Arest preventiv

Prin  încheierea penală din  22. 10 2013  a Judecătoriei Bacău pronunţată în dosar nr. 4140/180/2012  s a dispus următoarele:

În baza art.160a Cpr.pen cu referire la art.143 alin.1 C. pr.pen şi art.148 alin 1 lit a C.pr.pen. arestarea preventivă a inculpatului P. (actualmente V. ) F. - pe o durată de 25 zile, începând cu data punerii efective în executare a mandatului  de arestare preventivă .

S-a dispune emiterea de urgenţă a mandatului  de arestare preventivă.

În baza art.160a C.pr.pen cu referire la art.143 alin.1 C. pr.pen şi art.148 alin 1 lit a C.pr.pen. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului P.D.C., pe o durată de 25 zile, începând cu data punerii  efective în executare a mandatului de arestare preventivă.

S-a dispus emiterea de urgenţă a mandatului  de arestare preventivă.

În baza art. 192 alin 3 C.pr.pen cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Din analiza materialului probator, existent în cauză, citaţii emise, mandate de aducere, verificările efectuate pentru stabilirea locului unde sa le fie  comunicate actele de procedura , instanţa a considerat că există  indicii , probe si  date  că inculpaţii P. F. si P. D. , au fugit ori sau ascuns si de asemenea ca , vor încerca sa se sustragă de la judecat .

Potrivit prevederilor art. 160 a CPP ;

Arestarea preventivă a inculpatului poate fi dispusă în cursul judecăţii, prin încheiere motivată, dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 143 şi există vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 148.

Potrivit prevederilor art. 148 alin 1 lit a  CPP ;

Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 143 şi există vreunul dintre următoarele cazuri:

a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărire sau de la judecată, ori există date că va încerca să fugă sau să se sustragă în orice mod de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei;

 Potrivit prevederilor art. 150 alin 1.c.pr.pen.

Măsura arestării inculpatului poate fi luată numai după ascultarea acestuia de către procuror şi de către judecător, afară de cazul când inculpatul este dispărut, se află în străinătate ori se sustrage de la urmărire sau de la judecata ori se află în una dintre situaţiile prevăzute în art. 1491 alin. 6.

Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, detenţia este justificată doar dacă se face dovada că asupra procesului penal planează unul dintre următoarele pericole, care trebuie apreciate „in concreto” pentru fiecare caz în parte:  pericolul de săvârşire a unor noi infracţiuni ,

pericolul de distrugere a probelor,

riscul presiunii asupra martorilor,

pericolul de dispariţie a inculpatului

pericolul de a fi tulburată ordinea publică.

n acelaşi sens s-a pronunţat şi Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei  care prin Recomandarea nr. R (80) 11 care la pct. 3 prevede că detenţia provizorie nu poate fi ordonată decât dacă persoana în cauză este bănuită că a săvârşit o infracţiune şi sunt motive serioase de a se crede că există unul sau mai multe dintre următoarele pericole: pericolul de fugă, cel de obstrucţionare a cursului justiţiei, ori acela ca acuzatul să nu comită o nouă infracţiune gravă.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa a constatat că  există dovezi privind existenţa unuia dintre pericolele apreciate, atât de Curtea Europeană a Drepturilor Omului cât şi de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei, ca fiind justificative pentru luare măsurii arestului preventiv respectiv pericolul de fuga , precum si cel de obstrucţionare a cursului justiţiei . 

Un  aspect important în ceea ce priveşte luarea măsurii preventive adecvate , este acela ca , deşi ceilalţi  inculpaţi din prezenta cauza , fie s-au prezentat personal in instanţa , fie si-au angajat apărători aleşi prin care sa poată fi informaţi asupra desfăşurării procedurilor judiciare efectuate pe parcursul cercetării judecătoreşti ,(unul dintre inculpaţii care au procedat astfel  fiind  inculpatul  R.C. , actualmente acesta aflându-se in executarea unei pedepse privative de libertate in Germania ), cei doi inculpaţi , P. F. si P. D. si-au schimbat adresele la care locuiau , făra a respecta obligaţia de a instiinta  instanţa de judecata .

Mai mult,inculpatul P. F. si-a schimbat numele de familie, actualmente numindu-se V. si nu se cunoaşte domiciliul stabil ori reşedinţa acestuia , afirmându-se ca , se afla  in Olanda  in executarea unei pedepse privative de libertate, mai apoi ca, se afla in Marea Britanie, solicitându-se tot felul de verificări , proceduri si corespondente de lunga durata  cu aceste state  .

Nici unul dintre cei doi inculpaţi  nu si-a angajat apărător ales , in mod evident pentru a nu primi termen in cunoştinţa prin intermediul avocatului ales si astfel instanţa sa nu poată efectua cercetarea judecătoreasca cu celeritate  .

Nici unul dintre cei doi inculpaţi  nu s-a prezentat in instanţa , deşi au fost citaţi la adresele pe care le-au indicat , fie nu sunt găsiţi de organele de politie la aceste adrese , fie s-au mutat si nu mai locuiesc la aceste  adrese .

De asemenea , nici unul din cei doi inculpaţi nu a prezentat in scris , măcar prin corespondenta ,  vreo justificare pentru lipsa de la termenele de judecata sau cauza obiectiva care ii împiedica sa participe la desfăşurarea procedurilor judiciare in fata instanţei  .

La nici unul din nenumăratele  termene dispuse de către instanţa (peste 15  termene ) , de la înregistrarea dosarului pe rolul instanţei ,  nu s-a putut realiza procedura de citare , nici executarea mandatelor de aducere emise pe numele celor doi , astfel ca nu sau putut efectua audieri ale inculpaţilor prezenţi  ori a martorilor din lucrări , administrarea de probe in apărare pentru ceilalţi inculpaţi care s-au prezentat in instanţa ori a celorlalte mijloace de proba , înregistrări video , etc, toate demersurile fiind doar pentru efectuarea procedurii de citare a celor doi inculpaţi in condiţii de legalitate , pentru a se putea paşi la judecarea cauzei .

 Toate aceste aspecte confirma in mod evident dorinţa celor doi inculpaţi de  a se ascunde , pentru a nu putea fi traşi eventual la răspundere , fie sa obstrucţioneze cursul justiţiei , prin împiedicarea administrării probelor si a mijloacelor de proba , pentru ca ulterior indiferent de soluţia adoptata pe fondul cauzei ,  sa reclame un ,,abuz” al autoritarilor , respectiv încălcarea dreptului la apărare , la un proces echitabil sau chiar  nesoluţionarea cauzei intr-un termen rezonabil , invocând , ca nu au fost legal citaţi si nu au avut cunoştinţa de derularea procedurilor judiciare efectuate in prezenta cauza.

Este mai mult decât  evident ca , in acest mod , cei doi inculpaţi urmăresc o eventuala prescriere a răspunderii penale si in mod cert o obstrucţionare a cursului justiţiei  .

În  cauza prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău nr.8061/P/2011 din  22.03.2012 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor :

1. P.(actualmente V.) F.- pentru săvârşirea  infracţiunilor prevăzute de art.2 alin.1 pct.1 din Legea 61/1991 rep. şi art.321 alin.2 C.pen., cu aplicarea art.33 lit.a C.pen., constând în aceea că:

În noaptea de 24/25.09.2011, în jurul orelor 3,30-4,00 inculpatul P. F. împreună cu alţi 6 inculpaţi au provocat scandal în incinta Complexului Comercial C.P. din mun.Bacău, în urma căruia au fost distruse mai multe bunuri din interiorul Clubului K., a fost întrerupt programul de divertisment (discotecă), iar peste 200 clienţi au părăsit localul, indignaţi şi speriaţi de manifestarea antisocială a inculpaţilor. De asemenea, inculpatul P. F. a purtat fără drept, în împrejurările descrise mai sus, un box metalic, cu care l-a agresat pe inculpatul I.Ş.

2. P.D.C., pentru săvârşirea  infracţiunilor prevăzute de art.321 alin.2 C.pen.,  constând în aceea că:

În noaptea de 24/25.09.2011, în jurul orelor 3,30-4,00 inculpatul P. D.- C. împreună cu alţi 6 inculpaţi au provocat scandal în incinta Complexului Comercial C.P. din mun.Bacău, în urma căruia au fost distruse mai multe bunuri din interiorul Clubului K., a fost întrerupt programul de divertisment (discotecă), iar peste 200 clienţi au părăsit localul, indignaţi şi speriaţi de manifestarea antisocială a inculpaţilor.

Analizând actele din dosarul de urmărire penală, există indicii ce conduc la presupunerea rezonabilă că inculpaţii ar fi fost prezenţi la locul săvârşirii faptei reţinută în rechizitoriu şi că ar fi participat la această faptă reţinută în rechizitoriu şi în conse4cinţă, în cauză, sunt aplicabile disp.prev. de art.143 C.pr.pen.

Aplicarea unei alte măsuri preventive respectiv,  a obligării de a nu părăsi ţara sau localitatea , în raport cu infracţiunile grave săvârşite , cat si  atitudinii  adoptate de cei doi inculpaţi  in cursul cercetării judecătoreşti , este insuficientă si lipsita de efect la momentul de fata , mai ales datorita faptului ca nu se cunoaşte locul unde se afla fiecare din cei doi inculpaţi, motiv pentru care instanţa  va dispune arestarea preventivă a celor doi inculpaţi , potrivit dispoziţiilor art 160a CPP cu referire la art. 148 alin 1 lit. a CPP.

Împotriva acestei soluţii au declarat recurs , în termen legal inculpatul inculpaţii – prin apărător.

Oral , în instanţă apărătorii aleşi , critică ca netemeinică şi nelegală soluţia primei instanţe deoarece ,  nu se impunea luarea măsurii arestului preventiv, întrucât  lăsarea în libertate nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică, ; arată că din cauze obiective cei doi inculpaţi nu s-au putut prezenta în instanţă; că au o situaţie familială deosebită ce implică prezenţa acestora în străinătate. .

Analizând motivele de recurs , Tribunalul constată că recursul este  fondat .

Scopul măsurilor preventive precizat de art. 136 Cod procedură penală poate fi atins şi prin luarea unei măsuri mai puţin severă decât cea a arestării preventive şi care să constituie, în acelaşi timp, o garanţie că inculpatul nu se vor  sustrage de la judecată sau executarea pedepsei şi nici nu va  încerca să influenţeze pe ceilalţi participanţi la proces.

Deşi pericolul pentru ordinea publica nu se confunda cu pericolul social ca trăsătura esenţiala a infracţiunii, aceasta nu înseamnă ca în aprecierea pericolului pentru ordinea publica trebuie făcută abstracţie de gravitatea faptei; sub acest aspect existenta pericolului public poate rezulta, între altele si din însuşi pericolul social al infracţiunii de care este învinuit inculpatul.

În cauza Letellier contra Frantei Curtea Europeana a drepturilor omului a stabilit că „prin gravitatea lor deosebita si prin reacţia publicului la săvârşirea lor, anumite infracţiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenţie provizorie cel puţin o perioada de timp”.

De asemenea, consideră instanţa de recurs că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de textul enunţat , faţă de  rezonanta sociala a faptelor comise lăsarea in libertate nu  ar crea o stare de insecuritate atât în rândul colectivităţii locale si nu  ar crea in opinia publica sentimentul că justiţia nu reacţionează suficient de ferm împotriva unor fapte de natura celor săvârşite de recurenţii inculpaţi.

De altfel, Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului şi a Libertăţilor Fundamentale-art.5 paragraful 3 arată că: „Orice persoană arestată sau deţinută în condiţiile prevăzute de art.5 paragraful 1 lit.c, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător sau altui magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea atribuţiilor judiciare şi are dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil sau eliberat în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanţii care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere”.

Se constată că inculpaţii –recurenţi sunt trimişi în judecată în judecată pentru infracţiunea prev. de art .321 alin 1 cod penal , faptă comisă la data de 24. 09. 2011 – iar prin perioada relativ lungă de timp scursă de la data comiterii şi-a pierdut din rezonanţa socială a acestei astfel că nu se impunea arestarea preventivă a acestora.

De altfel,  prin încheierea nr. 99/06.10.2011 a Judecătoriei Bacău , rămasă definitivă prin respingerea recursului Parchetului, s-a dispus respingerea propunerii de arestare preventivă a inculpaţilor, pentru motivele arătare şi care nu vor mai reluate.

Se mai  constată că, faţă de natura faptei , prezenţa inculpaţilor -  recurenţi nici nu era obligatorie , instanţa de fond putând să judece cauza, cu respectarea  prevederilor legale de asigurare a apărării şi citarea corespunzătoare a inculpaţilor,  să treacă la administrarea de probe şi judecarea cauzei. 

Deşi instanţa de fond a dispus arestarea preventivă a celor doi inculpaţi pentru  faptul că aceştia lipsesc de la judecată , se constată că însăşi procedura de citare a acestora nu a fost corect îndeplinită, inculpaţii recurenţii fiind consemnaţi că au termen în cunoştinţă , deşi aceştia nu au fost prezenţi niciodată la instanţa de fond; nu au avut reprezentare în instanţă prin apărător angajat; iar pentru inculpatul P. F. nu s-a dispus citarea acestuia sub noul nume de V., astfel că sub aceste aspecte hotărârea este totalmente nelegală.

Pentru toate considerentele arătate , în baza art.385 ind. 15 pct. 2 lit d  cod pr-.penală, se vor admite recursurile formulate  de inculpaţii V. F. – fost P. şi P.D.C. împotriva încheierii  penale  din data de 22 .10. 2013 pronunţată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. 4140/180/ 2012, pe care o va casa  în totalitate;

Se va reţine cauza spre rejudecare şi în consecinţă se va respinge sesizarea din oficiu , privind arestarea preventivă a inculpaţilor  V. F. – fost P. şi P.D.C..

Se va constată că inculpaţii – în recurs -  au  fost reprezentaţi de apărători aleşi.

In baza art. 192 al.3 C.p.p., cheltuielile judiciare vor  rămâne in sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare