Contestatie admisa. Arestare preventiva. Timpul curs de la data prezumtivelor fapte

Arest preventiv (Contestatie admisa. Arestare preventiva. Timpul curs de la data prezumtivelor fapte).

Măsura arestării preventive se impune chiar daca inculpata nu are antecedente penale, are o vârstă înaintată si o pregătire profesională daca este necesara pentru identificarea fluxurilor financiare rezultate din documentarea altor activităţi similare, in conformitate cu disp art 306 alin 7 C pr pen şi pentru a nu da posibilitatea inculpatei să ascundă probele necesare efectuării unei investigaţii economice paralele şi proactive care sa permită atât documentarea activităţii infracţionale, cat si indisponibilizarea produsului infracţiunii în vederea confiscării speciale şi a confiscării extinse.

În vederea justei soluţionări a cauzei şi a aflării adevărului, se impune efectuarea actelor de urmărire penală indicate în propunerea Ministerului Public, timpul curs de la data prezumtivelor fapte (2011-2013) nefiind per se un element de natură să imprime organului judiciar o altă concluzie.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI, SECŢIA A II-A PENALĂ, Încheierea Nr. 769/C/DL din 20.07.2015, Dosar nr. 1135/116/2015 )

Prin încheierea de şedinţă nr.38 din 09.07.2015, pronunţată în dosarul nr.1135/116/2015, Tribunalul Călăraşi, în baza art. 227 alin. 1 NCPP, a respins propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi de luare a măsurii arestării preventive faţă de inculpata A.P.S. şi a dispus punerea în libertate a inculpatei.

În baza art. 227 alin. 2 NCPP rap. la art. 211, art. 215, art.2151 NCPP a dispus luarea măsurii controlului judiciar faţă de inculpata A.P.S., pe o durată de 60 de zile

În baza art. 215 alin. (1) NCPP, pe timpul cât se află sub control judiciar, a dispus ca inculpata A.P.S. să respecte următoarele obligaţii:

a) să se prezinte la Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi sau la IPJ Călăraşi, jud. Călăraşi, ori de câte ori este chemată;

b) să informeze de îndată Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi sau la IPJ Călăraşi, jud. Călăraşi, cu privire la schimbarea locuinţei;

c)să se prezinte la IPJ Călăraşi sau Poliţia Oraşului Lehliu-gară - Compartimentul Supravegheri Judiciare, jud. Călăraşi, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat.

În baza art. 215 alin.2 lit. a, d , f şi e din NCPP a impus inculpatei A.P.S. respectarea şi a următoarelor obligaţii, pe durata măsurii:

- să nu părăsească ţara decât cu încuviinţarea prealabilă a organului judiciar;

- să nu se apropie de numitul O.M., de martori şi să nu comunice cu aceştia direct sau indirect, pe nicio cale.

- să comunice lunar Poliţiei Oraşului L.G. - Compartimentul Supravegheri Judiciare, jud. Călăraşi, informaţii relevante despre mijloacele sale de existenţă.

- să nu exercite profesia, meseria sau să nu desfăşoare activitatea în exercitarea căreia a săvârşit fapta.

În baza art. 215 alin. 3 NCPP a atras atenţia inculpatei că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor care îi revin, măsura controlului judiciar poate fi înlocuită cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.

În baza art. 275 alin. 3 NCPP, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a dispune astfel, judecătorul a reţinut că la data de 09.07.2015, s-a înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr. 1135/116/2015, referatul nr. 471/P/2014 întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi, cu propunerea de arestare preventivă a inculpatei A.P.S., pe o perioadă de 30 de zile, începând de la data de 09.07.2015, până la data de 07.08.2015, arătându-se în motivarea acesteia că prin ordonanţa din data de 12.11.2014 s-a dispus începerea urmăririi penale pentru infracţiunea de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. 1 cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.p., constând în aceea că la data de 04.11.2014, numitul O.M. a formulat un autodenunţ prin care se aduce la cunoştinţa organelor de urmărire penală că în perioada 2011-2013 i s-au pretins şi primit în mod repetat, cu titlu de mită, sumele de 1800 euro şi 900 lei de către un funcţionar din Primăria Lehliu-Gară, pentru a-şi îndeplini atribuţiunile de serviciu, respectiv pentru eliberarea unor acte necesare pentru a reintra în posesia unei suprafeţe de teren, ce fusese concesionată în mod abuziv de Primăria Lehliu-Gară.

Prin Ordonanţa nr. 471/P/2014 din data de 27.04.2015, s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de suspecta A.P.S., pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. 1  raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 R cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.p., reţinându-se că în perioada 2011-2013, în calitate de secretare al Primăriei Oraşului Lehliu-Gară, a pretins şi primit în mod repetat de la denunţătorul O.M., suma de 1800 euro şi 900 lei, cu titlu de mită, pentru a-şi îndeplini atribuţiunile de serviciu, respectiv pentru eliberarea unor acte necesare pentru a reintra în posesia unei suprafeţe de teren, ce fusese concesionată în mod abuziv de Primăria Lehliu-Gară, unei societăţi comerciale.

Prin Ordonanţa nr. 471/P/2014 din data de 08.07.2015 s-a pus în mişcare acţiunea penală pentru fapta săvârşită de inculpată.

În fapt, s-a reţinut că din anul 2011 până în anul 2013, când denunţătorul a obţinut hotărâre judecătorească, prin care a reintrat în posesia terenului, inculpata A.P.S. i-a pretins acestuia în mod repetat sumele de 1800 euro şi 900 lei, pentru a-şi îndeplini atribuţiunile de serviciu pe care le avea în calitate de secretar al Primăriei oraşului L.G. Aceste sume i-au fost remise inculpatei, cu titlu de mită, în biroul său din sediul Primăriei oraşului L.G. şi într-o locaţie de pe raza judeţului C., la Hotelul S.M..

Astfel, deşi cunoştea că terenul pe care denunţătorul O.M. îl cumpărase în urma unei licitaţii publice, fusese concesionat în mod ilegal unei societăţi comerciale, situaţie de fapt pe care a descoperit-o conform propriei declaraţii, în urma prezentării denunţătorului la sediul Primăriei L.G., în biroul său, inculpata, deşi avizează pentru legalitate dispoziţiile primarului, hotărârile consiliului local, participă la şedinţele Consiliului Local, asigură gestionarea procesurilor administrative privind relaţia dintre Consiliul Local şi primar, precum şi între acesta şi prefect, nu depune diligenţe conform atribuţiunilor de serviciu în vederea rezilierii contractului de concesiune şi a eliberării titlului de proprietate pentru denunţător.

Mai mult, în anul 2012, inculpata i-a pretins denunţătorului să plătească la compartimentul taxe şi impozite, suma de bani, reprezentând contravaloarea impozitului pe care denunţătorul îl datora statului pe terenul de 1500 mp şi grajdul aferent, cumpărate în urma unei licitaţii  publice, din anul 1992 până la data de 17.01.2012

Sumele de bani i-au fost pretinse denunţătorului, tocmai pentru a întârzia rezilierea contractului de concesiune.

S-a mai arătat că săvârşirea infracţiunii de către inculpaţi rezultă din înscrisuri – respectiv, denunţ, declaraţii martori, acte privitoare la cumpărarea la licitaţie a terenului în litigiu, hotărâri judecătoreşti, notele de redare a convorbirilor audio-video, înregistrate în baza mandatului de supraveghere tehnică, emis de Tribunalul Călăraşi, iar din probele administrate a rezultat că inculpata se află în situaţia prevăzută de art. 223 alin. 2 din Codul de procedură penală, întrucât a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoarea de 5 ani sau mai mare.

A considerat că pe baza evaluării gravităţii faptelor, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acestora, a anturajului şi a mediului din care inculpata provine, se constată că privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică. S-a apreciat că fapta comisă de către inculpată constituie un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere că este predispusă la săvârşirea altor infracţiuni de corupţie şi va încerca să influenţeze martorii din prezenta cauză.

În prezenta cauză s-a apreciat că gravitatea deosebită a faptei reţinute în sarcina inculpatei poate fi suficientă pentru a contura aprecierea că aceasta prezintă pericol pentru ordinea publică, acest aspect reieşind chiar din probele care dovedesc săvârşirea infracţiunii, iar existenţa unor indicii grave de vinovăţie constituie, conform jurisprudenţei Curţi Europene a Drepturilor Omului, factori pertinent care legitimează o detenţie provizorie, măsura arestării preventive fiind astfel conformă cu scopul instituit de ort. 5 din Convenţie.

Caracterul excepţional al măsurii arestării preventive ce se impune a fi luată s-a apreciat că se mai justifică, potrivit referatului, si prin faptul că lăsarea în libertate ar putea încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare, creând în opinia publică un sentiment de insecuritate, credinţa că justiţia nu acţionează suficient de ferm împotriva unor manifestări infracţionale de accentuat pericol social.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi, analizând actele şi lucrările dosarului, a reţinut următoarele:

În dosarul nr.471/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi, prin ordonanţa din data de 12.11.2014 s-a dispus începerea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. 1 cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.p., constând în aceea că la data de 04.11.2014, numitul O.M. a formulat un autodenunţ prin care se aduce la cunoştinţa organelor de urmărire penală că în perioada 2011-2013 i s-au pretins şi primit în mod repetat, cu titlu de mită, sumele de 1800 euro şi 900 lei de către un funcţionar din Primăria Lehliu-Gară, pentru a-şi îndeplini atribuţiunile de serviciu, respectiv pentru eliberarea unor acte necesare pentru a reintra în posesia unei suprafeţe de teren, ce fusese concesionată în mod abuziv de Primăria Lehliu-Gară.

Prin Ordonanţa nr. 471/P/2014 din data de 27.04.2015, s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de suspecta A.P.S., pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. 1  raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 R cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.p., reţinându-se că în perioada 2011-2013, în calitate de secretare al Primăriei Oraşului L.G., a pretins şi primit în mod repetat de la denunţătorul O,M., suma de 1800 euro şi 900 lei, cu titlu de mită, pentru a-şi îndeplini atribuţiunile de serviciu, respectiv pentru eliberarea unor acte necesare pentru a reintra în posesia unei suprafeţe de teren, ce fusese concesionată în mod abuziv de Primăria L.G., unei societăţi comerciale.

Prin Ordonanţa nr. 471/P/2014 din data de 08.07.2015 s-a pus în mişcare acţiunea penală pentru fapta săvârşită de inculpată.

În fapt, s-a reţinut că din anul 2011 până în anul 2013, când denunţătorul a obţinut hotărâre judecătorească, prin care a reintrat în posesia terenului, inculpata A.P.S. i-a pretins acestuia în mod repetat sumele de 1800 euro şi 900 lei, pentru a-şi îndeplini atribuţiunile de serviciu pe care le avea în calitate de secretar al Primăriei oraşului L.G.. Aceste sume i-au fost remise inculpatei, cu titlu de mită, în biroul său din sediul Primăriei oraşului L.G. şi într-o locaţie de pe raza judeţului C., la Hotelul S.M.

Astfel, deşi cunoştea că terenul pe care denunţătorul O.M. îl cumpărase în urma unei licitaţii publice, fusese concesionat în mod ilegal unei societăţi comerciale, situaţie de fapt pe care a descoperit-o conform propriei declaraţii, în urma prezentării denunţătorului la sediul Primăriei Lehliu-Gară, în biroul său, inculpata, deşi avizează pentru legalitate dispoziţiile primarului, hotărârile consiliului local, participă la şedinţele Consiliului Local, asigură gestionarea procesurilor administrative privind relaţia dintre Consiliul Local şi primar, precum şi între acesta şi prefect, nu depune diligenţe conform atribuţiunilor de serviciu în vederea rezilierii contractului de concesiune şi a eliberării titlului de proprietate pentru denunţător.

Prin Ordonanţa din 08.07.2015 s-a dispus reţinerea inculpatei pentru o durată de 24 ore, respectiv de la data de 07.07.2015 orele 18,25 până la data de 09.07.2015 orele 18,25.

În ceea ce priveşte dispoziţiile legale incidente instanţa a reţinut că  potrivit art. 202 alin. (1) N C. proc. pen., „măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni.”

Potrivit alin. (3) al art. 202 N C. proc. pen., “orice măsură preventivă trebuie să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse persoanei faţă de care este luată şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia”.

De asemenea, conform art. 223 alin. (2) N C. proc. pen. „măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată şi dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârşit o infracţiune intenţionată contra vieţii, o infracţiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracţiune contra securităţii naţionale prevăzută de Codul penal şi alte legi speciale, o infracţiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, şantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracţiune de corupţie, o infracţiune săvârşită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare şi, pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a anturajului şi a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.”

 În cauză, s-a apreciat că sunt indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpata a săvârşit infracţiunea pentru care este cercetată, respectiv din coroborarea înscrisurilor (denunţ şi note de înregistrare telefonică şi ambientală) cu declaraţia inculpatei, aceasta recunoscând  că a primit de la denunţător doar suma de 700 lei în anul 2010, în hotelul S.M., de pe raza judeţului C., dar nu cu titlu de mită, ci ca împrumut, pe care ulterior l-a restituit denunţătorului, în anul 2014, atunci când acesta i l-a cerut.

Cu privire la suma de 1800 euro, inculpata nu a recunoscut pretinderea şi primirea cestei sume, dar din înregistrările audio-video  - fila 104, din dosarul de urmărire penală, a rezultat că aceasta este de acord să restituie banii în două tranşe, prin contractarea unui împrumut la bancă, fără a specifica  despre ce sumă este vorba, susţinând că suma ar fi fost mult mai mică.

Totodată, sub aspectul celorlalte condiţiilor reglementate de art. 223 alin. (2) N C. proc. pen., instanţa a reţinut că infracţiunea pentru care inculpata este cercetată este pedepsită de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani  şi s-a analizat, pe baza evaluării gravităţii faptelor, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acestora, a anturajului şi a mediului din care inculpaţii provin, a antecedentelor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoana acestora, dacă se constată că privarea lor de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Astfel, s-a reţinut că inculpata nu are antecedente penale, are o vârstă înaintată, fiind pensionară, o pregătire profesionala şi chiar dacă nu recunoaşte săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa, a avut o poziţie de colaborare cu organele de urmărire penală, prezentându-se la chemarea acestora.

Totodată, s-a reţinut că în speţă deşi modul de comitere al faptei denotă o periculozitate sporită,  timpul curs de la data prezumtivelor fapte (2011-2013) şi mai ales aspectele privitoare la persoana şi conduita inculpatei, conduc la concluzia că nu este întrunită cerinţa necesităţii înlăturării unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Sub acest aspect, instanţa a reţinut compatibilitatea cazului reglementat de art.223 alin.2 N.C.p.p. cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, acesta regăsindu-se printre cele patru motive fundamentale acceptabile pentru arestarea unei persoane, expuse de menţionatul for judecătoresc. S-a arătat că dezvoltarea acestui motiv se regăseşte în cauza Lettelier contra Franţei, principiile astfel statuate fiind reluate şi analizate şi în cauze contra României (respectiv Calmanovici c. R,  Tanase c. R, Scundeanu c. R, Degeratu c R.).Astfel, s-a apreciat că, potrivit jurisprudenţei Curţii, un astfel de motiv nu poate fi considerat pertinent şi suficient decât dacă este susţinut de fapte care să arate că eliberarea deţinutului ar tulbura în mod real ordinea publică.

Prin urmare, s-a apreciat că pericolul pentru ordinea publică, reprezintă o predicţie, o apreciere pe care judecătorul o face asupra comportamentului viitor al inculpatului, iar criteriile de evaluare ce stau la baza aprecierii dacă punerea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publica au fost mai sus expuse.

S-a apreciat că este real că săvârşirea unor infracţiuni ca cele ce fac obiectul cauzei impun o riposta fermă a autorităţilor, dar această ripostă presupune respectarea întocmai a regulilor de desfăşurare a procesului penal în vederea pronunţării de soluţii corespunzătoare legii şi adevărului, prin oferirea imparţială a protecţiei judiciare. Or, s-a apreciat că măsura arestării preventive constituie o excepţie de la regula de bază a desfăşurării procesului penal cu inculpatul în stare de libertate, iar luarea ei nu se justifică în cauză.

În consecinţă, s-a apreciat că o analiza de ansamblu a criteriilor de evaluare a existentei riscului sustragerii de la procedurile penale demonstrează că în speţă acest risc nu este de natură a justifica privarea de libertate a inculpatei, cel puţin prin prisma factorilor de ordin personal.

De asemenea, s-a reţinut faptul că în cauză Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi nu a făcut probe cu privire la pericolul pe care cercetarea în libertate a inculpatei l-ar prezenta şi la faptul că aceasta ar putea influenţa martorii din cauză.

În schimb instanţa, văzând că sunt îndeplinite dispoziţiile prev. de art. 202 alin.1 teza I NCpp  în sensul că există indicii temeinice că inculpata a săvârşit fapta pentru care este cercetată, a apreciat că cea mai potrivită măsură preventivă, care să asigure realizarea scopului privind buna desfăşurare a procesului penal şi să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse inculpatei, conform art.202 alin.3 NCpp, este controlul judiciar.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi, care a apreciat că, deşi Tribunalul a constatat că există probe din care ar rezulta suspiciunea rezonabilă că aceasta a săvârşit infracţiunea pentru care este cercetată, totuşi, având în vedere inclusiv circumstanţele personale ale inculpatei, a apreciat că nu este necesară luarea măsurii arestării preventive faţă de aceasta.

A solicitat să se constate, însă, că fapta comisă de către inculpată, cea de luare de mită, este o faptă deosebit de gravă şi că instanţa de judecată, atunci când a respins propunerea de arestare preventivă, în motivarea încheierii s-a contrazis în ceea ce priveşte pericolul social al inculpatei, întrucât, pe de o parte, la pagina 11, alin.1,2 şi 3 vorbeşte de lipsa unei stări de pericol care să impună aplicarea unei măsuri de prevenţie cu caracter excepţional, însă la pagina 10 alin.6 invocă faptul că inculpata A.P.S. prin modul de săvârşire a faptei, denotă o periculozitate sporită, fapt care, în opinia Parchetului ar fi trebuit să conducă la luarea măsurii arestului preventiv.

În afară de gravitatea în sine a infracţiunii de luare de mită, faptă de corupţie, a apreciat că inculpata a dovedit o stare de pericol social pentru ordinea publică, inclusiv prin modalitatea în care a înţeles să reacţioneze după comiterea faptei, în sensul în care, după cum se poate observa din actele existente la dosar, aceasta a încercat să influenţeze martorii care au cunoştinţă despre activitatea sa infracţională, încercând să ascundă săvârşirea infracţiunii, în acest sens, prezentându-se de mai multe ori în oraşul L.G. şi încercând să-l influenţeze pe acesta, încercând să inoculeze ideea că acei bani erau bani solicitaţi de denunţător cu împrumut şi că acesta o tracasează cu diferite telefoane, cerându-i primarului să intervină şi să poarte o discuţie telefonică cu denunţătorul, în sensul ca acesta să-şi oprească demersurile întreprinse.

Prin raportare la fapta săvârşită, la pericolul social pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatei, în sensul că, o astfel de faptă necesită o reacţie fermă din partea organelor judiciare, cu atât mai mult cu cât vorbim despre un funcţionar public, cu atât mai mult cu cât acesta a dat dovadă de o ignorare totală a regulilor legale, ba mai mult, a considerat că tupeul a fost întins la maxim prin solicitarea şi primirea acelor bani chiar în cadrul Primăriei.

În acest context, parchetul a apreciat că s-ar fi impus luarea măsurii preventive în ceea ce o priveşte pe inculpată astfel încât, a solicitat, având în vedere şi scopul pentru care este necesară luare acestei măsuri, cel de a asigura buna desfăşurare a procesului penal şi de a putea fi administrate probatorii fără a mai exista riscul de a interveni în sensul denaturării acestora, să fie admisă contestaţia pe care a formulat-o şi să fie luată măsura arestării preventive în ceea ce o priveşte pe inculpată.

Examinând actele dosarului şi încheierea contestată prin prisma criticilor formulate, în conformitate cu dispoziţiile art.4251 şi art.204 C.pr.pen., judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii a apreciat fondată contestaţia formulată, în limitele ce se vor arăta şi pentru următoarele considerente:

Aşa cum a reţinut şi judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Tribunal, pe baza probatoriului administrat până la acest moment (enumerate în încheierea atacată), rezultă existenţa unor indicii temeinice, în accepţiunea dată acestei noţiuni de art. 209 Cod procedură penală rap. la art. 202 Cod procedură penală coroborate cu art. 223 Cod procedură penală, care să justifice suspiciunea rezonabilă că inculpata a comis faptele pentru care este cercetată.

De asemenea, sunt îndeplinite şi condiţiile prevăzute de art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea reţinută în sarcina acesteia este mai mare de 5 ani închisoare, iar lăsarea acesteia în libertate prezintă o stare de pericol pentru ordinea publică, dacă se ţine cont de natura şi gravitatea deosebită a infracţiunilor reţinute a fi fost săvârşite de către inculpată, respectiv luare de mită, care este pedepsită de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, şi, pe baza evaluării gravităţii faptelor, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a anturajului şi a mediului din care inculpata provine, a antecedentelor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoana acesteia, se constată că privarea acesteia de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Curtea are în vedere că deşi inculpata nu are antecedente penale, are o vârstă înaintată, fiind pensionară, o pregătire profesională şi chiar dacă nu recunoaşte săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa, a avut o poziţie de colaborare cu organele de urmărire penală, prezentându-se la chemarea acestora, modul de comitere al faptei denotă o periculozitate sporită şi mai ales aspectele privitoare la persoana şi conduita inculpatei, care a înţeles să influenţeze martorii din prezenta cauză, conduc la concluzia că este întrunită cerinţa necesităţii înlăturării unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Or, gradul concret de pericol social si valorile sociale presupus a fi fost vătămate prin activitatea infracţională, fiind aduse vătămări unor valori sociale în principal ocrotite de legea penală şi procesual penală, respectiv relaţiile sociale în baza cărora Statul este obligat să-şi îndeplinească îndatoririle de bază faţă de toţi membrii societăţii, precum şi urmările socialmente periculoase produse sau care s-ar fi putut produce dacă denunţătorul nu ar fi adus la cunoştinţa organelor de urmărire penală respectivele fapte justifică concluzia potrivit căreia rezonanţa socială negativă a faptelor săvârşite de inculpată nu s-ar putea diminua prin trecerea timpului.

Dimpotrivă, măsura arestării preventive se impune in acest stadiu procesual si pentru identificarea fluxurilor financiare rezultate din documentarea altor activităţi similare, in conformitate cu disp. art 306 alin 7 C pr pen şi pentru a nu da posibilitatea inculpatei să ascundă probele necesare efectuării unei investigaţii economice paralele şi proactive care sa permită atât documentarea activităţii infracţionale, cât şi indisponibilizarea produsului infracţiunii în vederea confiscării speciale şi a confiscării extinse.

În vederea justei soluţionări a cauzei şi a aflării adevărului, se impune efectuarea actelor de urmărire penală indicate în propunerea Ministerului Public, timpul curs de la data prezumtivelor fapte (2011-2013) nefiind per se un element de natură să imprime organului judiciar o altă concluzie.

Pentru aceste considerente, în baza art. 425/1 alin. 7 pct. 2 lit. a C.pr.pen., judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii va admite contestaţia formulată de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, va desfiinţa încheierea atacată şi, în baza art. 226 C.pr.pen., 202 alin. 1, 3, 4 lit. e C.pr.pen., art. 223 alin. 2 C.pr.pen., va dispune arestarea preventivă a intimatei-inculpate A.P.S. pe o durată de 30 de zile începând cu data încarcerării, cheltuielile judiciare avansate de stat rămânând în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare