificate în P.B. pentru care s-au solicitat relaţii utile cauzei de la operatorii de telefonie mobilă.

S-a demarat activitatea de desigilare şi inventariere a mijloacelor materiale de probă ridicate cu prilejul percheziţiilor din data de 20.09.2013, realizându-se un volum semnificativ de acte de urmărire penală.

In prezent, se desfăşoară de către procuror şi organele de poliţie judiciară din cadrul D.G.A. – S.J.A. Bacău, sub directa îndrumare a procurorului, activităţi specifice de identificare şi audiere a tuturor persoanelor cu privire la care există date că, la rândul lor, au fost implicate în activitatea infracţională.

Această activitate vizează inclusiv identificarea persoanelor care au efectuat tranzacţii băneşti pe numele inculpatei D.O.M.,  identificate în formularele găsite cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la locuinţa acesteia.

Se continuă efectuarea proceselor-verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor telefonice, având în vedere volumul însemnat al materialului informativ furnizat de acestea.

De asemenea, se continuă efectuarea de desigilări, de inventariere a mijloacelor materiale de probă ridicate cu ocazia percheziţiilor, extragerea datelor necesare cauzei în vederea efectuării de identificări şi audieri ulterioare.

De asemenea, se aşteaptă răspunsurile de la instituţiile emitente, cu referire la mijloacele materiale de probă (telefoane mobile, accesorii, cartele SIM şi înscrisuri) ridicate din posesia inculpaţilor şi cu privire la celelalte aspecte pertinente cauzei.

Mai mult din probele administrate până în prezent,  rezultă indicii temeinice cu privire la săvârşirea de către inculpaţii B.O.M., G.G., D.E.M., G.H. şi D.O.M. a infracţiunilor pentru care sunt cercetaţi şi pentru care legea prevede sancţiunea închisorii mai mare de 4 ani.

În ceea ce priveşte lipsa antecedentelor penale, încadrarea juridică, stabilirea vinovăţiei, gradul de participare la comiterea faptelor, faptul că au copii minori în întreţinere, reprezintă aspecte ce vizează în exclusivitate soluţionarea fondului cauzei şi individualizarea sancţiunilor penale asupra cărora instanţa se poate pronunţa numai după finalizarea cercetării judecătoreşti.

In cauza de faţă având în vedere complexitatea cauzei, probatoriul administrat, faptul că urmărirea penală nu a fost finalizată, se constată că perioada de aproximativ 1 lună de când inculpaţii sunt arestaţi preventiv se circumscrie unui termen rezonabil în raport de natura infracţiunii astfel cum această noţiune este nuanţată de către practica CEDO.

Aprecierea „limitelor rezonabile” ale unei detenţii provizorii se face luându-se în considerare circumstanţele concrete ale fiecărui caz, pentru a se vedea în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumţiei de nevinovăţie, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate, or, în speţă, faptele inculpaţilor care aduc atingere bunei desfăşurări a ordinii sociale şi siguranţei raporturilor juridice reclamă menţinerea stării de arest preventiv a acestora.

Toate aceste aspecte coroborate conduc la concluzia că se impune în continuare privarea de libertate a celor cinci inculpaţi pentru a se asigura protecţia celorlalţi cetăţeni în contextul în care infracţiunile pentru care sunt cercetaţi sunt apreciate ca având un grad sporit de pericol public.

Faţă de considerentele mai sus expuse, urmează ca în baza art. 155 C.pr.penală raportat la art.159 Cod procedură penală, să se admită propunerea PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BACĂU de prelungire a măsurii  arestării preventive a inculpaţilor B.O.M., G.G., D.E.M. şi G.H. şi în consecinţă:

Se va dispune prelungirea arestării preventive a inculpaţilor B.O.M., G.G., D.E.M. şi G.H., pentru o perioadă de câte 30 de zile, fiecare, începând cu data de 20.10.2013 şi până la data de 18.11.2013 inclusiv.

Se va constata  că inculpaţii au  fost asistaţi de apărători aleşi.

 In baza art.192 alin.3 Cod pr.penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

Domenii speta

Spete similare